KorAP: Find »[drukola/base=materialitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...54 >

1,327 matches

Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653

propria satisfacere. Rezultă că valorile și nonvalorile se manifestă la om prin opțiunea just sau fals valorificatoare și prin judecăți de valoare vital juste sau false. Adevărul constituie satisfacția autentică a spiritului valorificator, adevărul referitor la promisiunile de satisfacere a materialității și sexualității adesea exaltate sau inhibate imaginativ, dar mai ales și înainte de toate adevărul spiritului față de el însuși prea ușor pradă autosupravalorificării mincinoase vanitatea -, promisiune falsă de satisfacție principială. Tot ce are legătură cu sensul și nonsensul vieții este supraconștient

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
a oferi o orientare elanurilor rătăcite, ele declanșează fanatismul certurilor și al exploziilor dușmănoase ale acestora, făcînd ca viața în comun să fie tot mai greu de suportat. Aviditățile pseudo-spirituale ale sarcinilor exaltate, aviditățile sexualității suprasau sub-valorificate și cele ale materialității sînt cele care împart societățile în opresori și oprimați. Ambivilențele motivațiilor subiacente se transformă în final datorită legii punitive în ambivalența inter-reacțiilor și în cea a situițiilor. Injustițiile dominante și toate tentativele de a le contracara prin violență sînt bazate

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale reușitei sociale, bazate pe înșăși pierderea viziunii satisfacțiilor mai intense, sărăcirea esențială a vieții. Pervertirea și suferința exaltată care rezultă de aici (vina și pedepsirea ei) constituie Răul în sine, principiul răului

Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

poate fi interpretată drept o realitate umană mediată prin tehnologiile informațional-comunicaționale, iar orice proces de virtualizare (de la globalizarea economiei la scriitura computerizatăă poate coincide astăzi cu valorificarea umanului, începând cu semnificațiile afectivității și ale conștiinței și continuând cu cele ale materialității corporale și sociale în raportarea individului la spațiu, la lume și la sine. Într-o realitate virtuală, experiențele aparțin ființei, de la cele corporal-senzoriale la cele cognitive și la cele pragmatice ale activităților desfășurate: ființa umană rămâne relaționată realității din jurul său

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
existențiale și practice în care ființa umană își desfășoară activitățile, acceptăm și caracterul material și întrupat al virtualității. Natura fizică a corpului uman are un rol constitutiv în realitatea virtuală: trupul fizic este prezent în mod necesar în virtualitate, ca materialitate, nu doar grație aparaturii hardware (monitoare video, mănuși, ochelari stereoscopici, microfoane etc.Ă, ci și mulțumită intervențiilor percepțiilor și mișcărilor corporale. Pe de o parte, în lumea grafic-tridimensională construită de computer, subiectul uman simte răspunsul mediului la mișcările sale corporale

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
identități noi și multiple este chestionabilă. În locul experiențelor obișnuite, alte tipuri de experiență a corpului fizic sunt profilate în cadrul virtualității, de exemplu fluiditatea obiectelor, rapiditatea mișcării sau interacțiunea socială la distanță. Experiența virtuală a subiectului poate crea sentimentul destrupării, însă materialitatea fizică a corpului care gândește, se mișcă și percepe este de netăgăduit. Deși se poate accepta cu vigilență permanent critică ideea conform căreia tehnologiile computerului transformă identitățile umane (potrivit sau nu cu idealul postmodernismuluiă, virtualitatea nu poate distruge materialitatea percepțiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
însă materialitatea fizică a corpului care gândește, se mișcă și percepe este de netăgăduit. Deși se poate accepta cu vigilență permanent critică ideea conform căreia tehnologiile computerului transformă identitățile umane (potrivit sau nu cu idealul postmodernismuluiă, virtualitatea nu poate distruge materialitatea percepțiilor, a experiențelor corporale și a acțiunilor sociale și politice. Corporealitatea este marca virtualității. Astfel, o experiență a realității virtuale depinde de mișcarea și de senzorialitatea corporale, iar aplicațiile și constructele acesteia, oricât de abstracte sau numerice în aparență, se

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Creațiile ființei umane se înscriu în zona eticului în momentul în care utilizarea biotehnologiilor nu este o practică neutră, iar provocările tehnoștiințifice lovesc în straturile adânci ale corporealității umane. Condiția virtualității se dovedește a fi punctul de intersecție dintre realitate, materialitate și corporalitate, pe de o parte, și miturile, simbolurile și constructele cultural-imaginale, pe de altă parte. Antropologia culturală a relației dintre ființa umană și tehnologie își dovedește, la începutul mileniului al treilea, legitimitatea, ca discurs asupra corpului și identităților hibride

