1,613 matches
-
cu cele mai mari uniuni de triburi din regiunile nordice ale Azerbaidjanului încă de pe timpul dominației ahemenizilor. Atropat, politician cumpătat și diplomat cu spirit de previziune, înțelegând pericolul luptei armate cu Alexandru Macedon, a ales calea tratativelor, apropierea de grecii macedoneni. El a intrat în legături de rudenie cu unul din cei mai apropiați camarazi de arme ai împăratului Macedoniei, Perdiccas, căruia i-a dat în căsătorie pe fiica sa. El l-a predat lui Alexandru Macedon pe medianul Bariax care
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
î.Hr. Imperiul a fost împărțit a două oară însă Atropatena a rămas afără de acest proces. După acest eveniment Atropatena (Media Mică) devine un stat independent și Atropat s-a declarat regele. Atropatena a fost primul stat scăpat de greci macedoneni.
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
în secolul al XIX-lea strâns legați de Biserica Ortodoxă Greacă. Clerul era în majoritate grec. Spre deosebire de musulmanii sau catolicii din regiune, între ortodocșii de acolo existau numeroase minorități naționale care au influențat regiunea: în primul rând greci, aromâni și macedoneni. Mișcarea națională albaneză "Rilindija" (română: Renașterea) formată din musulmani și catolici a dorit independența Albaniei față de Imperiul Otoman, iar mulți ortodocși au dorit alipirea sudului provinciei la statul grec. În 1912 Albania devine independentă. Primele încercări de organizare a unei
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
ortodocșii s-a redus drastic, majoritatea albanezilor îmbrățișînd din diverse motive islamul. Doar în localități izolate mai predomină o majoritate ortodoxă, de exemplu în Himara, Saranda, Labova, Kryqit sau Voskopoja. Minoritățile etnice din sudul Albaniei - Grecii din regiunea Saranda, Țiganii, Macedonenii din lurul lacului Prespa și aromânii risipiți în tot sudul Albaniei - sunt ortodoxe. Macedonenii au o singură biserică în Liqenas, iar aromânii una în Korça. Un rol important în politica bisericească îl poate juca însă doar minoritatea greacă, care numără
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
localități izolate mai predomină o majoritate ortodoxă, de exemplu în Himara, Saranda, Labova, Kryqit sau Voskopoja. Minoritățile etnice din sudul Albaniei - Grecii din regiunea Saranda, Țiganii, Macedonenii din lurul lacului Prespa și aromânii risipiți în tot sudul Albaniei - sunt ortodoxe. Macedonenii au o singură biserică în Liqenas, iar aromânii una în Korça. Un rol important în politica bisericească îl poate juca însă doar minoritatea greacă, care numără circa 60 000 de credincioși doar în regiunea dintre orașele Gjirokastra, Himara și Saranda
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
populația din Drama și din împrejurimi s-a revoltat. Revolta neorganizată a fost rapid înfrântă de armata bulgară, care a executat cam 3.000 de civili din Drama și din satul învecinat Doxato. În același timp, în toate marile orașe macedonene au fost organizate manifestații de protest față de ocuparea teritoriilor grecești de către Bulgaria de către organizația de dreapta „Apărătorii Greciei Nordice” (YBE). Primele formațiuni înarmate („"andartes"”) au apărut în munții macedoniei prin octombrie 1941, iar primele înfruntări armate cu germanii au dus
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
a redus impozitele și a permis evreilor, să trăiască "în conformitate cu legea părinților lor." Între anii 196-192 planurile lui de a menține cotrolul asupra Asiei Mici au fost spulberate de conflictul millitar cu Roma antică, din așa numitul „al doilea război macedonean” ,când romanii au sărit în ajutorul orașelor Smirna și Lampsakos. În Tracia Antioh a fortificat orașul aproape complet părăsit Lisimaheia, care căzuse în mânile triburilor băștinașe. Generalul roman Titus Quinctius Flamininus a căutat și el la început ca Antiohius o
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
Între anii 192-188 î.Hr. s-a desfășurat războiul romano-sirian. Antiohos a reușit până în primăvara anului 191 să alcătuiască o alianță antiromană a orașelor grecești, întărită si prin căsătoria sa. Trupele romane sub conducerea lui Manius Acilius Glabrio, sprijinite de regele macedonean Filip, au întâlnit la Termopile trupele grecești conduse de Antioh și le-au silit să se retragă. Noul consul roman Lucius Cornelius Scipio, fratele mai mic a lui Scipio Africanul, a trimis contra Siriei pe comandantul flotei romane, Gaius Livius
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
