8,976 matches
-
cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
evitată, își ascunde sângele de profesor în mulțime (a fost și ea cândva profesoară!). În afară de asta, își mai ascunde și rochia urâtă de dinainte de război, pe care a împodobit‑o cu o fundă de catifea și cu un trandafir de mătase de aceeași culoare, unul mai nepotrivit ca altul. Tăticul e o prezență elegantă, iar cravata lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăsta?“ Își repetă ea de nenumărate ori În timp ce-și spăla coapsele, apoi Își Înfășură un prosop pe deasupra bikinilor și se Întoarse În cameră. În momentul acela o zări pe Keiko Kataoka, Încă Îmbrăcată În costumul ei roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am putut să observ că materialul costumului ei nu era de mătase. Avea trăsături ușor ascuțite; atât fața, cât și nasul, bărbia și urechile mă duceau cu gândul la un câine de rasă cu părul lung. Joanna a dispărut pe dată la baie. Zece minute mai târziu, Îngenunchiam la picioarele ei așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau veacul În această zonă o anumită renunțare la sine, care, paradoxal, le oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dominase atât de profund Încât Își pierduse personalitatea. — Ce mai face Keiko? Ultima dată când am dormit toți trei Împreună a fost, dacă-mi aduc bine aminte, În acea noapte cu lună plină la Taormina, În Sicilia... pe așternuturi de mătase... Reiko vorbea fără a-și lua privirea de la mine. Însă nu mie mi se adresa. Vorbea cu sine Însăși. — Am mers la Taormina cu ocazia unui festival de muzică, la care unul din prietenii apropiați ai Maestrului obținuse premiul Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acoperită cu păr de la o pisică enormă care dormea întinsă pe o pernă sub o comodă lungă de stejar. Încă îmi mai pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general o lipsă atât de mare de bun-gust, încât arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vogelmann. Am zâmbit și am aprobat politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un roșu-închis, ea arăta precum valoarea despăgubirilor de război pe un an întreg. Era plăcut și doar să pretinzi a fi căsătorit cu ea. Am dat mâna cu Vogelmann și am urmat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dacă aș fi fost cu adevărat soțul ei aș fi dus-o acasă ca să o dezbrac și să o bag în pat. În timp ce părăseam biroul lui Vogelmann și ieșeam în stradă, visam cu ochii deschiși o închipuire erotică elegantă cu mătase și dantelă. Sex-appealul lui Hildegard era una peste alta mai eficient decât închipuirile fierbinți cu sâni săltăreți și fese. Oricum, știam că fantezia mea de soțior era puțin probabilă de vreme ce, mai mult ca sigur, adevăratul Herr Steininger, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe dosul mâinii sale. Avea lacrimi în ochi, dar reuși totuși să-și exprime indignarea: — Ia ascultați aici, strigă el, ce dracu’ e asta? Ce înseamnă asta, să năvăliți așa aici? Spune-i, am zis. Becker apucă gulerul pijamalei de mătase a lui Lange și îl răsuci în jurul gâtului său scurt și gros: — Triunghiul roz te paște, grăsuțul meu, zise el. Un triunghi roz și închisoarea, dacă scrisorile către Kindermann, prietenul tău care mângâie cururi, au ceva de zis. Lange îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și împăienjeniți de lacrimi. Își puse mâna pe obrazul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... -6A recuza toate legăturile. Fondul etic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat cu ciudă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mi s-a spus sau eu am botezat-o astfel - că poartă un nume ca... Domnișoara Hus; că însăși seara o vărsase din veacul fanariot; că noroiul ei galben și soaia erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cresc aripi fermecate și mă-nalț la stele. In adânc de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un chip mă tot privește, zâmbindu-mi mereu Tu apari in față, precum... mândru Zeu. Voalul gândului plutește în lin zbor, Alba pasăre... dispare dup-un
