1,741 matches
-
al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din Muzeul Figurilor de Ceară al lui Madame Tussauds. În ochii lor citeai teama existențială și apropierea momentului transcendental. Pentru ei, numărătoarea inversă începuse de mult, iar acum întreaga arhitectură divină se afla în fața dezintegrării: atomi și molecule, monade cu funcționalitate zero, populând spațiul interstelar și universul infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost eroina Franței și a salvat-o. Atunci, tată dragă, ar trebui să-l ardem și pe Clemenceau, că și el e eroul de azi al Franței. Mai știu că În acest oraș s-a născut Gustave Flaubert, autorul lui Madame Bovary și al lui Salammbô. În fine mai știu că aici e o vestită catedrală. Orașul e mare centru industrial. Ajutat de Sena navigabilă, are un port foarte animat. Într-un restaurant, aproape de catedrală, reiau firul cunoștinței cu gastronomia franceză
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cugetări menite să servească și altora ca întâmplări ale vieții. La „Pro domo” i-au răspuns N.D. Cocea și Mircea Eliade în Facla, iar Tudor TeodorescuBraniște chiar în Hiena. Braniște îi cerea lui Pamfil Șeicaru să fie „indulgent căci, vai! madame democrația e jună - jună de tot - o minoră; mica democrație are încă mult timp voie să-și vâre degetele mărunte în năsuciorul impertinent și din când în când, să-și ridice rochița mai sus de buric. E micuță, „săraca...” N.D.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sergiu Al-George” din București. XXXVItc "XXXVI" 1. Este vorba de Stig Wikander, „En rumänsk emigrantroman” („Romanul unui emigrant român”), SDS, 5 ianuarie 1956 - vezi și Bibliographie. Exemplarul dăruit de Eliade lui Wikander, cu o dedicație simplă, datată decembrie 1955 („Pour Madame et Stig Wikander, étrennes 1955, avec l’amical hommage de l’auteur”), se află în biblioteca Centrului de Istoria Religiilor grație generozității doamnei Marita Wikander și a domnului Jan Stolpe. Pentru traducerea în limba română a articolului lui Wikander, vezi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Zaraza, a cărei faimă creștea în continuare și care marcase pentru Cristi începutul unei noi vieți, tangoul epocii, cum era numit mai în glumă, mai în serios, de succes s-a bucurat în același 1931 și melodia Sunt foarte pudic, madame : Sunt foarte pudic, madame, și adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31 a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
creștea în continuare și care marcase pentru Cristi începutul unei noi vieți, tangoul epocii, cum era numit mai în glumă, mai în serios, de succes s-a bucurat în același 1931 și melodia Sunt foarte pudic, madame : Sunt foarte pudic, madame, și adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31 a înregistrat, la fel de repede devenită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sala e încălzită și toți sunt la un pas de a se ridica să danseze era momentul potrivit pentru celebrele tangouri, pe versurile lui Pribeagu. Zaraza, desigur, de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu nu ocupase încă toate pozițiile puterii, când madame Ceaușescu și fiul ei încă nu preluaseră „atribuții esențiale” în aparatul „de stat și de partid”, intelectualitatea de vârf, elita românească, având o bază largă, solidă, de popularitate și de prestigiu, ar fi putut, cred eu, rezista „și direct”, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bani! "N-am vrut să predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
entuziasm. [LEXIC. NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA] [1927]* Dintr-o colindă basarabeană: Câte flori sunt pre pământ Toate mărg la jurământ. Numa spicu grâului Și cu lemnu Domnului Stau la poarta Raiului Și judecă florile Unde li-s mirosurile. Le-au luat madamele Să-și stropască straele. (Șezătoarea an. XXXVI, no. 6-7.) Tot din același loc din Iertăciune la nuntă: Că (Dumnezeu) în raiu a făcut Pe strămoșul nostru Adam, De ne tragem și noi din neam, Cu frumusețele din soare Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fără nevastă, fără copii, fără carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Universitare: colonelul Wolf, colonelul Rotaru, maiorul Hău, căpitanul Gavrilă et alții eiusdem farinae putrescibilis. Scaraoțchi să-i cheptene pe toți... cu ragila. Ei apăsau pe pedala rectorală numită Viorel Barbu, pe cea decanală numită Al. Andriescu, pe pârghia catedrală a Madamei Agrigoroaie. Râsul gurului: întrețineam relații excelente de colegialitate, chiar în periodul acesta de strâmtorare, cu profii de la Filosofia Marxterialistă & Diabolectică, inclusiv cu Ștefan Celmare, considerat politruc atunci, însă mereu om de treabă, deferent și cu simțul umorului. Trucul neocomuniștilor actuali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine trebuie să-l fi primit finii și cumătrii, răspunsei eu, când l-au văzut într-un costum așa décollté134, întocmai ca unele din madamele noastre care sunt, vorba franțuzului: trop basses par en haut, et trop hautes par en