116,985 matches
-
cele autobiografice și scrisorile lui Emil Cioran. Stîngăcia se pierde pe măsură ce amintirile copilăriei sale curg și cu toată autocenzura, nu-și poate opri o tresărire sentimentală cînd vorbește, cu tot vechiul tipic al evocărilor familiale, de originea, formarea și viața mamei sale. Extraordinară este și descrierea vechii Constanțe și a atmosferei de la întîlnirile în familie. Unică savoare în a cărei căutare pleacă de fapt în acest text. De aceea nimic tragic nu o destramă, în ciuda nenorocirilor care nu i-au iertat
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
copilul în mămăligă, în memoria Aglajei. De ce s-o fi sinucis la 40 de ani, în culmea succesului, iubită de un bărbat mai tînăr? O voce: Fiindcă i se cuibărise de mică o frică în burtă, de atunci, de cînd mama ei atîrna de păr de cupola circului și frica a crescut odată cu ea pînă a întrecut-o. Cum să trăiești cu o frică mai mare decît tine? Altă voce: Aglaja locuia concomitent în două lumi, în trei, în cîte lumi
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
văduva și moștenitoarea lui John Cornelius Stevens, ieși în grabă din hotelul Ritz în compania fiicei sale Veronica. După ce parcurseră cam cincizeci de metri pe același trotuar, intrară în casa de modă a doamnei Schiaparelli. La ora unu și zece, mama și fata ieșiră de la Schiaparelli și se reîntoarseră la Ritz unde luară prînzul compus dintr-o salată, oferită cu servilismul și ceremonialul de rigoare. Înghițiră două feluri de vitamine diferite, cu ajutorul a două pahare de Martini ce le făcură poftă
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi plăcută, doar tu și cu mine, dar o să trebuiască totuși să merg la blestematul ăla de coafor, în loc să rămîn aici să-mi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
nici vorbă! Pentru nimic în lume! exclamă Barbara cu un aer semeț, năpustindu-se să-și ia înapoi pila de unghii pe care tocmai o descoperise în mîinile fiicei sale. A, nu, nici vorbă! zise la rîndu-i fata, imitînd tonul mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a interzis să te mai atingi de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
raportare la real etc., dar este un film foarte bine legat și foarte tonic. În primul rând, scenariul e atât de bine strâns încât nu lasă să intre aer între cele multele povești unite în supermarketul pe post de nod. Mama băiatului care are o zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
la catafalc. Ar vrea să le zâmbească cu aceeași căldură cu care crede că e compătimita. Simte că pe fata i-a Înghețat un zâmbet “oficial”. Alt articol. “Ce faptă glorioasa! Câtă omenie pe statul nostru! America nu mai este mamă vitregă pentru alți peste 200 de fericiți!”. Prostul! Oare o spune cu intenție? America a fost, este și va mai fi Încă multe secole mama vitregă pentru toți exilanții! America a păstrat legile imigrație la nivelul mileniului trecut. Americoo! Intra
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
oficial”. Alt articol. “Ce faptă glorioasa! Câtă omenie pe statul nostru! America nu mai este mamă vitregă pentru alți peste 200 de fericiți!”. Prostul! Oare o spune cu intenție? America a fost, este și va mai fi Încă multe secole mama vitregă pentru toți exilanții! America a păstrat legile imigrație la nivelul mileniului trecut. Americoo! Intra, rogu-te și aici cu buldozerul progresului, al adevăratului umanism cerut de lumea de azi, cea concretă, În care trăim! ȘI: “Suntem slabi! Suntem prea
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
vârât otravă naționalismului șovin În suflet? De ce-i miroase urât mexicanii, sudamericanii care-i tund gazonul, spală copiii de mizeria omenească? Alt articol, la fel de jegos. De ce na rămas babă asta acasă? S-a săturat de salamul cu s-o ia mama Dracului? În fond și-a trădat țară, lăsându-i pe alții să muncească acolo. No, acum dacă tot are cetățenie, de ce nu se Înscrie voluntară În Afganistan? Cel care semna nu avea nici el cetățenie. Oare ce a gândit cretinul
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
zboruri, cât mai multe, fiindcă rotundul artistic presupune perfecțiune, fie că se obține un lungmetraj, un documentar, un portret, un ansamblu, o secvență cu Încărcătură simbologică. În afară de dragoste - ca temă, și de nostalgie față de cea care i-a dat viață, mama, axis mundi se reunește din secvențele lui pantha rei, care șia Început deja caruselul neliniștii. Ori aceasta nu poate fi temperată În vreun fel, de-ndată ce anii vin cu Întrebări istovitoare - de ce plutim În derivă de la o vârstă Înainte
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce mult team iubit - chipul de fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
care rămăseseră În țară câștigândfoarte bine Înainte de război. Domnul Boniciolli era căsătorit cu una din fiicele lui moș Dimocri ( Democrit), cizmarul care ne repara pantofii și locuia exact vis-a-vis de casa noastră cu cea de a doua fiică a lui, mama Anișoarei și colega mea de școală primară, pe care o poreclisem Țoloi. Frații Boniciolli, Berto (Roberto), cel mare de o seamă cu mine și Metodi cel micuț și șugubăț care ne tot stătea În cale când ne jucam, ne spiona
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
cu două fete foarte drăguțe si liniștite, mai mari decât noi, apoi casa unde locuia domnul Graff, un neamț plecat mai târziu În Germania, iar alături Marica, o altă colegă de școală, ai cărei părinți erau greci: tatăl vaporean , iar mama casnică , precum majoritatea soțiilor din aceste familii ale călătorilor pe apă. Casa lor care era situată chiar peste drum de doamna Iutzi. De acolo mai făceam câțiva pași și dacă traversam Calea Călărașilor, coborând pe Ștefan cel Mare spre Dunăre
