6,722 matches
-
prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa, părinții ar putea să nici nu‑i mai dea bani), ești nevoit să cerșești bani de blugi de la bunica sau de la sus‑numita mătușă și să prestezi în schimb servicii de curier, care‑ți subminează demnitatea personală și te împing pur și simplu către tâlhărie, fiindcă n‑ai încotro. Nici acum Rainer n‑are încotro și trebuie, trebuie să asculte cum țipă Anna: mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt tatăl tău, îl provoacă acesta pe fiul său preferat. Fiul se înroșește și spune că nu, știi tu de ce. Ei, de ce nu? Fiindcă mătușa a spus nu de mult că numai homosexualii se pupă cu persoane de același sex. De unde scoate băiatul chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi, de la soră‑ta, n‑ai auzit? Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adunat toată fericirea din lume), iar în câmp deschis se mai lasă și ceața de seară care te face să nu mai vezi chiar nimic. De pe cal se vede un alt fel de câmp deschis decât atunci când o vizitez pe mătușa Mali, la țară. Poate mă duc mai târziu la un local de jazz. Când mă uit la tine, mi se pare că am trăit degeaba, iar tatăl tău a murit degeaba. Dar când mă uit la cei doi tovarăși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în fiecare duminică, cu piciorul care i‑a mai rămas, spre sacristie, ca să‑și pună pe el veșmintele și să se producă - în mijlocul corului de copii voioși și proaspeți, care e foarte plăcut lui Dumnezeu, fiindcă sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete și pentru băiețel, ca răsplată pentru evlavia cu care slujește la altar; ca să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa îl consideră în stare de orice. Asta l‑ar bucura pe R. dacă ar afla. Părinții sunt fericiți în afara casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer i s‑a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa îl consideră în stare de orice. Asta l‑ar bucura pe R. dacă ar afla. Părinții sunt fericiți în afara casei, copiii înăuntrul ei, iar astăzi, pentru variație, fotografiază Anna. Săptămâna trecută, Rainer a văzut în camera Sophiei o poză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într-un sac de cartofi pe o parcelă din Siesdorf, pe 10 iunie. Locuia cu părinții în zona rezidențială Britz, la sud de Neukölln, și plecase de acasă pe jos, ca să ia metroul de la Parchimerallee. Se ducea să-și viziteze mătușa în Reinickendorf. Mătușa trebuia să o aștepte la stația Holzhauser Strasse, numai că Brigitte nu a mai ajuns acolo. Șeful de stație de la Parchimer nu-și amintea ca ea să fi urcat în tren, dar a spus că stătuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de cartofi pe o parcelă din Siesdorf, pe 10 iunie. Locuia cu părinții în zona rezidențială Britz, la sud de Neukölln, și plecase de acasă pe jos, ca să ia metroul de la Parchimerallee. Se ducea să-și viziteze mătușa în Reinickendorf. Mătușa trebuia să o aștepte la stația Holzhauser Strasse, numai că Brigitte nu a mai ajuns acolo. Șeful de stație de la Parchimer nu-și amintea ca ea să fi urcat în tren, dar a spus că stătuse la băute toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mele luminoase, le arătam tot ce aveam mai intim și mai pur (de obicei mergeam cu aceste cioturi albe de lumină, care îmi ieșeau din mînecile hainei, ascunse în buzunarele pantalonilor). Mama și tatăl meu, ba chiar toți unchii și mătușile mele, nemaivorbind de bunici, îmi atrăgeau sever atenția: “Nu fi prost, nu-ți mai arăta mîinile niciodată, indiferent de femeia din fața ta. Pe lumea asta, dacă tu n-ai grijă de tine, n-are nimeni, așa să știi. Mai bine
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
casei. Aceasta era plină cu tot felul de bunățăți, mai ales o parcelă destul de mare cu căpșuni, pe care am descoperit-o într-o zi când, împreună cu prietena mea Pușa și fratele ei Titi, ne aflam în vizită la o mătușa de-a lor care locuia într-un sat apropiat de-al nostru. Știam că aceasta este o femeie bună și de câte ori mergeam la ea ne pregătea gogoși și noi mâncam pe săturate. În ziua aceea am avut ghinion deoarece ea
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii mei, dar, când am luat vacanța de iarnă, a apărut din nou mătușa mea care se încăpățâna să-mi devină a doua mamă și să mă ia din nou la ea. Degeaba am plâns și am urlat, că m-au luat până la urmă cu aprobarea mamei mele care se plângea că are mulți
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
lipită de catedra de unde el ne învăța, îmi era tare frică atunci când întindea bastonul lui lung și ne apuca cu el de gât ca să venim aproape si să ne altoiască câte o palmă. Eram foarte supărată și i-am spus mătușii mele că dacă nu mă duce acasă, la ai mei o să fug singură. Ea nu a vrut așa că după câteva zile nu am mai intrat pe poarta școlii și am mers în fața unui magazin unde văzusem eu că la ora
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
a luat acasă. Nu m-a certat deoarece el era foarte bun cu mine și mă iubea mult. Pe drum am mers într-o piață unde el mi-a cumpărat o rochiță frumoasă și multe dulciuri. Când am ajuns acasă, mătușa mă aștepta că să mă bată dar unchiul meu i-a spus supărat: -Ană, dacă mai bați fata, eu o duc la ai ei și o să rămânem toată viața fără copii, că știi bine că barza nu vine la noi
