2,090 matches
-
de poliție pe unde a putut să intre. Deși era puternic, căci abia ieșise din miezul pământului, nu i-a folosit cine știe cât. Mulți oameni erau impenetrabili, iar pe alții nu-i putea domina, erau pustiiți de gânduri, de parcă ar fi măturat cineva prin creierul lor. Când l-a găsit, a încercat mai întâi să se folosească de un ofițer care dădea ordine, dar cum n-a putut, a intrat în Antonică și a eliberat calea aruncând în stânga și-n dreapta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arăta doar cât de înapoiați erau și închiși la minte. Zgomotul fericit al copiilor era peste tot în jurul lor, dar binecuvântarea noii generații nu era egal distribuită. Rahela a pierdut sarcina iar și iar. După ce râul de sânge i-a măturat speranțele a patra oară, a căzut la pat cu o febră care a chinuit-o trei zile și trei nopți. Asta le-a speriat atât de tare pe surorile ei încât au început să insiste pe lângă ea să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de a-mi ocupa zilele. Eram atrasă mai ales de scările casei și mă agățam de orice prilej ca să le urc și să le cobor, urmărind cum casa se schimbă la fiecare treaptă. Mi-am luat sarcina de a le mătura în fiecare seară și de a le spăla în fiecare dimineață și eram mândră cum nu se poate de felul în care aveam grijă de ele, fără să mă mai gândesc la nimic altceva. De câte ori aveam ocazia, mă urcam până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pasăre sub inimă. Am fost ca lovită de trăsnet de iubire pentru ființa pe care o purtam. Am început să vorbesc în șoaptă cu fiul meu nenăscut, când stăteam noaptea în pat, și să-i murmur cântecele copilăriei mele în timp ce măturam sau țeseam. Mă gândeam la copilul meu în timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem a fost înlocuit de un vis vesel cu fiul lui, pe care îl numeam Bar-Shalem. În vis, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grădina ei, așa că amândouă stăteam degeaba și ne uitam cum muncea ea. Meryt avea oroare să devină o soacră băgăcioasă, dar mâinile îi tânjeau după o ocupație. - Măcar lasă-mă să storc eu berea, zicea ea. - Eu aș putea să mătur acoperișul, mă ofeream eu. Dar Shif-re părea jignită de propunerile noastre. După o sptămână de stat, n-am mai putut. Am luat un urcior mare, gol și am anunțat: - Mă duc la fântână, și am ieșit pe ușă înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui mătușă. Săptămâinile și lunile treceau repede, iar viața în vale și-a reluat cursul ei obișnuit. Diminețile erau cele mai ocupate, înainte să se lase căldura cea mare, bărbații plecau devreme, iar copiii se jucau pe străzi, în timp ce femeile măturau casele, făceau mâncare și aduceau apă de la fântâni, acolo unde se schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși marele fluviu nu se vedea din oraș, tot el conducea fluxul și refluxul vieții în valea aridă. Sezoanele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a întors am văzut că o ureche îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau, așa că m-am dus la locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin cameră, apoi și-a dat capul pe spate, și-a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din piept, pentru c-a sosit vremea ca această gașcă de imbecili și nesimțiți ce suntem să învețe odată pentru totdeauna ce-i aia disciplină, știam că-n timp ce urlă, tovarășul director se plimbă-n sus și-n jos, măturând sala cu spoturile de lumină ale lanterenei lui cu opt baterii, dinadins n-am vrut să mă gândesc la ce-ar fi fost dacă, din întâmplare, spotul ar fi căzut pe gura de aerisire de sub ecran sau dacă tovarășul director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecut, iar cercetarea ei minuțioasă nu avea decît un singur scop: să se asigure că trecerea anilor fusese ștearsă prin operațiile delicate și repetate de spălare, și să verifice că rochia avea lungimea potrivită ca să atingă solul fără să-l măture. Se ridică mulțumită și Își Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic Își aproba fiica, chiar dacă Îi trecea cu vederea orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi cu furie sporită. Am nevoie de dumneata... Lucas. Mătură totul cu furie, aruncînd obiectele pe fundul sertarului gol al unei comode, Îl Închise cu cheia și părăsi camera. Loïc, alături de care se refugiase, trăsese deja destul de mult la măsea ca să-i mai fie de vreun ajutor. - E nevasta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se micșora cu trecerea orelor, cel mai infim semn de viață. Toată noaptea, În portul unde se adunaseră treptat, uniți Într-o neliniște comună, locuitorii insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
face că un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul era plin de nori negri și mari, mînați de colo-colo, iar vîntul care se pornise mătura În rafale podul Recouvrance, pe care-l trecură ca să se ducă la ziar. În timp ce conducea, Marie Îl informă pe Lucas despre rezultatele unei anchete preliminare conduse În situl de la Ty Kern. - Proiectoarele au fost cu siguranță neutralizate de departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă tuturor cu voce surdă. - Nimeni, În afară de Dumnezeu, nu are dreptul să mă judece, iar Dumnezeu m-a iertat de mult. Privirea ei mătură grupul, pe fiecare muncitor În parte, pe fiecare muncitoare. - Nu-i doresc nici unei mame să se confrunte Într-o zi cu alegerea crudă pe care am fost nevoită s-o fac: să las să trăiască niște copii privindu-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l băgă În seamă pe Pierric care se luase după ea. Deodată, silueta masivă a fiului ei i se așeză de-a curmezișul drumului. Se agita, făcîndu-se că vrea s-o Împiedice să treacă. Yvonne, fără menajamente, crezu că-l mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se clinti din loc. Gura lui se strîmbă În fel și chip, scoțînd sunete răgușite, de neînțeles, apoi un cuvînt țîșni, deslușit, pentru prima oară din copilărie. - Bebe... Izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Treci În fața mea, Înaintează! Scriitorul o privi o clipă ca o fiară gata să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]