2,991 matches
-
fii prudentă, nu? Cum poate cineva curios ca tine să nu își bage nasul într-o crimă, dacă se întâmplă sub ochii tăi? — Nu-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu toate planurile și unghiurile iar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
creatorilor de hai-kuuri și l-a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în poeme. Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
transforma, restaurantul de odinioară devenise un fel de cârciumă de mahala, cu profil incert, cu program aiurit, cu localul mai mult gol, cu chelnerițe mai mult dezbrăcate. Ceva între speluncă și salonul de așteptare al unui bordel. Poate chiar și masca un bordel noua înfățișare a restaurantului. Am intrat aici, într-o sâmbătă dimineața, împreună cu Samsarul. Vândusem singurele mele lucruri mai de preț, două desene, un nud de Corneliu Medrea și compoziția „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă“, de Ressu. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul, distinsa văduvă, purtând mănuși până la cot, culege una câte una bilele de pe măsuță și le ascunde Într-un anumit loc, mascat de combinezonul său. După ce ultima bilă pătrunde În interiorul ei, pe care inginerul, dintr-un spirit de pudoare, Îl numește a doua urnă sau urna umedă, văduva Își pune un cubuleț de zahăr În ceșcuța de cafea, amestecându-l cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului Edward la o oră atât de matinală la Corso putea fi considerată drept un eveniment neobișnuit. Îmbrăcat Într-un costum alb, larg, impecabil, ce-i masca masa musculară, purtând pe cap o pălărie de fetru moale, cu boruri largi, inginerul Edward stătea la masa lui din colț, cu privirea ațintită spre strada Lăpușneanu, meditând la discursul pe care, cu o seară mai Înainte, Bikinski Îl ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când În când Încercam să-mi aduc aminte ce ne apropiase la Început, ce existase Înainte de armistițiul glacial care devenise emblematic pentru relația noastră, dar nu-mi venea nimic anume. Fusese Întotdeauna puțin cam rătăcit, ceea ce școlile particulare reușiseră să mascheze, dar nu și să remedieze. Era categoric drăgălaș În stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să-și dezlănțuie șarmul când avea nevoie de ceva, dar Îmi amintesc mai ales că totul era ușor: aveam aceiași prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trebuia să trec prin asta. Deci tu ce ești? mă Întrebă tipul cu turban. — Ea o să fie o fe... femeie de afaceri scorțoasă, răspunse Philip cu amabilitate, În numele meu. Uitându-mă În jur, m-am Întrebat ce anume aveau balurile mascate de-i făceau Întotdeauna pe bărbați să se Îmbrace În femei și pe femei să se Îmbrace ca niște curve. Indiferent de cât de branșată era petrecerea sau de prețul alcoolului servit, asta se Întâmpla de fiecare dată, fără excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar Elisa se ridică În șezut și spuse: —Dragilor, distrați-vă voi câteva minute În timp ce eu și Davide salutăm câțiva prieteni. M-am uitat În sus și l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata să-ți spun că mâine, la al doilea cântat al cocoșilor, să fii acolo unde știi matale... ― Am înțeles. Mergi cu grijă, să nu te vadă cineva prin locurile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înfiorate momentele deslușirii semnelor celor tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de a iscă întrebåri nerostite. Așteptarea, tåcere mascând ipotezele, ipostazele. În jurul mesei, totemice entitåți, dezvåluind necesitatea vechimii de a uză de cât mai multe variante ale arbitrarului, în efortul de regåsire a rezonantei adecvate structurii întregii creații. Puse palmele pe hârtia moale, adåpându-și gândul din fântână simbolurilor, pline
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
filmat, ecranul se întunecă din nou, apoi imaginea se dizolvă încet în alb. Danny își aminti de crescătorul de câini și de povestea lui cu tipii de la Hollywood care cumpăraseră pitbulli pentru niște filme. Gândurile îi săriră apoi la bărbații mascați din casa lui Felix Gordean. Își dădu seama că închisese ochii și își ținea respirația, ca să gândească mai bine la cine ce știa, ce spunea și ce mințea. Deschise ochii și văzu doi câini sfâșiindu-se unul pe celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