bas135. Dar să vă spun eu o altă ciudățenie, care ar fi de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cezari romani, de la Iuliu Cezar la Domițian, se numea cel liberat de sclavie, cum și oamenii liberi născuți din sclavi liberați. Dar Într-o scrisoare din sep tembrie 1691, adresată Doamnei de Fontaines, superioara Insti tutului de fete de la Saint-Cyr, Madame de Maintenon constată că unele din aceste fete sunt „libertine“, adică, În Înțelesul ace lui secol, au un spirit prea independent, pornite să discute despre toți și despre toate și a se Îndoi de toți și de toate. Iar Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera prăvălioară a „madamei din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de vanilie, și cu cornurile ei calde cu nuci (un leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul, sau cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu aere grave de directoare a celui mai select pension de domnișoare din cea mai aleasă societate burgheză. — Qu’y a-t-il pour votre service, monsieur? mi se adresă, abia zâmbind extrem de comercial la mine, codoașa cea mare. — Voir les femmes, madame, et... sans les „voyeurs“, accen tuai eu cu degetul ridicat, fiindcă văzusem pe un domn apoplec tic pășind repede după mine la intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
da pe românește, dintr o urâ cioasă fâstâceală a mea când sunt luat prea repede), păi... (și Îndrăznii a mă scula În capul oaselor ca să mângâi obrazul ofilit al unei blonde suave și cu trup subțire ca de zeiță) voyons, madame - Începui eu cu tonul meu cel mai important, ca să-mi ascund Încurcătura În care intrasem - permettez-moi une petite expli cation. J’ai obtenu, oh, par quel miracle!, votre bonne, votre ex cellente adresse, et, par un de ces bienfaits de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot, acel odor di femina de care vorbește muieraticul Stendhal. — Bonjour, madame! — Au revoir, monsieur, à votre service à bientôt! ...N-am s-o uit niciodată pe prostituata de pe Leipziger strasse din Berlin, unde, pe vremea aceea, vorba lui Aretino din Re naș tere, libertatea se plimba cu poalele ridicate pe stradă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
românesc este relevată și de Nicolae și Gheorghe Hurmuzaki. În scrisorile lor, adresate lui G. Barițiu, la Brașov, la 11 și 22 mai 1864, prin care îl rugau să sprijine prezentarea de spectacole și în Ardeal, spuneau: „Direcția teatrului român, madame Fani Tardini, o artistă prea bună - scrie Nicolae Hurmuzaki - dorește, fiindcă au sfârșit angajamentul care l-au avut aice, să meargă la Brașov, însă neavând pe nimeni cunoscut în părțile acele, m-au rugat foarte, cunoscându-vă, să vă rog
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
într-un cinema pentru a vedea Cu metrele vesele din Windsor (muzica de Otto Nicolai). Amu zant. Am trecut și pe la Pisa (Trixy Checais). Nu era acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta noastră proprietăreasă, decăzută la rolul de menajeră). Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze. Dar ce temei se poate pune pe suspiciunile Mamei?! Am lucrat puțin la Magna
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel, de două zile Mama și Tata sunt plecați și ei în vilegiatură, așa că toate grijile casei și ale menu-ului meu le port eu însumi, cu concursul binevoitor al lui Madame Simon. Asta ar fi cam tot despre viața noastră cea de toate zilele. Pe data de 17 august voi fi probabil înapoi, așa că la data aceea te rog să-mi și trimiți o scrisoare. În așteptare, te sărut cu drag
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
primăvară - zic - s-a perfectat și mutarea lui Ion Omescu în casă la noi, și anume în vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o mare parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o mare parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului nostru, separată printr-un perete de scânduri. Noi, adică familia noastră, n-am fi avut decât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la stăruințele lui Mihai și ale prietenului său Mircic, am încercat să obțin această încăpere pentru Ion Omescu, fost actor de mare talent, fost deținut la Canal, care voia să se sta bilească la București și nu avea unde. Totodată, madame Simon, subînchiriind o „cameră mo bilată“, și-ar fi mărit considerabil veniturile, care erau destul de precare... Un rol de seamă în acest aranjament l-a jucat Augusta (Mama), care, în chip ciudat și de neexplicat, îl simpatiză din prima clipă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
José, venise a doua zi ca să ia biletul de tren, noi urmând să ne întâlnim la gară. Tata i-a spus ce se întâmplase. S-a speriat îngrozitor, a plecat și nu a mai revenit. Eliberându-se camera lui Ion, madame Simon, beneficiara ei de drept, s-a mutat în fine într însa. Merita săraca de ea acest gest de bunăvoință a sorții, după viața atât de grea pe care o dusese în ultimii ani... Prin urmare, partea îngrădită a camerei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]