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
Și bucuria ce-o simțeam, cum 'mi-ncălzea obrazul, Bate-acum la alte porți, brusc a schimbat macazul. Odată, dragostea cântam sub cerul plin de stele, Lumina lunii o primeam, în gândurile mele. Și visele țeseam în doi, din fire de mătase, Îndrăgostiți pluteam pe-un râu, din raze albicioase. Fluturii zburau voioși, în efemere roiuri, Și n-am crezut că voi cădea, pe înghețate sloiuri. Mă tem acum de tot ce simt și culmea, chiar de mine. Liberă aș vrea să
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
fi tras cu arcul în pătrarul lunii. Nu știu nicio umbră care ar face cu ochiul în câmpia soarelui de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre pădurile-n care
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare: Ochiul magic al iubirii
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului E destul de tărziu și somnul nu-mi vine. Mă gândesc... cum e mai bine? Să iau un hap ușor, sau să te-aștept la mine-n dormitor? M-am îmbrăcat cu furou de mătase, m-am pieptănat, m-am parfumat și m-am făcut frumoasă, M-am dat la perete, ca în pat loc să-ți fac, m-am desfăcut ca floarea, ca nufărul pe lac și stau în nemișcare cu ochii în tavan
CAI VERZI PE PEREŢI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364534_a_365863]
-
să le poată privi cu admirație firească ori doar cu dorință lacomă de mascul. "Doamna mea" era deosebit de frumoasă și, evident, îmbrăcată în maro! Purta o fustă de tergal bogată în pliuri, scurtă la o palmă-două deasupra genunchiului, bluză de mătase cu guleraș bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac diferența între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eșarfă ușoară în culori primăvăratice și pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
încântare, chiar dacă eu nu-i vedeam decât ochii și gura. Mă atrăgeau ca un magnet puternic. La rugămintea ei, exprimată mai mult cu privirea și gestul decât prin cuvinte, am ajutat-o să se schimbe într-un capot ușor, de mătase înflorată, pe fond maro (!) și am trecut la bucătărie să prepar cafeaua, după gustul meu (!), tot la rugămintea ei. În acest timp, ea a făcut să se risipească liniștea din apartament prin câteva fragmente de melodii murmurate cu pricepere și
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
pleacă fără targă, se întorc de la ușă, o iau și vor să pornească față în față, apoi spate în spate, până când unul dintre ei o smucește trăgându-și coechipierul după el. Br. 1 (lui Halviță): Te văd om subțire, de mătase cum se zice. Dacă te-aș refuza, aș face o mare greșeală HALVIȚĂ: Dar voi nu munciți pe bani mă' sau pe nasturi? Br. 2: Aoleu, să nu mai vorbim de funie în casa lui'... domnul Cucu. (Halviță plătește lui
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Articolele Autorului Să curgă vinul râuri în potire, Femeile în juru-mi să viseze, Și muzici sune lin, cât să mă țina treze În noaptea ce se scurge plină de iubire. Să cânte harfe, fecioare să danseze Cu trupuri mângâiate de mătăsuri, Tot plina fie-mi cupa, păcat ar fi să măsuri Vreau simțurile toate să-mi rămână treze. De-o fi să trec spre lumea cea nefastă, Femei să am în jur ca fulgul de ușoare Să nu simt că îmi
TURNAŢI IN CUPE ,SĂ MOR DE FERICIRE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361416_a_362745]
-
Tamaș Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului să mă aștepți în câmpul plin de floare nerăbdător sosi-voi alergând ca să mă scald în trupul tău plăpând să-mi stâmpăr dragostea chinuitoare. pe-a ierbilor mătăsuri, `ntr-a florilor parfum, ne-om întâlni la ceas târziu de noapte când dragostea s-aștepte nu mai poate lăsa-ne-om prinși în carusel nebun. e trupul tău o carte numai mie scrisă, doar mie mi-a fost dat să
SĂ MĂ AŞTEPŢI ÎN CÂMPUL PLIN DE FLOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361420_a_362749]