643,422 matches
-
primari ajung, în satele românești, mai ales inșii rezistenți la băutură, cei care în campania electorală se dovedesc capabili să închine zdravăn cu votanții, indivizii buni de gură, gata să promită orice, numai să se vadă aleși, rezultatele sunt pe măsură. În perioada inundațiilor din Banat, reporterii au sărit la beregata câtorva din responsabilii satelor devastate de ape. ,De ce n-ați luat măsuri? De ce n-ați construit baraje? De ce n-ați obligat oamenii să iasă la muncă, la construirea sau întărirea
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
cu votanții, indivizii buni de gură, gata să promită orice, numai să se vadă aleși, rezultatele sunt pe măsură. În perioada inundațiilor din Banat, reporterii au sărit la beregata câtorva din responsabilii satelor devastate de ape. ,De ce n-ați luat măsuri? De ce n-ați construit baraje? De ce n-ați obligat oamenii să iasă la muncă, la construirea sau întărirea digurilor?" Am văzut atunci întreaga ineficiență și corupție a unui sistem autointitulat democratic, dar care e, în fond, clientelar, bazat pe complicități
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
calcul nu doar ceea ce se afla la vedere, ci și tot felul de elemente presupuse. Pentru a nu mă contamina de scenarită, o boală a timpului nostru, m-am ținut departe de soiul acesta de exerciții, bazate în prea mare măsură pe deducții și aproximări. Nu voi putea evalua corect ce se întâmplă în jurul meu, îmi spuneam, decât numai dacă mă iau după date controlabile. Refuzam să iau în considerare fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
se știe, legea deconspirării dosarelor, s-a înființat instituția specializată de cercetare (CNSAS) și s-a pornit la lucru. La ce s-a ajuns? Până una alta la nimic altceva decât la compromiterea publică a unor persoane care, într-o măsură sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
are o parte de ,captatio benevolentiae", o punere în temă care face pregătirea pentru intrarea în conținutul propriu-zis al articolului. Aceste fragmente introductive au uneori aspect de proză sau de însemnări de jurnal și ele sînt de cele mai multe ori în măsură să-l facă pe cititor să citească pe nerăsuflate întregul articol. Cartea lui Virgil Duda este un omagiu adus unor artiști (scriitori, în primul rînd, dar și regizori de film) evrei (Mihail Sebastian, în primul rînd, dar și Kafka, Bruno
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi, experimentul sonor, unele principii stilistice enesciene preluate de compozitori români contemporani, anumite citate mozartiene din opusuri românești, tăcerea în muzică, o istorie
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Bâscă) Și-au asumat rolul de a face clădirea funcțională printr-o formulă pe cît de simplă, pe atît de eficientă: aplicarea unor forțe la un ansamblu de rezistențe. Astfel, s-a ieșit din rutină, fără a se eluda simțul măsurii și al limitelor. Astfel, stagiunile Orchestrei de Cameră s-au detașat de ceea ce părea a fi schimbător, relativ, contingent și s-au pliat pe un program exigent de repunere în discuție a unor partituri, fie ele colbuite ori trufandale, fie
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
parcuri. De pe urma unor asemenea îmbunătățiri, circulația din cartierul Militari s-a transformat într-un coșmar. Coloane de mașini mai lungi de un kilometru și o poluare sinistră, fiindcă edilii sectorului nu sînt în stare să se gîndească și la consecințele măsurilor pe care le iau. Interdicții stupide de tot felul te fac să mergi kilometri întregi, ca pe autostradă, până să poți face, legal, la stînga, pentru că angajații primăriei nu sînt în stare să programeze stopuri în trei timpi. Nu contează
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
Sfântul Macarie se referă la „cele douăsprezece trepte în călătoria spre perfecțiune”. „Într-un fel, există 12 trepte pe care trebuie să le urce o persoană pentru a atinge perfecțiunea. Dar, din nou, harul se poate retrage într-o oarecare măsură, iar omul coboară la nivelul imediat inferior, aflându-se acum la a 11-a treaptă”41. În zborul sufletului, credinciosul este deschis la influențele rele, având libertatea să se scufunde sau să se înalțe. Sfântul Macarie pune accentul atât pe
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
of Nyssa, Berkeley: University of California Press, 1930, p. 42 în special n. 56. participarea sa constantă la ceea ce îl transcende; și, totuși, perfecțiunea de care se împărtășește sufletul rămâne aceeași, fiind întotdeauna descoperită de către suflet ca fiind în aceeași măsură transcendentă”49. Sfântul Părinte afirmă, pe baza Psalmului 16, 2-3, că aripile omului cresc iarăși prin sfințenie și dreptate, văzute prin ochii lui Dumnezeu. Când ochii Lui privesc la el - este convins Sfântul Grigorie - le repugnă ce este contrariu; nici
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
diminutiv ("Așteptați un minuțel " - în limbajul administrativ și comercial, al secretarei sau al persoanei de ghișeu - nu e o noutate). Opțiunea pentru diminutiv - explicabilă, în termeni de tendințe și strategii generale - are totuși destule dezavantaje. Diminutivul e asociat, în bună măsură, limbajului infantil - în care apare mai ales datorită tendinței părinților de a-l folosi în adresarea către copii. Extinderea sa creează un efect de "infantilizare" a situațiilor, despre care s-a scris, nu o dată, cu iritare și cu umor. Cu
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
Radu Fidelă unei vechi tradiții culturale de a ne sta alături în vremuri de grea cumpănă, Franța ne-a onorat cu cea mai prestigioasă expoziție de artă picturală din câte s-au perindat, în numele ei, la noi. Panoul care dă măsura întregii ponderi a expoziției este cel care îi înfățișează pe Claude Lorrain și Nicolas Poussin, ambii reprezentați cu opere capitale, binecunoscute, niciodată văzute la noi; deosebit de acest panou, trebuie luată în considerare ca având aceeași eficiență valorică, prezența unor capodopere
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
