5,310 matches
-
latineștii căci e cam exotică Carludovica palmata care odrăslește pălării de panama; atenție: cu toatele sunt plante monocotiledonate, suprema expresie a evoluției vegetale, precum părul de mai Înainte - faneră cum ar spune biologul - este produs de ultima expresie a evoluției animale, mamiferele. Că, pentru ca aceste materiale să ajungă pălărie, e nevoie de tehnologie - și o amintesc iute doar pe aceea a clasicei pălării de fetru care presupune confecționarea unui con, presat apoi pe calapod și sub abur de multe ori pentru a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici n’o puteau ocoli - dinozaurii ierbivori desigur, aceia care-i țineau În spate și pe aceia carnivori - obligați fiind, de dimensiunile și pofta de mâncare pe potrivă la a paște de-a valma. Și au pierdut, la concurență cu mamiferele, mai recente, implicit adaptate, mai mici, Îngreuind mai puțin mediul, mai inteligente, știind deci să aleagă... Din paralelă lipsește, acum, concurentul nostru. Dar se poate ivi, căci evoluția nu s’a oprit. Și nici nu ne putem opune. Deocamdată avem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negentropic. În compensație... Dacă privim evoluția susținută de animal, și ea urmărește, prin biocâmp, aceeași creștere a negentropiei. Dar, de la ancestrala plantă-animal - Euglena -, animalul a născut evident tot animale, dar vizibil diferite: doar câteva, cele din urmă: pești, batracieni, reptile, mamifere. Și În final omul, cu cel mai puternic biocâmp. Desigur, așa cum bacteria ancestrală de acum mai bine de trei miliarde de ani nu-și putea imagina cum va arăta urmașul, prima plantă, alga, dar noi, aceștia de acum o vedem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să declanșeze următorul atac? Dacă omul schimbă tranșeea În cetate și pleacă mai departe nu tot cu sabia, ci cu pușca? Legile evoluției nu mă pot lămuri. Căci se referă doar la biologic unde, Într’adevăr, omul provine dintr’un mamifer, acela dintr’o reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș al coacervatului, el Însuși succesor al unui mineral, care Încheie cu biologia, revelând chimia. Dar nu Într’acolo găsesc răspunsul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar pe aceea vegetală doar până la alge pluricelulare, În vreme ce uscatul, În următoarea mai puțin de jumătate de miliard de ani, a făcut restul, chiar și omul, pentru care plantele au ajuns la grâu și crin. Dar marea e și tentantă: mamifere, vârf al evoluției pe uscat, s’au Întors În mare, În parte - morsa, foca - sau cu totul - balena, delfinul -; plante, pe același nivel evolutiv extrem cu grâul, s’au Întors și ele În mare, precum iarba de mare. Dar, in
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moarte un segment consumator al biocenozei alcătuit exclusiv din aceste reptile, ajunse la maximul diversificării și perfecțiunii. Doar că ăsta e doar un mecanism posibil. Realitatea e că lumea lor era deja depășită evolutiv de păsări și mai ales de mamifere, pe atunci niște bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
milioane de ani, să atace uscatul prin batracienii ițiți dintre ei, cucerindu-l prin reptilele cărora le-au trebuit, Întru apariție, tot doar o sută de milioane de ani. Mai rămâneau trei sute, din care una pentru a transforma reptila În mamifer, care se pregătește Îndelung pentru ultimul salt calitativ, materializarea rațiunii. Acum 20 de milioane de ani apar strămoșii direcți ai omului, acum 8 milioane Începe hominizarea, acum două-trei milioane de ani apare un om adevărat, acela de Neanderthal. Natura se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că sufletul vine de jos, Într’o firească evoluție, prezentă oriunde ne aruncăm privirea când vrem un argument, și care pornește din „primitiva“ substanță... parcurgând iarăși, Întru a se Întrupa, filogenia biologică: mineral, coacervat, celulă, metazoar, cordat, pește, batracian, reptilă, mamifer, om și... zeu... Așa a fost de fapt Mă consider ca aparținând de multă vreme radioului ieșean. Și totuși, Îmi scapă multe nuanțe. Ca, de pildă, de ce cineva - astăzi Camelia Savitescu - preferă unui text elaborat la virgulă, același lucru exprimat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