precum și în cea a patriarhului sârb Sava II, ambele datând din secolul al XV-lea. Istoricul Nicolae Iorga presupunea că Nicodim s-a născut în Macedonia, la Prilep, ca aromân, dar această ipoteză n-a fost confirmată de niciun istoric macedonean. Istoricii sârbi și recentele cercetări biografice, vorbesc însă de Nikodim Gârcic, alias Nikodim Tismanski, născut in mica localitate Prilep din Kosovo, aflată doar la 5 km de ctitoria lui Ștefan Dușan, „Visoki Dečani”, biserica principală a Mănăstirii Deciani, inclusă astăzi
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
mutat spre portul Naulochos. În jurul anului 350 î.Hr, saptrapul Mausolus a plănuit să construiască un nou oraș pe pantele muntelui Mycale, oraș care ar fi urmat să fie deservit de un port cu ape adânci. Construcția a început când macedonenii au cucerit regiunea. Alexandru cel Mare și-a asumat personal responasabilitatea pentru mutarea orașului. Atât în planurile lui Mausolus, cât și în cele ale lui Alexandru, Priene urma să devină un oraș model. Alexandru s-a oferit să plătească penru
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
în planurile lui Mausolus, cât și în cele ale lui Alexandru, Priene urma să devină un oraș model. Alexandru s-a oferit să plătească penru construcția Templului Atenei. Planurile templului aparțineau unui vestit arhitect al vremii. Exemplul dat de liderul macedonean a fost urmat de mai mulți cetățeni bogați ai regiunii și cele mai multe clădiri publice au fost construite cu bani privați, iar numele donatorilor au fost înscrise la loc de cinste Ruinele orașului sunt considerate a fi cele mai bine păstrate
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
în 55 de țări, si tradusă în 49 de limbi: albaneză, arabă, armeana, azera, bulgară, catalana, chineză, coreeană, croată, daneză, slovaca, slovenă, spaniolă, Esperanto, estoniana, finlandeză , franceza, Galiciana, georgiana, greacă, Guarani, ebraică, maghiară, idiș, engleză, islandeza, italiană, japoneză, letona, lituaniana, macedoneană, moldoveneasca, mongola, norvegiană, persana, poloneză, română, rusă (dar și trei în braille), sârbă, suedeză, thailandeza, cehă, turcă, turkmena, ucraineană și vietnameza.
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
creat de Alexandru cel Mare. În perioada de maximă întindere teritorială, cuprindea Anatolia centrală, Levantul, Mesopotamia, Persia, Turkmenistan, Pamir și Valea Indusului (Pakistan). În 323 î.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, Perdiccas este proclamat regent al imperiului creat de macedoneni, iar Seleucus (născut în 358 î.Hr., fiul nobilului Antiochos, devine hillarh al lui Perdiccas. În 321 î.Hr., Seleucus I Nicator, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, devine satrap al Babiloniei, in urma rascoalei diadohilor, împotriva regenței lui Perdiccas. Seleucus
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
doua jumătate a secolului al 5-lea î.Hr. a fost numit de către Pericle Epoca de Aur . Odată cu sfârșitul războiului peloponez în 404 î.Hr., Atena a pierdut rolul său de lider.Forțe noi au apărut în timpul secolului al 4-lea î.Hr. Macedonenii, cu Filip al ÎI și fiul său Alexandru cel Mare, au început să joace un rol de lider în Grecia. Campania lui Alexandru la est și cucerirea tuturor regiunilor până la râul Indus a schimbat radical situația în lume, așa cum a
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
Băștinașii din Caraș se ocupau cu agricultura și cu creșterea vitelor. Înmulindu-se brațele de muncă și existând o oarecare diversificare a muncii, standardul de viață crește simțindu-se nevoia unui comerț intens cu care se vor ocupa în special românii macedoneni care au emigrat în Oravița în 1760-1770. Aceștia pot fi socotiți ca cea de a treia ramură a coloniștilor care se stabilesc în Oravița timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Monedele erau aduse din Austria, iar o
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
și Norvegia. Alt continuum dialectal din Europa este cel slav de sud care merge din nord-vestul Sloveniei până în sud-estul Bulgariei, trecând prin Croația, Serbia, Muntenegru și Republica Macedonia. Limbile standard din această arie au fost până în anii 1990 slovena, sârbocroata, macedoneana și bulgara, dar după destrămarea Iugoslaviei, sârbocroata a fost divizată în patru limbi standard: sârba, croata, bosniaca și muntenegreana. Există și un continuum dialectal slav de nord, care cuprinde în principal limbile rusă, ucraineană, bielorusă, poloneză, slovacă și cehă. Un
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
