1,979 matches
-
bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
4 ore la două-trei zile pe parcurs la periferii de orașe și sate sau în câmp deschis și păduri, întâietatea având-o trenurile militare, platforme deschise în care, printre tunuri și echipamente de război, se zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de incendiu” (pompieri) nu era dotat suficient: avea „5 cai plini de rapân și slabi” (subl. ns.), nouă sacale vechi, două „care de goană”, din care unul servea ca dric funebru, o trăsură, o pompă mare pentru incendiu, hamuri, felinare, mantale pentru morți, pături și saltele, toate în cea mai mare parte degradate. Problema apei potabile era una din cele mai importante probleme locale. Apa la Huși era insuficientă și de calitate inferioară. Se foloseau mijloace primitive de captare a izvoarelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se înainta spre ușa salonului ca să-l primească și lumea zicea râzând: „În acea casă rolurile sunt intervertite, servitorii sună pe stăpâni“. Jos, în vestibul, un negru îmbrăcat în roșu și un arnăut în costumul lor național luau în primire mantalele. Cu o eleganță mai occidentală, doamnele Carp, Al. Lahovary, Manu, Alex. Em. Lahovary, Stolojan, Elena Pherekyde, Constanța Costinescu; toate legațiunile se întreceau în serate, baluri, primiri. După ce ne instalarăm în casa din strada Clemenței, am dat și noi mai multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Era foarte curată și spălătoria, "precum și întregul edificiu în care se află bucătăria, spălătoria și Feredeul", dar lasă de dorit inventarul "de garderobă" (inventar moale) pentru care, spun inspectorii, "suntem de avis ca: Onorabilă Epitropie Generală să trimită de urgență: mantale, căciuli, bușmachii a căror lipsă se simțește mai cu seamă fiind aproape de iarnă". În afara medicilor care deveneau în continuare, atât ospiciul, cât și spitalul din Târgu Neamț, în afara administratorului (intendent) și, probabil, a farmacistului Balomir, deja menționat, erau încadrați un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
făcuse întuneric, de nu-ți vedeai palma dinaintea ochilor, și o ploaie subțire curgea ca prin sită. Noroc că pănă la Folticeni era o șosea minunată, încât nu era chip să pierd drumul. În momentul plecărei, Millu îmi împrumută o manta de abà156 cu glugă, ca să mă apere de ploaie. Luai torba cu prepeliți sub manta, urcai pe Milordachi din-a-dreapta mea în căruță și... înainte, băiete, prin întuneric. Am uitat să spun că vezeteul meu era un jidovaș bicisnic de vro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin sită. Noroc că pănă la Folticeni era o șosea minunată, încât nu era chip să pierd drumul. În momentul plecărei, Millu îmi împrumută o manta de abà156 cu glugă, ca să mă apere de ploaie. Luai torba cu prepeliți sub manta, urcai pe Milordachi din-a-dreapta mea în căruță și... înainte, băiete, prin întuneric. Am uitat să spun că vezeteul meu era un jidovaș bicisnic de vro 14 ani, căruia îi plăteam patru lei pentru o zi de vânat. Nu era mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o telegramă la Saxon, ca să ni se expeduiască sus pe munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sosească utilajele și au fost depuse, conform tradiției, afară, în curtea uzinei, în ploaie și mizerie. Au început furturile, prădăciunile, descompletările, deteriorările de tot felul. Au fost depistați tineri care au tăiat de la noile mașini-unelte cabluri electrice speciale, învelite în mantale de țesături metalice de protecție contra câmpurilor elecromagnetice, ca să le pună la chitarele lor electrice, au fost depistați niște țigani de la Gârcini care au sustras role mari, uriașe de hârtie de filtru specială foarte scumpă, pentru mașinile de rectificat și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
granița României, de data asta în sens opus, intrând în România, nu ieșind ca prin anul 1980. La graniță am fost tratați neprietenos, controlați la sânge și jefuiți ca în codru de către vajnicii vameși români. Deși era vară, vameșii purtau mantale lungi și largi. Răscolind prin bagajele noastre întrebau: „ce e asta?” Ziceam eu „cafea solubilă”. La care vameșul zicea cu profesionalitate „Aha” și obiectul dispărea subit într-unul din numeroasele buzunare interioare ala mantalei sale „de serviciu”. Am încercat să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
români. Deși era vară, vameșii purtau mantale lungi și largi. Răscolind prin bagajele noastre întrebau: „ce e asta?” Ziceam eu „cafea solubilă”. La care vameșul zicea cu profesionalitate „Aha” și obiectul dispărea subit într-unul din numeroasele buzunare interioare ala mantalei sale „de serviciu”. Am încercat să mi asigur o relație la vamă, având în vedere mulțimea de „cadouri” preluate de ei de la mine. L-am întrebat: „Domnule Ionescu, la viitoarea mea intrare în țară, pot să vă dau în prealabil