actual. Știu doar ce știe orice școlar, anume că a sintetizat, În 1828, ureea. O substanță destul de simplă: un atom de oxigen, unul de carbon, doi de azot și patru de hidrogen. Și care e un deșeu, prezent În urina mamiferelor. Dar această sinteză a dărâmat un mit: acela că una este substanța ce alcătuiește omul, dar alta cea pe care el o poate face. Și m’am referit la om doar pentru că doar el poate produce, conștient, ceva. Sau, generalizând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a unei palme aplicate cu fier cu tot... Nicidecum. E vorba de o societate În progres, nu În staționare. Să ne uităm În Natură: peștii amintiți, ba chiar știu eu ce stegozaur blindat ca un tanc, au dispărut lăsând locul mamiferelor, cu rare excepții lipsite de vreo armură. Evoluția preferă, ba chiar provoacă moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă. Soldatul modern bagă și asta de seamă și păstrează doar casca. Lângă armură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trei camere a batracianului, apoi una - a reptilei - care Încearcă să-și Împartă noua cameră a „apartamentului“, reușind Însă doar În parte, precum pereții de la budă; dar circulația se perfecționează astfel, pentru ca cei doi frați născuți din reptilă, pasărea și mamiferul, dobândind „apartamentul“ cu patru camere, să ducă astfel la perfecțiune și circulația. Era și timpul, căci ambii erau chemați la o viață cât se poate de activă. Dar inima perfectă, a omului, suferă de atâta perfecțiune. À propos: cu cât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că Natura n’a Învățat nimic, dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și noi, ca și dispărutul dinozaur. Vorbeam de treaba Naturii? Să-mi văd și bârna din ochi, adică treaba noastră, care e că reluăm același
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a societății“, Înclin să cred că familia e o găselniță umană. Adept al bionicii Însă, adică acceptând că orice invenție a fost deja experimentată de Natură, privesc deîndată spre ea. Ca să văd că animalele, cele superioare cel puțin - păsări și mamifere -, care poartă de grijă puilor, sunt „familiste“, iar asta din același motiv ca noi: regenerarea - nu-i spun reproducere, ca să Îngădui schimbarea, evoluția adică. Atâta doar că majoritatea acestor familii este, cum spunem despre ale noastre, monoparentale, adică o pisică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spunem despre ale noastre, monoparentale, adică o pisică „divorțată“ și pisoii ei, de pildă. Dar, În mai puține cazuri, animalul a experimentat și familia biparentală, În special prin păsări: celebra turturică, rândunica, barza, pinguinul și vă las să continuați lista. Mamifere de acest fel sunt mult mai puține, leul de pildă care, ca monedă națională mai e și... „puțin“. Știe toată lumea că, dacă iubesc animalul, apoi planta o venerez, deși dintr’un motiv cât se poate de egoist adică, prin excelență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel de fragmentare, rupând din ele ceva menit a deveni o „insulă” pe care să-și salvaze genomul. Că acel genom a fost obligat să dea Îndărăt, e o altă treabă, dar așa ele au deschis calea spre om, via mamifere. Și n’am ști asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde altundeva decât În izolata, deci protejata față de evoluție Australie. Mai mult, sudul, pe care eu Îl definesc fără a o demonstra acum, drept
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ornitorincul ori echidna, chiar carnivore precum lupul și dihorul, desigur marsupiali. Dar nu uită de insecte, precum cârtița, desigur marsupială. Și mai găsim un bursuc și chiar o veveriță, tot În izolata Australie. Diversitatea ce urma a fi atinsă de mamifere este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar spune careva că de vină e izolarea. Dar marsupiale sunt și În America de Sud, singurul alt uscat al sudului, exceptând Antarctica, care numai ring al evoluției nu poate fi, ci doar al supraviețuirii. În tot nordul, marsupialele au cedat locul mamiferelor placentare, mai evoluate, implicit mai negentropice. Iar faptul poate fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În negentropie a nordului. Așa și este: Uscatul e mult mai bine reprezentat În nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
