110,184 matches
-
în nevăzut: din cer așteaptă - toate - Sfântul Glas solemn - pâraiele cu țurțuri iscălesc pe filele pădurii-n rugăciune stinghere-n pisc - tălăngile vestesc: trepte de nori se dezvelesc minunii ...în mijlocul de magi și de păstori El-Crist aprinde drum de flori... mașini care se scapă pe ele (numai motorină...) înviorând funebru iarba pădurii burtoșii - doi câte doi la grătarul răscrăcărat sub brazi: nemulțumiți că pe tot întinsul sârmelor sleite - nu-ncap și ei - pe de-a-ntregul (...ce friptură gustoasă de porci s-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
secolului” (printre ei se numără și colega sa Z. Greceanâi, soțul căreia a împrumutat de la BEM 140 mln de lei, uitând să-i mai întoarcă. Dar și socialistul capitalist! Dodon cu palatul în trei nivele, cu un hotel ultramodern, cu mașini de lux, toate acestea agonisite „în sudoarea frunții”, nefiind în viața lui om de afaceri!), astfel încât să poată reveni într-un stat civilizat și prosper”, scrie Dodon pe Facebookul său. Curat murdar în stilul mentorilor săi. La noi la țară
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
conform datelor CEC a votat în proporție de 99,1% pentru Dodon (nici L.I. Brejnev pe timpuri nu acumula un așa scor electoral!), duminică seara (când încă nu erau cunoscute rezultatele finale!) î-l felicitau pe președintele lor. Zeci de mașini și tineri turmentați scandau pe străzile Comratului „Dodon nash prezident!” (Dodon e președintele nostru!). Desigur este doar al lor. Așa numitul „președinte al tuturor” Dodon este președintele minorităților găgăuze și bulgare (apr. 6%), care de peste 200 de ani sunt corcoliți
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
pilot de încercare precum pe o formulă greu de transpus pe de rostul căutării care să aducă după sine (re)găsirea. „Cum să fac”: „În ochi/ fulgerele/ în față/ albastru de cer// Din cartea veche/ scoate/ lanțul de cuvinte// În mașina asupritoare/ istorie de scrum// În venele mela/ nici sânge nici apă// Ce caută/ acea adiere de primăvară/ cu înnourarea/ feței mele// ce poartă/ amintirile arse/ de timp// ce mă turmentează/ aceste cuvinte/ nescrise”. Odată cu iubirea, câte lucruri ajung de se
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
vechi timpuri sau acesta are doar acum oportunitatea să pună în evidență acest lucru, ori totul este doar un efect al goanei nebune după bani și putere, iar aceastea cum pot fi evidențiate mai bine, decât prin a etala o mașină mare sau a locui într-o casă cât un bloc de locuințe? Lăsând la o parte dacă este adevarată prima sau a doua întrebare, mai degrabă un alt aspect este important de studiat în acest caz și anume: partea spirituală
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
precum acționează copilul când părintele îi interzice ceva. Omul, în actuala sa condiție, este copilăros și necopt în a judeca lucrurile echilibrat, el este superficial chiar prin modul său de a fi. Omul modern și-ar vopsi casa cu aur, mașina și îmbrăcămintea, bucuros fiind că totul lucește în jurul lui, chiar el însuși se va considera un “valoros”, valoare dată de aurul ce-l poartă. Este și mai interesant faptul că acest gen de oameni sunt foarte fericiți din punctul lor
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
copii ce râd și se joacă, Cu gândul departe, doar în trecut. Singură urc astăzi un munte, Și-mi vine a plânge fără motiv, Nu ești cu mine că în trecut, Când noi visăm atât de mult. Singură conduc azi mașină, Si imi lipsește azi glasul tău, Opresc și te caut doar cu privirea, Sperând acum sincer, la un nou început. Singură privind acum cerul, Cu gândul aiurea, aștept să revii, Dar tu tinerețe, ai plecat de la mine, Ș-acum știu
SINGURĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380728_a_382057]
-