cu o știință îndelung agonisită, definesc stilul atât de personal al artistului. S-ar putea crede că expoziția se desfășoară sub semnul clarobscurului, al confruntării gradate sau contrastante dintre lumină și umbră, cu fazele ei intermediare. Așa este în bună măsură, dar numai până la un punct, care se situează la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu repercusiuni majore în veacul următor, veac pe care l-aș denumi, cu o seamă de rezerve și nuanțări, al contemporaneității. Cel care l-a marcat
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
000 de americani. Obsesia metodologică a personajului intră sub microscopul regizorului, iar ce reiese e un paradox: Kinsey abordează sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită și îl face timid este dragostea, pentru care nu prea are unități de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
a celui de al patrulea Centenar Cervantes - Don Quijote, decât apropierea de acest simbol al spiritului hispanic care este ghitara. Comemorând patru secole de la intrarea în lume a acestei fabuloase epopei cavalerești care este Don Quijote de la Mancha, se argumenteează în egală măsură personalitatea unei culturi; de ființa acesteia spiritul însuși al ghitarei - element al comunicării sensibile muzical poetice - este imposibil de separat. Impresia unei exemplare adresări muzicale artistice o lasă audierea acestui tânăr maestru care este ghitaristul spaniol Jose Maria Gallardo del
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
cultură multiseculară de pregnantă personalitate - pe de-o parte - și - pe de alta - impactul de ordin artistic, impact datorat unei individualități artistice de sobră, de autentcă comunicare. Gallardo del Ray aparține acestei tradiții seculare marcând cu demnitate profesională, în egală măsură, momentul actual. Mai mult decât performanța instrumentală în sine, mai mult decât performanța muzicală, este de observat preformanța în planul culturii. Susținut la Ateneul Român și organizat cu concursul Institutului "Cervantes" din București, recitalul oferit de Gallardo del Ray a
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
distincte dintre care prima, consistentă, a fost dedicată creației spaniole a Renașterii; este o creație puternic marcată de cele două genuri caracteristice care sunt "Diferencias", variațiuni improvizate și scrise pe temele unor cântece de largă circulație în epocă, în egală măsură în mediul burghez, în cel țărănesc, și - de asemenea - genul dansului; popularele pavana și gallarda, cuplaj de dansuri precursoare ale celebrelor suite, succesiuni de mișcări dansante, invadează, literalmente, viața publică în secolul al XVI-lea, marele secol al Renașterii spaniole
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
suprapune perfect, din punct de vedere formal, substantivului românesc medie, un împrumut mai vechi din acceași bază latină. Probabil că în mod spontan cuvîntul s-ar fi asimilat rapid, ca feminin singular. A intervenit însă conștiința etimologică, manifestată în bună măsură prin vocile specialiștilor: asimilarea a fost multă vreme refuzată, în temeiul opțiunii de a nu ne îndepărta de origine. În latină, media este un neutru plural (singular: medium). Prestigiul latinei - limbă de cultură a Europei timp de secole - a făcut
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
de limbă (1982, p. 39) scria cu toată hotărîrea: ,Două Mai (numele unei localități din Dobrogea), nu Doi Mai, de vreme ce se zice în ziua de două mai ". Desigur că în utilizarea unei forme sau a alteia e vorba în mare măsură de obișnuință. La originea folosirii formei de feminin stă probabil acordul cu substantivul zi, în structuri în care numeralul era folosit adjectival. Multe exemple din limba veche ilustrează o construcție între timp ieșită din uz, dar pe vremuri foarte răspîndită
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
numai una a faptelor senzoriale, nici doar a angajamentelor morale, oricîtă încărcătură spirituală ar avea lucrările în subtext, ci și o lume a codurilor lingvistice și a Textului ca echivalent al Creației. Paula Ribariu construiește prin imagine dar, în aceeași măsură, construiește prin cuvinte. Lumea se naște pe măsură ce este formulată, iar expresia, odată eliberată, se ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, acestă pictură tinde să devină un model ideal nelocalizat încă și aparținînd
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
ordonează de la sine în adevărate arhitecturi. Dintr-un univers al arhetipurilor, al începuturilor mitice, acestă pictură tinde să devină un model ideal nelocalizat încă și aparținînd unui viitor continuu. Prezentul acestei forme de existență cu totul speciale, disputată în aceeași măsură de memorie și de visul proiectiv, este unul tentacular: discursul și logica formelor, provocările optice nemijlocite, trăirea estetică la temperatură înaltă. In afara acestor elemente, în afara coerenței lor exterioare și a coeziunii lor interioare, n-ar exista nimic: nici trecut
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
în brațe pe Julián și îi zise, cu lacrimi în ochi: "Bunicul ar fi mîndru de noi". Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, în chiar acea noapte, cînd Julián zise că îi
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
de țeasta personajului și, în chiar acea noapte, cînd Julián zise că îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu încotro și căzu de acord. "Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă mă pe mine." Pălărierul acceptă cu plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni în Mercedes Benz-ul lui, Julián îl întîmpină și îl conduse în atelier. Aldaya, cînd
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă mă pe mine." Pălărierul acceptă cu plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni în Mercedes Benz-ul lui, Julián îl întîmpină și îl conduse în atelier. Aldaya, cînd constată că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se înfurie: "Dar ce-i batjocura asta? Un copil? Mi se face părul măciucă!". Julián, care era conștient de însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]