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest vad vechi al lor și al câtorva aprețiatori de seamă, printre care fuseseră Delavrancea și Caragiale. Auzisem de mult de această cârciumă a lui Sotir și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți mai citesc psaltirea, De pe crucile-ți din sân, Ca un vers în apatie-mi De pe ele să îngân; Căci nu poate lumea toată, Cu interesul ei pervers, Sub mantaua gloriolei Să-mi atingă nici un vers. Numai ție, cimitire, Ce te-mpaci cu dorul meu, Numai ție-ți spun amarul, Ție-ți voi cânta mereu. (din Antologie de poezie, supliment la Mesagerul Sf. Anton, 2011. 22. PR. EUGEN GHIUZAN date
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe să se miște și să vorbească. Gândurile lor se vor încrucișa, voințele lor se vor ciocni, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mă întrebasem și eu adesea și știam: defel la locul meu. Uram aceste zile de joi, cu absurdul și grotescul lor. Am făcut în facultate mai multă doctrină militară decât orice altă materie filologică. Tocmai de aceea, cred că sub manta și bonetă suferea mai mult nu trupul meu de fată, ci mintea mea de om tânăr. Se procurau cu greu vată (tampoanele au intrat în civilizația femeii după 1990) și foarte greu (prin rețele care veneau de la unguri sau sârbi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
evenimentele din 1989. The Army. Ne puneam ceasul mai devreme, ca să ajungem în Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai ales iarna, când trebuia să adăugăm și o manta, care mirosea întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
George Orwell, Ferma Animalelor 49. Ilf și Petrov, America fără etaje 50. Haruki Murakami, La capătul lumii și în țara aspră a minunilor 51. Cătălin Dorian Florescu, Zaira 52. Charles Bukowski, Femei 53. Jack Kerouac, Pe drum 54. N.V. Gogol, Mantaua • Nasul • însemnările unui nebun 55. Nora Iuga, Sexagenara și tînărul 56. José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar, Ca o apă care curge 58. John Kennedy Toole, Conjurația imbecililor 59. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii 60. Michel Houellebecq
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ghica Vodă, pe la 1730, în locul unei bisericuțe căzute în ruină, căreia i se spunea Galata-de-Jos. Iar puțin mai târziu, alături de ea, se înălțară curțile domnești, înconjurate de grădini superbe și de lacul care se-ntindea de sub dealul Galatei până sub Manta Roșie. Biserica Frumoasa își merită și azi numele cu care a ajuns până la noi. Importanța sa artistică rezidă în circumstanța că stilul său, clasic italian, înseamnă abandonarea vechei arhitecturi moldovenești și încununarea încercărilor epocei de a introduce elementele clasice. Clădirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
supus linșajului mediatic este Mircea Cărtărescu. De data aceasta își dau mâna două categorii: frustrații, invidioși pe talentul și pe succesul lui (aceștia iau purtat sâmbetele dintotdeauna lui Cărtărescu) și mercenarii, cei care prin el urmăresc să dea lovituri cu manta. Din el să ricoșeze în Patapievici și din Patapievici în Băsescu. Pentru mercenari, Căr tărescu e doar o „pagubă colaterală“. Nu contează că este un mare scriitor și una dintre valorile culturale ale acestei țări. Când își bombardează inamicul, combatanților
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar ne poate face mai buni. Seamănă cu muntele meu De
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din ianuarie. În Veneția, unul din cei doi care-l găzduiseră înainte de plecarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Reconstituirea, O lacrimă de fată și Secvențe) capătă rolul de a corecta impresiunile celuilalt, de a sugera alte piste, perspective într-un cuvânt, de a ambiguiza relația (dogmatică) cu privirea unică. Mutând accentul pe imagine, toți acești regizori ieșiți din mantaua lui Pintilie continuându-i demersul după ce acesta a trebuit să plece din cinema în teatru și apoi în Franța au contribuit substanțial la denunțarea unei puteri ce găsise în imagine un substitut ideal. Fără a fi în mod programatic filme
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ruse” <endnote id="(455, IV, p. 70)"/> -, a fost preluată de Dostoievski (Amintiri din casa morților, 1862), de Cehov (Stepa, 1888) și chiar de Isaac Babel (Cavaleria roșie, 1926), confirmând o dată În plus aforismul dostoievskian : „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol”. În cursul secolului al XIX-lea - sub influența curentului de modernizare și de reformare a iudaismului din centrul și estul Europei (Haskala) -, unii dintre evreii din Moldova, mai ales tineri, au adoptat Înfățișarea și straiele „evropenești”. În Bucovina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a tras, dar de ce întrebi?" "Păi, eu am ațipit". Vreau să spun că toată noaptea nu am simțit frig, a fost o noapte călduroasă. Eram doar în mantale, în locașurile alea de tragere, pe pământul gol. Am stat până dimineață, la ora opt, în dispozitiv. De seara de la opt până dimineață la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]