indirectă, a beneficiarului - pasărea. Pe de o parte, excrețiile embrionului, puiului În devenire (În figură - e), nu sunt eliminate din ou, ci depozitate, În numita alantoidă (În figură - a), ca solidul acid uric, În antiteză cu solubila uree de la noi, mamiferele, cea eliminată via placentă și sângele matern. Pe de cealaltă parte, pasărea are o grijă deosebită ca ouăle să nu poată fi udate, chiar și atunci când se află În cuibul din preajma bălții... Desigur, „ambalajul“ oului, mă refer acum la coajă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stins ca incompatibile, s’au refugiat Întru conservare și diversificare: insecte, păsări, plante, vreme În care fillum-ul principal a evoluat firesc până la om. Care n’a apărut În vârful insectelor, nici a păsărilor, ci În vârful - poate - primitivelor reptile, via mamifer, desigur... Așa că să-i lăsăm viitorului decizia Între evoluția lui Radio Iași și restul lumii, Întru conturarea „fillum-ului evolutiv“. Oricum, aflați cu toții În același plan, nu putem ști ce Înseamnă viitorul: adaptare sau dispariție pentru fiecare emisiune sau rubrică În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cu un efect de seră, deci un aer sufocant, pe potrivă. În jur nu hălăduie decât insecte și un fel de batracieni ce se chinuie să devină reptile vestiții dinozauri și care se simt ca peștele În apă. Nici un mamifer. Natura vrea Însă altceva și știe că’n astfel de condiții nu poate; trebuie să facă aerul respirabil. Si atunci, născocește deriva continentelor, fragmentându-l pe singurul de până atunci, creând inevitabil tot mai multe zone de tranziție, În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și rachiu... Lăsat În plata domnului? Nicidecum. Acele viitoare zăcăminte, acum abia gropi de gunoi, se ascund, afundându-se. Aerul se limpezește, iar temperatura sufocantă scade. Și apar mamiferele, iar În vârful piramidei, curând și omul... Procesul de dosire a carbonului continuă și astăzi, dar mai Încet, căci bioxidul de carbon e doar de leac, dar Îndestul ca să susțină evoluția. Doar că omul a constatat că lemnul oferit de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar chestia cu „oglinda“ Îmi folosește, și iată cum: cu puține excepții - cele nocturne, precum bufnița - păsările suferă de „orbul găinilor“. Ele văd În culori - o chestie cam risipitoare de energie -, nu și În alb-negru, un văz economic, adăugat de mamifere. „Noaptea toate pisicile sunt negre“, adică și voi vedeți, la lumină slabă, economic, adică alb negru. Dar vrăbiile intră seara În alertă, prin dispariția vederii. Se adună la culcare făcând gălăgie, adică coordonându-și sonor adunarea. Exact de ce am nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
costă oarece pierderi, ceva victime. Cred că asta chiar e o altfel de palmă la fund, discretă dar cu mult mai dureroasă. Sunteți prea mulți, iar Natura vă vrea, totuși, În „banca“ voastră: un animal oarecare, fie el un evoluat mamifer, fie chiar deștept, dar care a uitat să se oprească din Înmulțire. Orice specie, chiar și aceea umană, are fixat În genom totul, inclusiv numărul optim peste care Natura intervine, de pildă prin molime: ce altceva sunt cancerul, bolile de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am văzut În șanț, nu și oameni; nu vă grăbiți contrazicând, căci acolo ajung bețivii, altceva adică. Vă puneți vouă Întrebarea cum să vă asigurați desfrâul a tot mai multe luxuri: acela de a fi cea mai numeroasă specie - Între mamifere desigur, adică sub plapuma voastră, care vă devine astfel tot mai scurtă; acela de a Înghiți „E“-uri În loc de hrană, deși asta Încă n’a ajuns „de leac“, adică nu doar iluzii ba chiar otravă; acela de a purta povara
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]