KorAP: Find »[drukola/base=manifestație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...126 >

3,133 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului (Lamb) care protejează pe masoni! Trăiască Don Miguel I!..." scria o proclamație incendiară. Iar îndată după urcarea pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
a se întoarce nevătămați la casele lor. Dar amănuntul acesta a indignat grupul de revoluționari de la Lisabona. Și când, în seara de 27 mai, Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe uzurpator!". Tiranul era Regentul Don Pedro iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și împotriva Regelui, învinuit că a vândut țara englezilor. Manifestațiile se țin lanț; studenții și elevii de liceu jură solemn că vor boicota produsele englezești și refuză să citească pe Shakespeare; iau ființă nenumărate asociații patriotice pentru apărarea onoarei naționale, pentru promovarea marinei de război portugheze, pentru organizarea unei rezistențe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
urau ca pe Don Carlos. Consiliul de Stat însă, hotărăște altfel. Tribunii revoluționarii sunt eliberați, gazetele republicane își reiau apariția. La înmormîntarea lui Don Carlos nu asistă aproape nimeni. În schimb mormintele regicizilor sunt troienite de flori și se organizează manifestații uriașe în cinstea lor cu orice prilej. Ancheta începută pentru descoperirea complicilor este suspendată. Masonii din guvernul de concentrare își apără colegii republicani. The Times scrie: "Lumea civilizată va înțelege că cei care comandă în Portugalia sunt domnii asasini". Societățile

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
împarte arme muncitorilor din organizația carbonară și înarmează lojile masonice. Regele Don Manuel II era așteptat la 4 octombrie la Vila Real, un orășel din Nordul Portugaliei. I se pregătește o primire plină de fast, organizîndu-se cortegii și o mare manifestație populară. Dar Regele nu mai are timp să plece la Vila Real. În noaptea de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația pregătită pentru slăvirea Monarhiei s-a transformat repede într-o manifestație republicană; aceleași cortegii, același public, străbat întrun delirant entuziasm străzile orașului, aclamând Republica și pe conducătorii ei... În ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația pregătită pentru slăvirea Monarhiei s-a transformat repede într-o manifestație republicană; aceleași cortegii, același public, străbat întrun delirant entuziasm străzile orașului, aclamând Republica și pe conducătorii ei... În ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
dată la Lisabona. În ianuarie 1914, o grevă uriașă a lucrătorilor de la căile ferate, cu sabotaje, bombe și distrugeri sălbatice. În februarie, amiralul Machado dos Santos - omul care se lăuda pretutindeni că lui i se datorește Republica, - organizează o mare manifestație patriotică în fața Palatului Președintelui, cerând demisia Guvernului și eliberarea deținuților politici. Pentru că firește, închisorile gem de arestați, aparținând tuturor grupărilor; sunt, în primul rând, monarhiștii și rebelii lui Paiva Couceiro; apoi, disidenții periculoși ai republicanilor; apoi preoții și catolicii nedisciplinați

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de mii de oameni. Vizitele pe care le face în nordul țării sunt adevărate apoteoze. Pretutindeni e întîmpinat ca un mântuitor. Nimeni n-a mai avut, în Portugalia modernă, un mit popular de asemenea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Dintr-o familie democratică, crescuse într-o atmosferă de ură împotriva lui Sidonio. Rudele și prietenii lui au, toți, o trăsătură comună: sunt afiliați Lojii Pro Patria... Amănuntul acesta, cunoscut îndată după ce s-a răspândit știrea atentatului, dă prilej unei manifestații populare împotriva masoneriei. Cineva din mulțime strigă: "Jos masoneria. Jos spelunca asasinilor!". E de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om către localurile lojilor Pro Patria și Gremio Lusitano, pe care le devastează. Sidonio Paes

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
o capitulare în fața presiunilor armatei; Guvernul, așadar, nu avea sorți de durabilitate. Curând, însă, chiar militarii se conving că Barbosa îi trădează și că face tot ce-i stă în putință ca să zădărnicească realizarea planurilor Juntei. Tamagnini Barbosa încurajează câteva manifestații muncitorești - urmate, firește, de incidente - ca să demonstreze impopularitatea Juntei militare. El speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
incidente - ca să demonstreze impopularitatea Juntei militare. El speră, așa cum au sperat mulți naivi, că serviciile care le face democrației vor fi răsplătite, îngăduindu-i-se să rămână la putere. Avea să plătească scump această naivitate, și încă foarte repede. În urma manifestațiilor muncitorești, pe care Guvernul le acoperea, garnizoana militară a orașului Santarem se răscoală, mărturisind printr-o proclamație că mișcarea e în afara partidelor politice și că cere un guvern care să asigure țara că demagogia dinainte de 5 decembrie 1917 nu va