de piatră, am deveni cu toții mai sănătoși, mai puternici și poate... mai fericiți. Chiar dacă pare un paradox, ceea ce nu ne poate distruge ne face mai puternici. Chiar nu v-ați imaginat vreodată cum ar fi să nu mai circule nicio mașină prin orașul dumenavoastră? Foarte simplu. Am beneficia cu toții de mai multă liniște, aer curat, mai mult spațiu liber pentru pietoni și bicicliști. Mai mult spațiu verde și mai mult loc liber pentru oameni și nu pentru fiare mai mult sau
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
că este mai comod să ne urcăm în autoturism pentru a ajunge din punctul A în punctul B, dar nu este și cel mai benefic pentru organism. Poate că este mai comod să căram un produs mai voluminos cu ajutorul unei mașini, dar nici să-l căram cu căruță nu este imposibil. Doar că cere mai mult timp. La urma urmei, generații întregi înaintea noastră nu au beneficiat de aceste “indispensabile” tehnologii, dar erau cu toții mai sănătoși și mai fericiți. Și nu
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
de calcar, ce au adunat istorie. În arealul Orheiului se află primul Parc Național al Republicii Moldova de 32000 de ha - peisaj de codru. În apropiere de Orhei, la 18 km, localitatea Butuceni: eco - resort, un sat declarat ecologic, unde orice mașină nu are voie să depășească viteza de 10 km/oră. Face parte din patrimoniul național istoric. O poartă țărănească, asemănătoare porților mari, maramureșene - fără ornamentele acestora - ne anunță, că putem intra în pensiunea agroturistică Butuceni, de 3 stele, oferind ”gastronomia
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
de Intervenții, ceva forțe pentru scoaterea de sub nămeți a oamenilor, și tu, cumnate, pune de o masă cumsecade că vin oamenii ăia și nu se face să... După încă două zile, în sat, forfotă de nedescris, televiziuni, jandarmi cu lopeți, mașini ale armatei cu ajutoare și lemne de foc pentru sinistrați, oficiali de la județ extrem de preocupați (și la ei sunt alegeri!), cu alte cuvinte, lume peste lume... În mijlocul lor, primarul cu figură dârză, dar profund tristă și îngrijorată, dă asigurări în fața
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
la taină, așa cum știa că se zice la el la Galiciuica, vădit surprins, îl întreb: - Veniți la mine sau ne întâlnim undeva, neîndrăz nind să mă invit singur la dânsul acasă. - Nu, îmi răspunde, vin eu și vă iau cu mașina și mergem la Cazasu unde, în voie și în liniște, putem sta la taină. Unei asemenea surprinzătoare invitații, dar, mărturisesc, foarte plăcută pentru mine, de bunăseamă că nu puteam să-i răspund decât afirmativ. Nu știu de ce, chiar înainte de a
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Ce se întâmplase? nu știu. Atâta numai îmi aduc aminte că, în vreme cât m-am sculat din colb, amețit și zdruncinat, echipajul meu se făcuse nevăzut(...) La ora stabilită, în colțul străzii, eram așteptați de familia Pătra. Într-o mașină matiz, nouă, condusă cu abilitate și desăvârșită orientare în teren de Domnul Pătra prin cartierul Obor, ieșim în șoseaua Cazasului în dreptul marelui magazin Practiker. Retrăiesc pentru câteva clipe în imaginație ceea ce, cu peste patruzeci de ani în urmă, era în
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
de astădată neasfaltat, ne întoarce în lumea în care vrea să ne readucă Domnul Pătra și ne provoacă, celor care mai știu ce este aia, nostalgia satului din care toți venim. Fără grabă, ocolind cu atenție denivelările drumului de țară, mașina Domnului Pătra, semn că și ea cunoaște bine locul, oprește în dreptul numărului 8. În numerologie toți cei cu cifra destinului 8 sunt dotați, de regulă, cu psihic puternic, care este rezultant al unei forțe înnăscute și a unei rezistențe fizice
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
în această curte, adunându-și păpușile în casă, mi-a spus că eu nu mai am loc, că aș fi mai mare și... A doua oară, mai de curând, când nepoțelul meu, Rareș, în timp ce mergeam cu el de mână la mașină să plece la București, se oprește în fața mea și mă întreabă: - Bunicule, nu te supăra că plec! Mai vin, cu mami. Îi spun eu să mai vină... Vă dați seama ce bucurie am când am în curte cele două fete