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
N.L. Kostaki. “ăia care să naște de strigoi are o coduță dinapoi, din naștere. Aia așe-i. Aia nu vre ei, da’ așe-i născut.“ (cf. Despre omul-lup, În Maria Ioniță, Cartea Vâlvelor). c) “Pricoliciul se face din copil bastard, a cărui mamă a fost de asemenea «de după garduri» (XVII 103) (cf. V 194, IX 76, XVIII 28)“, “din a treia spiță de fată necăsătorită (VI 231 / 19)“, din al treilea rând de copii din flori, căsătorit cu un alt individ, provenit tot
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
din flori) (XVII 22)“ (cf. Mușlea, Bârlea). Pamfile afirmă și el că, “după unele credinți, tricoliciul se face dintr-un copil din flori, după altele este copilul unei fete greșită cu un flăcău, născută și dânsa tot astfel, dintr-o mamă zămislită la fel.“ d) Născut din părinți incestuoși. Pricolici se fac din “copii din doi veri primari și chiar de gradul doi și trei (XV 168), din Împreunarea tatălui cu fiică-sa sau a mamei cu fiu-său. Devenind mare
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
dânsa tot astfel, dintr-o mamă zămislită la fel.“ d) Născut din părinți incestuoși. Pricolici se fac din “copii din doi veri primari și chiar de gradul doi și trei (XV 168), din Împreunarea tatălui cu fiică-sa sau a mamei cu fiu-său. Devenind mare, la epoci nehotărâte, Îi vine o nebunie, fugind până se vede singur. Atunci se dă de trei ori peste cap, se preface În lup, câine sau altă fiară și pleacă așa turbat, să sfâșie pe
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Mihai Răcășan Autobiografie Sunt născut din flori. Numele mamei e Răcășan. Fie numele ei lăudat. Ea se trage din Țara Bârsei. A fost la București o singură dată, ca să se opereze. A zis că doctorii sunt oameni. Adică buni. Dar și ceilalți locuitori pe care i-a cunoscut - a
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
adevăr atunci cînd o stare atinge lizierele geamătului preschimbarea e aproape să fii nud de gînd, ce-i larma răsfrîntă-n lume. unde teama de moarte e cel mai fin afrodisiac. unde-n propria țară și-au exilat inima. unde doar mamele își țin pruncul în stînga, cît mai aproape de ea.
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
și tovarăși de Împotrivire, cu care am ținut legătura - la insistențele lui - cu toate că Îi spusesem că mă găsesc sub urmărirea Securității pentru participarea la o organizație de rezistență anticomunista. Polovragii se afla la 20-25 de km de comună Alunu, unde mama mea moștenise o moșioara, și eu aflasem mai demult - prin telegrafia naturală a solidarității Împotriva teroarei - de scăparea de sub escortă a colonelului și existența sa clandestină, atunci când, În Încercările noastre de a lua legătura cu partizanii din munții Gorjului, noi
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
lovit în creștet. Un țipăt strident și... Am coborât în fugă să văd ce i s-a întâmplat. Era amețit. Sângele i se prelingea pe obraz și pe piept. Nu mai știu cum am ajuns acasă, dar o revăd pe Mama spălând capul prietenului meu, bandajându-l, apoi clătindu-i cămășuța albă. Și o aud: "Puteai să-l omori! Îți dai seama? Puteai să-l omori! Cum ai mai fi trăit cu o crimă pe suflet?" Nu atunci, ci mult mai
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
întrebarea îi răsuna în urechi în continuare. ... Atunci a aflat că, scufundându-se în somn tot mai adânc, cobora spre origini. Și a înțeles că la ultima trecere, la ultimul drum peste ultima apă, va folosi aceeași limbă "necunoscută". Limba Mamei sale. Desertul ...De ce înainte vreme - poate și acum - copiii mici, sugarii, erau înfășurați strâns în scutece, împachetați, mumii? Aseară Dodoloi ne-a făcut o extraordinară demonstrație de gimnastică. Timp de aproape jumătate de oră a mișcat brațele și picioarele, repetând
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
program zilnic” Își dezvăluie puternicia, lucrînd - zice poetul - pentru gloria ei. Dincolo de imprecizii și substituiri, refugiat În fabuloasă cetate a Baaadului, așteptînd să coboare noaptea În păcătosu-i trup, Cezar Ivănescu a invocă pe cea cu „rîs frumos”, „Moartea Bună” sau „Mama mea Moartea” că Întîlnire norocoasă. Dar e vorba de un Eros thanatic, Îmblînzind seductiv chinul, răul, teroarea etc. Într-o interminabila căinare și descoperind „transparență desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
se fac economii în cer dacă-și îndrepta ochii spre el că sfera lui e o umbră ce stă cu spatele la trup. Dar dacă l-ai împinge puțin în gaura din piept ghipsul de pe buzele mici tot ar mai păstra ceea ce mama ne-a transmis la naștere deși acum nu ne mai este de niciun folos. (Din manuscrisul "Jocurile minții")
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
Vama cucului“ prin locul vegheat de cei doi soli ai pământului românesc trimiși către Înălțimi: Negoiul și Moldoveanul. Aude aici legenda lui Negru Vodă. Din 2 oct. 1865 rămâne În fruntea familiei căci Își pierde tatăl. În 1867 Îi spune mamei sale: „Anul aista am să plec dincolo”. Și-o face În 22 mai, ajunge În Bărăgan unde, spre mirarea lui, câmpul se termina departe, acolo unde cerul se unește cu porumbul verde sau cu grâul galben. Aici alături de ciobanul Cotigă
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]