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Poștei, a Telegrafului și Telefoanelor. Toți cereau ridicarea salariilor. Deocamdată, până la rezolvarea revendicărilor, au loc conflicte armate între elementele comuniste ale greviștilor și poliție. Bombe, focuri de armă. Guvernul închide sediul Confederației Generale a Muncii. Prilej de noi tulburări. O manifestație populară pro-guvernamentală e atacată cu bombe, provocând o panică fără pereche. Patruzeci de morți rămân pe stradă...Tot în 1920 au loc grevele șoferilor, ale feroviarilor și marinarilor. În 1921 situația se agravează. Afonso Costa, supărat pe Republică, supărat pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
extraordinar. Nu primește sfaturi de la nimeni, și prezintă Portugalia în diferite comisii internaționale, după bunul lui plac. Acest om obișnuit să comande și să fie întotdeauna ascultat, nu putuse uita că populația Lisabonei îi atacase și devastase locuința cu prilejul manifestației antimasonice care avusese loc cu prilejul după primul atentat împotriva lui Sidonio Paes. I se părea cea mai cumplită ingratitudine. El, obișnuit întotdeauna să triumfe, nu s-a mai putut trezi din nedumerirea în care căzuse după această primă înfrîngere

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește, ca geamurile sălii unde a conferențiat Salazar să fie sparte de manifestații republicane și o parte din auditori - catolici, se înțelege - să fie duși apoi la spital. "Aceasta era pe atunci libertatea!", își amintește Salazar în 1935. În toamna anului 1914 Salazar termină Dreptul și intră în corpul auxiliar al Universității. Dar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
își găsesc moartea. Indignarea populației a doua zi e fără margini Generalul Gomes da Costa împreună cu alți ofițeri își înaintează demisiile în semn de protest, însuși Președintele Republicii, Antonio José de Almeida, vrea să renunțe la Președinție și numai impunătoarea manifestație care are loc a doua zi îl împiedică s-o facă. Întâmplările tragice din noaptea de 19 octombrie au rămas până astăzi învăluite în mister. Este semnificativ faptul că cel dintâi lucru pe care l-au făcut insurgenții a fost

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Guvernele cădeau din trei în trei ani, sau din trei în trei săptămâni. Anevoie le mai poate ține cineva socoteala. Izbucnesc, ca de obicei, conflicte armate între Garda Republicană și poliție, între aviație și guvern, între greviști și armată. O manifestație comunistă începe prin aclamarea Președintelui Republicii și sfârșește prin urale pentru Soviete și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de a se ruga și a scrie - va fi sălbatic lichidat printr-o alunecare definitivă în comunism. În aprilie 1925 Salazar ține în orașul Funchal două conferințe "Laicism și Libertate", "Bolșevism și Congregație". Sunt mai de grabă comunicări științifice decât manifestații politice. Dar profesorul de Economie Politică și Finanțe vrea să arate, și de data aceasta, incompatibilitatea între bolșevism și o societate europeană, creștină și justă. Răsunetul acestor conferințe e destul de modest, pentru că în aceeași lună izbucnește prima încercare de luptă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura lui teamă este armata. Serviciile de siguranța ale Statului aflaseră, la începutul lunii mai, că militarii pregătesc o nouă lovitură. Ca să-i împace, Antonio Maria da Silva propune într-o ședință a Guvernului mărirea soldelor, provocând în cercurile

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
transformarea Juntei militare într-o dictatură personală a silit pe adversarii regimului să-și schimbe tactica de luptă. De unde până la înlăturarea lui Gomes da Costa diversele fracțiuni politice activau prin intrigi, încercînd zdruncinarea unității în conducerea mișcării militare, sau prin manifestații muncitorești de platonică protestare împotriva dictaturii - după 9 iulie ele trec la atacuri fățișe. Atacurile pornesc, firește, din felurite sectoare și sunt organizate de oameni care nu împărtășesc aceleași credințe politice. Sunt, în primul rând, răscoalele elementelor de stânga, care

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887

se îndrepta spre nord, Kay spuse: - Nu văd nici un motiv ca doamna Craig sau oricare dintre ei să fie eliberați. Acum, că și-a scos atât de prostește asul din mânecă, identificându-l pe Craig ca unul dintre ucigașii de la manifestație, nu-i datorăm nimic. Urmă o întrerupere. - O radiogramă, domnule Președinte, de la închisoarea Kaggat. Jefferson Dayles citi mesajul lung cu buzele strânse, apoi i-l înmână fără o vorbă lui Kay. - Evadați! strigă ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
De fapt, întrebarea lui Craig nu-și avea rostul. Craig înțelese că omul avea de gând să pună motorul în funcțiune și să părăsească ferma. Dan Haines era un actor figurant, al cărui singur motiv de a participa la atacarea manifestației fusese, după cum declarase de la început în fața instanței, că "n-ar fi putut suporta o lume condusă de femei și că fusese tulburat". Mai declarase că era gata să accepte ceea ce îl aștepta. Nu contribuise la evadare cu altceva în afară de povara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444

de vreo finalitate. Sigur că acei studenți era comici și ei. Și ce era așa de rău (afară de grosolănie)? Existau moduri potrivite de a pune la locul lui un bătrân plicticos. Putea foarte bine să fie, mai ales la o manifestație publică, ținînd o prelegere despre Cosmopolis, un bătrân plicticos. Cel mai rău, din punctul de vedere al tinerilor În sine, era că se purtau fără demnitate. Nu aveau perspectivă asupra nobleței de a fi intelectuali și judecători ai ordinii sociale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]