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
duci la munte: puzderia de wați se revarsă printre arbori și stânci. Te duci la mare: zgomotul talazurilor e acoperit de grindina decibelilor emanați în furtuna discotecilor și localurilor de zi și de noapte. La Poli și la Ecuator, în mașină sau pe vapor, în tren ori avion, în casă, pe stradă, când ești obosit, amărât sau, dimpotrivă, când ești destins ori când ți-e lumea mai dragă, te afli mereu sub constrângerea de a asculta muzică. O muzică aidoma unei
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
știam că există oameni care nu mănâncă porc, nu și câini! Poza alăturată vă poate lămuri despre ce este vorba. Alt fapt amuzant: nu înțelegeam de ce mari porțiuni de șosea erau acoperite de un strat de fân sau paie, obligând mașinile să micșoreze viteza. Ce credeți? Țăranii profitau de automobilele care treceau pe șosea sa le fărâmițeze nutrețul pentru animale! Ingenioasă, ieftină și simplă metoda, nu-i așa? Referitor la colinele renumite - dacă pozele alăturate nu conving de frumusețea zonei Dong
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
acesta nu e navigabil. În jurul lui e o promenadă, un fel de parc inelar. Inutil poate să spun că Ha Noi are un raport al suprafețelor vegetale pe cap de locuitor de cinci ori cît Bucureștiul. Circulația însă e teribilă. Mașinile s-au înmulțit, iar motocicletele erau și așa multe. Neexistînd noțiuni ca "prioritate" și "cedează trecerea", europeanul poate sta mult și bine pînă traversează bulevardele și chiar străzile mai mici. Străzi pe care se înghesuie mii de mici prăvălii, mai
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
de pretutindeni, un cuget și un spirit”: „Eminescu și cugetarea sacră”. După atâția ani de când nu ne-am văzut față la față, l-am așteptat, cu emoție firește, la intrarea în Muzeul Național de Istorie. El a venit cu o mașină, la baza scărilor l-au așteptat mai multe măicuțe, trecătorii s-au oprit să-l vadă. Din acea mulțime, fără să mă vadă, doar intuind (sau ce alt simț o fi având!?) m-a strigat: „Tudorele, ajung imediat și la
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
perete de a făcut ecou, mi-au spart capul, zicea el, mi-au spart capul, ceea ce, după Molero, era cât se poate de evident, Piept-ca-Scândura a fost șutat direct în tipografia lui Celestino, a făcut două ocoluri pe dinăuntru oprind mașinile care lucrau și punându-le în funcțiune pe cele oprite, cineva a înfipt un cuțit în burta lui Lucas Șterge-Putina, poate un camon, sigur că un camon, avea să spună Zuca mai târziu, camonii ăștia sunt toți niște cuțitari, asigura
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
mă! ... Cum, , fâță?'” ...Că sunt prea mică? - Ești și nu prea! Cum Dumnezeu să-ți spun... Și totuși, ești! - m-am bâlbâit și mi-am aruncat din nou privirea pe fereastră. Urcam cu greu dealul Șimnicului, pe lângă releele televiziunii. Motorul mașinii gemea. De sus, am privit Înapoi, spre vale. Orașul părea un mic platou. Dincolo de el, țara, marele platou! Pe el, În acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
privit Înapoi, spre vale. Orașul părea un mic platou. Dincolo de el, țara, marele platou! Pe el, În acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm nevoiți să coborâm din mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mi s-a părut a fi cea mai gingașă făptură din lume și-mi era mai bine așa. Am strâns-o ușor de mână. Părea anesteziată. Se gândea, probabil, la ai ei. Privea doar din când În când prin geamurile mașinii, pentru a identifica locurile, apoi Îmi șoptea la ureche: - Mai e puțin! Pădurea Gruiței, la un pas, ! Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel, ce să-i spun. Prin sat, mașina a oprit din loc În loc. Oamenii au coborât unul după altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit stând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]