vocal, chitară solo, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, O. Lipan - baterie, timpane, gong, clopote, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, Florian Pittiș - recitator. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). Cântec popular macedonean; aranjament Nicolae Covaci (1999), după o idee mai veche, din anii '80. A apărut pe discul maxi-single „Ora-hora” (1999, editat în Germania). Înregistrat în România (1999) în componența N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, Alin Oprea - chitară acustică, voce, Tavi
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și de a învălui Liniile adversarului sau, cum făcuse anterior în Bătălia de la Ilipa. Livius afirmă că Hannibal a dislocat 4000 macedoneni în al doilea rând, care este contrar versiunii și propagandei române, desi Ț Dorey a sugerat că ar fi putut există un bob de adevăr în povestea în cazul în care cartaginezii au recrutat un numar neînsemnat de mercenari din
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Acestea se conturează în principal prin opoziția între "integraționiști" (sau "româniști", care se socotesc "Români sud-dunăreni" și nu cer, în România, statutul de minoritate) și "machedoniști" (care se socotesc "Macedoneni antici latinizați", revendică statutul de minoritate și se identifică prin "Soarele de la Vergina"). Majoritatea lingviștilor, etnologilor și istoricilor nu susțin niciuna dintre "taberele" potrivnice, socotind Aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din Românii nord-dunăreni, nici
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
latinizați", revendică statutul de minoritate și se identifică prin "Soarele de la Vergina"). Majoritatea lingviștilor, etnologilor și istoricilor nu susțin niciuna dintre "taberele" potrivnice, socotind Aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din Românii nord-dunăreni, nici din Macedonenii antici (care erau elenizați, nu romanizați), ci direct din Traco-Romani precum toți vorbitorii limbilor est-romanice. În 579, doi cronicari bizantini, Teofan Spovednicul și Teofilact din Simocatta, atestează că autohtonii din Haemos vorbeau o limbă romanică (episodul cu "Torna fratre") denumită
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
, (albaneză Voskopojë, "Voskopoja"; aromână ; greacă "Μοσχόπολις", "Moscopolis" sau "Moschopolis"; macedoneană "Москополе", "Moskopole"; sârbă: "Москопоље", "Moskopolje") este un mic sat din sud-estul Albaniei. În secolul XVII era un mare oraș din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani. Orașul a fost distrus în întregime
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
rândul unor cercetători români, care la rândul lor minimalizează sau ocultează aporturile slave, maghiare, cumane și altele în etnogeneza poporului român, sau mai mult, încearcă să demonstreze o identitate și o perenitate etno-culturală între cei mai vechi indo-europeni, dacii sau macedonenii din Antichitate și români, negând validitatea tuturor studiilor istorice care nu coroborează ipoteza dânșilor, ceeace daună grav credibilității istoriografiei române.
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
-lea î.Hr. pe tronul acestei țări se afla regele Arhelau. Dorind să-și întăreasca puterea, acesta adoptă o serie de reforme, printre care se numără și construirea de străzi, modernizarea armatei și ridicarea unor fortărețe solide precum Pella, reședința regilor macedoneni. Aici erau primiți poeți, artiști și filosofi, Euripide petrecându-și pe aceste meleaguri ultimele zile din viață. După moartea lui Arhelau, începând cu sec IV, apare o perioadă de anarhie, în care pe tronul Macedoniei se perindă nouă regi, perioadă
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
sec IV, apare o perioadă de anarhie, în care pe tronul Macedoniei se perindă nouă regi, perioadă caracetrizată de revolte, uzurpări de tron și asasinate. În acest context ajunge pe tron Filip al II-lea. Filip era un războinic tipic macedonean: călăreț pasionat, băutor notoriu, plăcându-i războiul și banchetele. Fiind însă și un geniu diplomatic, un om inteligent și foarte încăpățânat, el reușește să își consolideze tronul prin eliminarea concurenților și supunerea nobilimii răzvrătite. Filip continuă reformele începute de Arhelau
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
alungarea ilirilor și tracilor, începe unificarea Macedoniei. El însă nu se va opri aici, deschizându-și țara la mare, fapt care va supăra Atena, deoarece marea Egee era considerată de către aceasta teritoriu exclusiv. De aici, influențele exercitate de greci asupra macedonenilor încep să fie din ce în ce mai puternice, relațiile dintre Atena și regatul lui Filip se întăresc datorită ligii maritime. La un moment dat, se ajunge, din pricina elitelor macedonene, ca limba din Atica sa fie puternic influențată de limba macedoneană. Filip întreprinde o
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]