10,807 matches
-
Banciu însă mi-a trecut simțul lui de rigoare, mi-a sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician." 1912 Reușește primul pe țară ca participant la un concurs al "Gazetei matematice". La Giurgiu, în vacanța de vară, cunoaște pe Tudor Vianu, cu care are să se împrietenească pe viață. 1913 Prietenul Simion Bayer, cu care stă în gazdă la București, îl "incendiază la flacăra versurilor". De atunci, din clasa a opta, datează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de evaluare asimtotică), în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial". Privind mai târziu lucrurile retrospectiv, Ion Barbu are să se judece cu severitate, din punctul de vedere al matematicianului trădat. "Am greșit desigur față de legea mea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și să capete "o conștiință mai clară a limitelor proprii", datorîndu-și "re- găsirea" de sine, după cum singur ține s-o spună într-un rând, "cufundării în opera lui Gauss, Reimann și Klein", ca și unui "contact mai strâns cu lumea matematică germană". 1934 Ia parte la un congres internațional de matematică la Praga, unde se împrietenește cu Wilhelm Blaschke, și apoi la altul la Pyrmont în Germania. 1935 Apare mica monografie a lui Tudor Vianu: Ion Barbu. 1936 Este invitat să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înțeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism. Când voi avea bani, visez să scot o revistă cu nume matematic - a nu se confunda cu Algebra lui Camil Petrescu, căruia nu-i permit să scoată o revistă cu acest nume, câtă vreme nu-mi va explica de ce -1 este un simbol de perpendicularitate. Revista ar purta un titlu arbitrar și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Curtea-Veche de snobism. Fiindcă Matei Caragiale desfășoară în dâra personagiilor lui pompa a două mari împărății? Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sunt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care-i este omogenă, și, aici, își manifestă în cel mai limpede mod direcția elanurilor lui. Cu titlu de metodă de apropiere posibilă e îngăduit, așadar, să examinezi o reformă prozodică în lumina modificărilor suferite în același timp de idealul matematic. * Reforma poetică a lui Moréas se bazează pe o reformă anterioară: cea a lui Edgar Poe. Aici, însă, vom risca o judecată personală, contrară opiniei admise. Manifestele lui Poe n-au nimic a face cu poezia pură: operațiunea poetică autonomă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Laplace, la fel cum poeții se săturaseră de neorânduiala unui Pope, a unui Tennyson sau a unui Byron. Augustin Cauchy, catolic și om de încredere al lui Carol al X-lea, a simțit mai întîi nevoia să reflecteze asupra "compoziției matematice". A demonstrat, cu ajutorul proceselor convergente, definiția constructivă a existențelor analitice, și a îmbogățit teoria funcțiilor cu câteva raționamente canonice noi. Totuși, la fel ca Poe, Cauchy, rămâne străin de preocupările puriste. Nu concepe nevoia de a funda axiomatic și de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Este locul oricărei frumuseți inteligibile: ințelegerea pură, onoarea geometrilor. * Dar receptivitatea lui Moréas la ideile pe-atunci în circulație merge mai departe. Pe la 1900, geometrii încep să considere insuficiente cercetările diferențiale locale. Sunt înlocuite de teorii globale, în care existențele matematice incluse sunt gândite în universalitatea domeniului lor de existență. Este epoca disertațiilor lui Poincaré despre liniile geodezice închise și despre invariantele integrale, epoca în care analiza se vede invadată de ideile topologice, globale. La fel, elinul nostru, care, încă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în punctul lor de criză. CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR Când, mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu Vlădescu și cu mine am venit la București să cucerim cununile liceului Lazăr, așteptând să cucerim ceva mai târziu chiar orașul, ne-am dat curând seama de naivitatea noastră. Fuseserăm cei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Matematicile sunt un gen scris, nu oral. Valoare definitivă are aici numai ce pui pe hârtie, ce poți cântări și verifica. Mulți din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască acest lucru. Pentru ei, a străluci în conversații matematice înseamnă a face act de matematician, când în realitate lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci ai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a face act de matematician, când în realitate lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci ai Gazetei matematice. Ei bine, constat că aproape toți colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci ai Gazetei matematice. Ei bine, constat că aproape toți colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta Gazetei matematice, aceea în care se oglindea soarta soluțiilor noastre. Primirea unei soluții trimise ne crea un fel de exaltare. Refuzul ei, ne cufunda în lungi melancolii. Pentru mine, care am îmbrățișat matematicile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bine, constat că aproape toți colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta Gazetei matematice, aceea în care se oglindea soarta soluțiilor noastre. Primirea unei soluții trimise ne crea un fel de exaltare. Refuzul ei, ne cufunda în