1,349 matches
-
vocea tremurată sau parcă cu flegme în gât să spună. Pentru mine era o adevărată enigmă, pentru că nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l mai aștepta așa, ca altădată, nici Mihai de Giulești și nici Contesa de Bethlen. Acolo nu se mai înfiripau, cu certitudine, noi și noi speranțe și nici prietena Mona nu-l mai aștepta cu lumina aprinsă, camuflată cu ziarul maroniu, pentru că, dintr-o ambiție prostească, el schimbase toate yalele. Se opri lângă un zid și-și șopti: Nu există pe lumea aceasta de rahat, numai un singur cerc. Și acela, dacă e cerc cu adevărat, va trebui să se închidă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan mult trebuie să fi așteptat ocazia) — Hai, că-i gata. Nici nu mai văz p-unde calc că ce-am mai tras azi noapte. — V-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-o parte, cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sus. — Mă duc, am spus, frecând câinele pe burtă. Ne vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ori prea devreme, ori prea târziu; asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare de climă. — Doamne, ați mai văzut așa ceva? Am început să construim o arcă în spatele hotelului. Biroul de recepție era destul de înalt, dar probabil că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când Clio se hotărî să vorbească din nou: — Hei. — Ce? — Cât am stat aici, ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a umplut de-un gust puternic și grețos. — Aha, am repetat. Nimeni se uită la mine preț de o secundă. — Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi greu să înțelegi la început, dar ceea ce reprezintă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți pereții fuseseră acoperiți cu corpuri de bibliotecă. Sau nu? Uitându-mă mai atent, nu mi-am putut da seama dacă pereții erau acoperiți de biblioteci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
m-am născut la 19 ianuarie 2000. Am deci 11 ani și sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt un băiat înalt de statură și suplu, am ochii căprui ca ciocolata, părul maroniu ca scoarța unui stejar și fața rotundă pictată cu câțiva pistrui amuzanți. Sunt un copil deștept și inventiv, dar nu întotdeauna îmi folosesc aceste calități la școală sau în alte situații serioase. Îmi trec prin cap o grămadă de idei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un merișor, urechile ascuțite, ochii mari, negri și foarte expresivi. Este un câine de talie foarte mică, dar cu toate acestea este devotată și ne protejează pe noi, stăpânii ei, cu mult curaj. Maya este de culoare neagră, cu pete maronii pe sprâncene și lăbuțe. Este jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Andrei fericit. El se duse afară și începu să aleagă morcovi roșcovani și gustoși, pătrunjel verde ca smaraldul, țelină plină de pământ și mustăți, ceapa îmbrăcată în șapte cămăși, roșii grăsuțe și lucioase, păstăi lungi și aromate, cartofi ovali și maronii și niște ardei grași și aurii. — Mamă, am adunat legumele, strigă Andrei obosit. — Bine, acum spală-le bine și vin eu să le pregătesc! — Bine, mamă. El începu să spele legumele și să le șteargă. După ce termină, mama pregăti ciorba
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am Încercat să facem o gaură În peretele dinspre coridor, sperând că vom putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Unele liturghii sunt așa de frumoase, profunde și totodată simple, încât îți pătrund până în adâncul inimii. Hans poate, în sfârșit, să mai mănânce o înghețată și tot amestecă emoționat și neîndemânatic cu lingurița în terciul ciudat de culoare roz‑verde‑maronie, purcelul. Nu‑i așa că‑s porc, întreabă Hans, iar Sophie zâmbește. Iar acum mai vreau totuși și o prăjitură de‑aia cu ciocolată. O să ți se facă rău (Sophie). Pe Sophie n‑a văzut‑o nimeni mâncând și totuși mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]