între gazde, cu accente și tonalități ridicate, are menirea de a-l determina pe nedoritul musafir să se retragă cât mai repede. Mai frecvent sunt folosite certurile și corecțiile aplicate copiilor. Asemenea stări tensionate, create artificial, sunt, de fapt, invitații mascate pentru musafiri de a-și întrerupe imediat vizita. În alte cazuri, deși sărbătoare, gazdele recurg la un alt tertip: mimează că sunt copleșite de treburi urgente care nu suferă amânare, că nu au nici o clipă de pierdut, dând de înțeles
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dea greș? Lily așteaptă și ea să aleagă între cele cinci perechi de binocluri care i-au fost oferite ca să vadă cursa. Alege una, al cărui proprietar se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii fac afaceri frenetice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
perdantă“ care să aibă ce comenta, când răspunsul la întrebarea ei adresată cu un fluturat semnificativ de gene:„Ce mai citești?“, este: „Volumul doi de la Înființarea Republicii olandeze, a lui Motley“. Amanda, care n-a pierdut timpul ca altele, își maschează ignoranța față de istoria secolului șaptesprezece, prin discuții despre morile de vânt și despre casa ei din Suffolk și inventează o vedere pe care trebuie să i-o arate după-amiază. Dacă ar ști ce reprezintă pentru el, probabil că Amanda ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
floare, poți să-ți așterni dorul pe-o piatră de râu Și să-ți ții amoru-n frâu. Eu, bietul, doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
conversație. Majestatea Sa se uită la mine. Realizănd că sunt dezbrăcată, se duce la taburet cu inteția de a-mi aduce cămașa de noapte. Lovește taburetul și cămașa cade pe jos. Nu ți-ar plăcea să nu-ți mai porți masca o vreme? Îl privesc, uimită de cuvintele sale. Vocea lui îmi amintește de unii dintre băieții pe care i-am cunoscut în sat, băieți aflați în ultimii ani ai adolescenței, care încă mai aveau vocile asemănătoare cu ale unor cocoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
singura rudă căreia Hsien Feng i-a încredințat putere. Su Shun trebuie să-i fi șoptit împăratului la ureche, dar întrebarea este de ce? Datorită sângelui imperial al prințului Yee, mă gândesc. Su Shun are nevoie de el pentru a-și masca intențiile diabolice. A doua zi ne vizitează regenții, pe care Nuharoo i-a numit „Grupul celor Opt“. Este limpede că Su Shun deține cheile gândirii celor din grup. La recepție sunt evitate discuțiile despre problemele imperiului, și se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
culoarea, m-am hotărât să fac o plimbare care să mă ducă în apropierea terenului de instrucție a lui Yung Lu. Cu cât mă dojenesc mai mult pentru indecență, cu atât mă împinge mai tare dorința să înaintez. Pentru a masca intenția plimbării mele, aseară i-am spus lui Tung Chih de un iepure cu ochi roșii pe care aș vrea să-l duc să-l vadă. Tung Chih m-a întrebat unde se ascunde, iar eu i-am răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se cocoță în patul cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir își roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul. Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lungi, n-o să te mai crezi așa de grozavă! — N-o să fiu închisă într-o celulă căptușită, am spus eu cu îngâmfare. Și-o să mă împrietenesc cu toate celebritățile de-acolo. Chiar vin acolo vedete pop? Oricât încerca ea să mascheze, începuse să se vadă ce încântată era. — Da, am asigurat-o eu. — Sigur? m-a întrebat ea din nou. — Sigur. — Sigur, sigur? Sigur, sigur. A urmat o scurtă pauză. —Janey! Părea impresionată. Poftim! Termin-o tu! mi-a spus Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune. Rețeaua, rețeaua, bombănea detectivul Vancea, clătinându-se de pe un picior pe altul, în fața cabinei telefonice. Privea, neîncrezător, ziarul pe care notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]