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
pentru faptul că astăzi putem afirma, cu probe, că familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, poetul însuși reflectându-le cu scânteierea geniului în multe din creațiile sale. Despre unchii și mătușile din mănăstire ale lui Mihai Eminescu Aflăm așadar din studiile unor eminescologi, precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu, ca să-i pomenim acum doar pe cei din ale căror cercetări am extras informațiile ce urmează, că, de pildă, din familia
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar mătușa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic și i-a înlesnit accesul la cărțile și manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viața pe poet
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet. Am înmormântat-o pe mama și ne-am luat viața în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca Sofinca, împreună cu tata și soră-mea se ocupa de casă cu Mătușa Ilinca. Tata era din ce în ce mai abătut; se lăsase de beutură și fumat și, pesemne îl rodea rău pofta de-o pișmoacă șide-un tutun. Într-o seară , întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă și mi-o spus că rămâne
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
mâini și alerga de nebun; începu să plângă și să râdă, ieși în curte și sculă tot satul. Oamenii se strânseseră ca la urs: -Ilona, maică, ce e cu tac-tu de răcnește așa! O înebunit? întrebă Saveta, o altă mătușă din partea tatei. -Ce să fie, tanti? O venit beat și o aruncat în Sofinca cu cana și mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moașă să vină, că doctorul îi plecat la oraș. -O,Doamne, ce nenorocire, ce nenorocire
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
Sofinca cu cana și mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moașă să vină, că doctorul îi plecat la oraș. -O,Doamne, ce nenorocire, ce nenorocire! Sofinca rămase surdă și oloagă din noaptea aceea, tata înebunise.Doar eu cu mătușa munceam să trăim colo, așa, că de, primisem viață de la Domnul. Într-o zi, înainte de-a pleca la câmp, tata mă luă deoparte și-mi zise: -Ilonă, tu ești, fa? Uite ce e: eu o să mor acuși, acuși și
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
evrei români. Nici un cuvânt de recunoștință, nici un monument, nici o stradă în Israel, care să-i poarte numele” (III, pag.12). C.V.Tudor i-a dezvelit trei statui lui Antonescu în România, dar Năstase îl obligă să fie dărâmate. Oare “nepotul” mătușii Tamara cunoaște că mareșalul a avut o moarte de o măreție antică? Antonescu este poate singurul om din istoria recentă care și-a comandat singur plutonul de execuțe! Argeșeanul Antonescu, moldoveanul Ștefan cel Mare (un Napoleon autohton) sunt, după umila
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
cu o lovitură de picior, îl rostogoli pe Jean-Capabilul de pe bătrânul avocat.” Rodica și-a atins scopul. Iubitul ei o s-o scoată din mizerabilă aia de viață: „Îl conduse pe noul stăpân al casei până în pivniță: -Uite, bărzăunele meu scump, mătușă-ta a lăsat, special, un fodn de bani pentru cărțile tale preferate! Am vorbit eu cu niste specialiști și ți-am cumpărat tot ceea ce era mai bun pe piață...! rosti Rodica, la Doamne-ajută, sperând că o nimerise bine.” Poliția e
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
descilcesc: Nici nu știi ce-nseamnă să stai o noapte cu unul care nu-i beat că porcul, nu te-njură, nu te bate, si nu-ți face curul varză. Așa că, în momentul când Vasile Scurtu a primit moștenirea de la mătușă-sa din Anglia, am fugit de la Gigi Amorosu' și m-am mutat la Sile. Nu am furat nimic de la Gigi sau de la Jean...” Față se aliază cu aurolacii uitași și de biserică și de societate! „- Uite partea voastră - le-ntinse
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
prezenta în fața comisiei de examinare fără să fi pus mâna pe o carte de ani de zile, trăiau cu adevărat emoțiile elevilor reali. O parte dintre candidați erau așa de în vârstă, încât puteau să le fie examinatorilor unchi sau mătuși, școala având în general, profesori tineri. Majoritatea profesorilor erau din Mangalia sau din Constanța. Nu prinseseră posturi în oraș sau prin localitățile limitrofe și acum făceau naveta. Cei din zone și mai îndepărtate, cum era și familia Axinte, stăteau în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
O descoperi atunci când începi să citești versuri și ele încep să te influențeze emoțional. Începutul scrisului îl facem, vrem nu vrem atunci când scriem scrisori. Personal am început să scriu scrisori de prin clasa a V a, când trimiteam scrisori unei mătuși. Mai târziu am scris multe alte scrisori și multe caiete cu poezii sau caiete jurnal. Poeziile le-am păstrat dar jurnalele s-au pierdut. Florina DINU; Ce ne puteți spune despre ultimul volum al dumneavoastră „MARTOR AUTENTIC”? Mihai LEONTE; Orișice
INTERVIU CU ,,MARTORUL” POEZIEI MIHAI LEONTE DIN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363989_a_365318]