lungi melancolii. Pentru mine, care am îmbrățișat matematicile, înțelegeți că Banciu a fost ceva mai mult ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost maistrul, omul care m-a format, de la care am învățat esențialul. Ceilalți profesori de matematici, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au învățat, m-au informat. Banciu însă mi-a trecut simțul lui de rigoare, mi-a sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician. Dar Banciu a putut fi încă și mai mult pentru mine. În plină criză a pubertății, când eram la doi pași de a mă pierde, gata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nu, nimic, astăzi respirăm ușurați. Banciu își limpezește cu o tuse scurtă vocea și trece la tablă să explice. Din lecțiile multe ce ne-a făcut, păstrez amintirea mai ales a lecțiilor de aritmetică. Atunci am înțeles ce înseamnă stilul matematic, dezvoltări "more geometrico". Demonstrația teoremei lui Euclid, că mulțimea numerelor prime e infinită; demonstrația teoremei că divizorul unui produs de doi factori, relativ prim cu un factor, divide cu necesitate pe celălalt; lecții neuitate care ne transportau sub constelațiile numerelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a cincea, Ai clasei lui Banciu Ion. A fost Carbon de Castel-Jaloux al nostru, iar noi cadenții lui. Un șef dacă nu totdeauna și de toți iubit, te-mut însă și admirat. 1940 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE ȘTIINȚĂ Înclinarea pentru studiile matematice s-a manifestat destul de timpuriu, pe la sfârșitul clasei a 2-a gimnaziale, dar la început, firește, mai mult sub forma unui neastâmpăr de a cunoaște, unor citiri necoordonate care o puteau foarte bine compromite. Dacă această înclinare s-a fixat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
1914), încurajînd și urmărind activitatea la revistele elementare a celor mai buni din elevii săi, prin întinsa dar înțeleapta școlaritate la care ne obligase și, mai ales, prin autoritatea întregii sale înfățișări, izbutise să înjghebe un adevărat lagăr de muncă matematică, entuziastă și arzătoare. În amintirea promoției 1914 a liceelor Lazăr și Mihai, unde preda pe atunci, rămâne o figură de mare dascăl. Trecerea de la liceu la facultate determină o oarecare îndepărtare a mea de matematice. În orice caz, matematicele îmi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
caz, matematicele îmi devin tot mai mult o hrană neîndestulătoare și interesul pentru literatură se deșteaptă. Anii tulburi ai războiului fixează această stare. Totuși lada mea de plutonier, cu care mă întorc din Moldova, conține și manuscrisul a două lucrări matematice care au darul să intereseze pe regretatul Țițeica. După ce-mi trec licența, prin februairie 1921, comunic lui G. Țițeica o altă încercare, de mai mare întindere, asupra naturii căreia el a putut să se înșele. Această lucrare înseamnă prima
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de evaluare asimptotică), în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedersachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial. Încât proiectul de a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în 1936, am avut onoarea de a fi fost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ci se transferă imaterial. Încât proiectul de a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în 1936, am avut onoarea de a fi fost primul și până astăzi singurul român invitat să conferențieze la Institutul matematic din Göttingen, în cadrele ilustrei societăți matematice locale. Întors în țară în martie 1924 intru în toamna lui 1925 în învățămîntul secundar, hotărât să fac din cariera didactică numai un mijloc de existență și să mă devotez activității literare. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în 1936, am avut onoarea de a fi fost primul și până astăzi singurul român invitat să conferențieze la Institutul matematic din Göttingen, în cadrele ilustrei societăți matematice locale. Întors în țară în martie 1924 intru în toamna lui 1925 în învățămîntul secundar, hotărât să fac din cariera didactică numai un mijloc de existență și să mă devotez activității literare. În octombrie 1926 sunt chemat de G. Țițeica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să primesc locul de asistent pe lângă catedra de geometrie analitică. A trebuit să acccept o ofertă care, venind de la G. Țițeica, era mișcătoare prin spontaneitatea ei. Din acel moment încep, paralel cu activitatea literară, o destul de înceată și dureroasă readaptare matematică. Dezgrop din materialul meu matematic din 1920 schema unei cercetări asupra varietăților ipereliptice și o propun lui G. Țițeica drept posibil subiect de teză. El o acceptă și intervine în redactarea ei de câteva ori. În 1928 încep tipărirea tezei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe lângă catedra de geometrie analitică. A trebuit să acccept o ofertă care, venind de la G. Țițeica, era mișcătoare prin spontaneitatea ei. Din acel moment încep, paralel cu activitatea literară, o destul de înceată și dureroasă readaptare matematică. Dezgrop din materialul meu matematic din 1920 schema unei cercetări asupra varietăților ipereliptice și o propun lui G. Țițeica drept posibil subiect de teză. El o acceptă și intervine în redactarea ei de câteva ori. În 1928 încep tipărirea tezei pe care o susțin în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]