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
altă parte. Antropologia culturală a relației dintre ființa umană și tehnologie își dovedește, la începutul mileniului al treilea, legitimitatea, ca discurs asupra corpului și identităților hibride. Rezumatul capitolelortc "Rezumatul capitolelor" Primul capitol configurează o posibilă ontologie virtuală la întâlnirea dintre materialitate și imaterialitate sau dintre fapt și ficțiune, modelul ființei cyborgice manifestându-și caracterul hibrid și indetermanent. O serie de opoziții sunt fluidizate în discursul cyborgic, precum natural/organic vs artificial, subiect vs obiect, acestor prime dihotomii destructurate urmându-le altele

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
unui sistem în care a fost generat, transformând spațiul virtual în spațiu viral. Creând o zonă indeterminată, situată la interfața dintre viu și non-viu, organic și non-organic (Plant, 1996aă, aceste forme virale sunt simulate în sistemele informatice, parazitând nu doar materialitatea tehnologiilor și a programelor, ci și viața umană afectată prin producerea de daune tehnologice în toate domeniile. Evoluția unui virus de computer este inteligibilă, însă adesea imprevizibilă, fiind comparată cu imprevizibilitatea evoluției unei specii vii și relevând lipsa de imunitate

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
în aspectul de spațializare relațională a elementelor materiale și fictive variate. Se respinge, deci, o abordare a subiectului (postăuman în ipostaza imaterialității sale sau a destrupării în spațiul tehnologiilor informațional-comunicaționale, preferându-se în schimb, noțiunea de virtualitate în înțelesul de materialitate 5 (vezi Hayles în acest eseuă. Această teorie tehnoculturală poate fi relaționată viziunii deleuzo-guattariane, în special perspectivei „mașinilor dezirante” (les machines desirantesă și „corpului fără organe” (le corps sans organesă. Deleuze și Guattari (1972Ă folosesc aceste două sintagme pentru reprezentarea

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
mașinice, acest capitol urmărind modul în care dorința, asociată plăcerii și seducției, se constituie atât ca un sentiment și ca o experiență subiectivă (vezi Jamison, 1994, despre „spațiile contradictorii” ale plăcerii și ale seducției cyborgiceă, cât și în forma unei materialități contingente în relația uman-computer. Diverse căi seducătoare, inclusiv în înțelesul baudrillardian al seducției în simulare, adesea paradoxale, provocând deopotrivă atracție și repulsie, fascinație și spaimă, contribuie la emergența dorinței cyborgice de conexiune într-o rețea a fluxurilor viscerale, sociale, comunicaționale

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
interfața cu tehnologiile ordinatorului. Relaționarea erotică ființă umană - computer relevă plăcerile corporealității într-un mod care spulberă distincțiile animal-spirit-mașină (vezi McRae, 1997, pentru această chestiuneă, împreună cu corolarele lor de tipul material-imaterial. Numeroși cercetători discută spațiul virtual prin referire la problematicile materialității sau ale imaterialității și cele ale corporalității, respectiv ale noncorporalității în momentul când discută spațialitatea tehnologică în termeni duali. Acest capitol se oprește însă cu precădere asupra perspectivei lui Heim (1993Ă care analizează raportul corporalitate-noncorporalitate în cadrul cyberspațiului sub forma relației

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile devin entități virtuale și agenți

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
situat în lume, senzorial și corporală și subiectul virtualității (dispersat, destrupat, descentrată, însă această viziune maniheistă nu face decât să perpetueze un discurs conservator și apărător al valorilor „esențiale”. Autoarea (Sobchack 1995Ă nu ia însă în seamă statutul virtualității ca materialitate (vezi în schimb Hayles în capitolul următoră, atribuind doar realității fizice un caracter substanțial și corporal. Abordarea fenomenologică a subiectului uman pe urmele lui Merleau-Ponty (prezența spațială în lume a corpului care percepe și experimenteazăă poate fi realizată însă și

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței. Precum Hayles (1997, 1999 - vezi capitolele următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă prezența și manifestarea materialității și a corporalității în cadrul spațiului virtual. Dimpotrivă, este de părere că subiectul, oricât de virtual ar deveni, se manifestă ca trup - viața umană este experimentată în cyberspațiu prin intermediul corpului: „Chiar în epoca subiectului tehnosocial, viața este trăită prin corpuri”. (Stone

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
și care încearcă a „uita” sau a se lepăda de limitele trupului fizic. Mai degrabă decât o țesătură de limite fizic-trupești sau decât o încrengătură de mecanisme și mașinării, corpul tehnologizat este o augmentare și o întrețesere de fenomene, forțe, materialități și seducții, conexiuni și plăceri, de la cele fizice la cele sociale. O altă sintagmă deleuzo-guattariană celebră care a inspirat perspectiva asupra trupului abordată în acest capitol, alături de cea a mașinilor dezirante, este „corpul fără organe”9. În primul rând, trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
negocieri tensionante și compromisuri. Având la bază o astfel de perspectivă interactivă asupra trupului, susținem importanța deopotrivă a raționalului și a afectivului, a gândirii și a simțirii în cadrul constituirii ontologiei virtuale a cyborgului. De asemenea, pe linia teoretică deleuzo-guattariană, admitem materialitatea fluxurilor, dinamica conectărilor și dezorganizarea constructivă, în ciuda decorporalizărilor și a dematerializărilor promovate de unele teorii actuale de specialitate. Identitatea umană este într-adevăr alterată de intruziunea tehnologiei cibernetice, însă nu poate fi dematerializată sau destrupată. Împrumutând termenii lui Deleuze și

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Protezarea organismului produce multiplicarea simțului de autopercepere a corpului uman în sensul în care granițele identității se dizolvă până la imposibilitatea stabilirii limitelor corpului și ale identității umane. Discursul cyborgic de acest gen, unul „slab”, scoate în evidență nu doar necesitatea materialității corpului organic, ci și importanța părții/organului în consistența organismului uman, în circumstanța intruziunii protezei, nu numai dorința de înstrăinare, ci și nostalgia înstrăinării și a unei personalități integre. Acest punct de vedere recuperează dimensiunea umană din cadrul postumanului cibernetic, însă

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
uman, deoarece constituie o parte a naturii umane. Prin urmare, teoria și practica artistului depun mărturie pentru constituirea postumanității tehnologice sub formă de postevoluție corporală. Fie că examinează corpul uman din exterior și din interior, fie că îl vizualizează ca materialitate cibernetică sau ca destrupare numerică, ca un mediu înconjurător sau ca o proteză a Internetului, perspectiva de ansamblu a tuturor acestor unghiuri de vedere o constituie obiectivarea corpului. Trupul, încarnat și visceral, își pierde identitatea și subiectivitatea, devenind un simplu

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
a imaginarului disecțiilor și anatomiilor modernismului: exhibiționismul, ostentativul, prestigiul, autoritatea și normalizarea. Denunțată drept ilustrare hipertehnologizată a capitalismului occidental târziu (vezi Cartwright, 1998Ă, cultura medicală digitală este contradictorie: fie îmbrățișează, fie descurajează utilizarea tehnologiilor în vederea transformării vieții. Anatomia digitală prezintă materialitatea corpului expus și manipulat în rețea, în forma unui afișaj științific cu o retorică imaginal-medicală, care se întinde de la conturarea de hărți de explorare, descoperire și cucerire imperială, până la declanșarea de dispute social-antropologice, de reproducere, de identitate culturală sau de

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
în medii ale divertismentului și ale spectacolului de masă (de pildă în filmul științifico-fantastic „Al cincilea element”Ă. Biomedicina în colaborare cu tehnologiile computaționale creează, din „materia” programabilă a limbajului binar, o „Eva” și un „Adam” într-un „Eden” al materialității algoritmice: o visceralitate construită și expusă ca un cod de computer, din care subiectivitatea umană lipsește. Cele două cadavre au fost scanate în integritatea lor, înghețate și segmentate, scanate iarăși, clasificate și fotografiate în fiecare detaliu, redate tridimensional, iar aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
cu ordinatorul, în condițiile în care utilizatorul fuzionează cu spațiul creat de tehnologiile virtuale. Problematica subiectului virtual este discutată înainte de toate în termenii întrupării indispensabile a entității cyberspațiale. Astfel, în Hayles (1997Ă, virtualul noilor tehnologii nu înseamnă imaterial, ci, dimpotrivă, materialitate a informației digitale. Teoreticiana, în numele acestei materialități informaționale, devine îndreptățită să apeleze la cadrul unei „virtualități întrupate” în care reprezentarea virtuală, interfațată computeristic a umanului, este de fapt un corp conectat în mod organic, perceptiv la spațiul tehnologic. Subiectul virtual

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
fuzionează cu spațiul creat de tehnologiile virtuale. Problematica subiectului virtual este discutată înainte de toate în termenii întrupării indispensabile a entității cyberspațiale. Astfel, în Hayles (1997Ă, virtualul noilor tehnologii nu înseamnă imaterial, ci, dimpotrivă, materialitate a informației digitale. Teoreticiana, în numele acestei materialități informaționale, devine îndreptățită să apeleze la cadrul unei „virtualități întrupate” în care reprezentarea virtuală, interfațată computeristic a umanului, este de fapt un corp conectat în mod organic, perceptiv la spațiul tehnologic. Subiectul virtual se remarcă prin caracterul său imersiv în

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
decât prin simțurile organelor corpului fizic, material, spre exemplu ochii care privesc fluxurile de date cyberspațiale concretizate dincolo de ecranul computerului sau ochii care urmăresc proiecțiile stereoscopice ale realității virtuale. Însăși tehnologia hardware care mediază virtualul este materială, iar, fără această materialitate a tehnologiei, virtualul cibernetic nu este posibil. În acest studiu al subiectului virtual, profesoara de engleză de la Universitatea din California urmărește, prin urmare, dependența virtualului de material: „condiția virtualității” constă în conceperea informației ca materialitate (nu ca flux de date

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]