3,007 matches
-
și cu pasiune pentru știință care s-au ridicat la un nivel superior și satisfac exigențele existente în străinătate, unde sunt apreciați ca specialiști. Dar masa absolvenților din deceniile socialiste, prin capacitățile, interesele, prin mentalitatea formată, nu depășește un nivel mediocru. Ne-am mirat de multe ori cum absolvenți fără rezultate deosebite voiau să devină cercetători, ca și cum dacă ai memorat niște cursuri poți fi capabil de creație. Nu ajunseseră nici să întrevadă dificultățile unei investigații științifice. Unii, mai ales cei repartizați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
culturale, personajele cu oarecare notorietate în mediul lor profesional sau în viața publică, pe scurt, personalitățile vremii. Cu o reputație de oameni stimabili și mai presus de orice suspiciune ideologică, erau ușor de dirijat în mediile sensibile, spre deosebire de figurile compromise, mediocre sau fără proeminență socială. Informatorul fără dosar, cu o funcție de răspundere sau o poziție privilegiată în societate este deci creația cea mai de preț a sistemului. În fața Legii Deconspirării, e aproape nevinovat, pentru că lipsesc probele directe care l-ar putea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
genere după clișee publicistice, sunt portretele făcute de Dionisiu Popescu lui Cezar Bolliac, A. T. Laurian, Pantazi Ghica, Al. Candiano-Popescu, Vasile Conta ș.a. Se mai dau tălmăciri din Ossian (Ruinele Selenei), Byron, Voltaire, Pușkin (Fiica căpitanului), dar și câteva nuvele mediocre sau melodrame, cărora nu li se menționează autorul. Mai pot fi întâlnite numele lui I. C. Fundescu, I. S. Spartali și Carol Scrob. D. M.
VOCEA ADEVARULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290614_a_291943]
-
sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o bună capacitate mnezică; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată de o dezvoltare intelectuală insuficientă, apatie accentuată, inerție, instabilitate, inadaptare. Sintetizând, putem spune că persoanele cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ani); inversează literele sau cuvintele; face constant greșeli ortografice; prinde greu o minge și o lovește greu cu piciorul; nu poate sări coarda; dificultăți la închiderea nasturilor; dificultăți la legarea șireturilor; mod defectuos de a ține creionul în mână; caligrafie mediocră; mers dificil; incapacitate de a sări; stângăcie; eșecuri frecvente; dificultăți de a sta într-un picior; dificultăți în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei linii. În ultimele decenii au apărut mai multe teorii care încearcă să explice
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în vedere față de ideologia extremei drepte: t. m. (Teodor Al. Munteanu), «Marele» critic Gh. Călinescu demascat definitiv, D. Lovinescu șomează..., N. Crevedia, Trista sărbătorire a d-lui Ionel Teodoreanu, Horia Nițulescu, Scandalul Șerban Cioculescu, A., Domnul Camil Petrescu și colaborările mediocre ș.a. Calul de bătaie al multora dintre comentatori este „literatura Sărindarului”, cu trimitere la presa de pe această stradă bucureșteană: Ovid Densusianu- fiul, în Literatura Sărindarului, unde sunt atacați de pildă, Mihai Ralea și Demostene Botez, cel mai adesea fiind vizați
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-a avântat și în politică, aderând la Partidul Național Agrar, ulterior la Partidul Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative pentru femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat de viața de la țară
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
dovedesc hotărâtoare în dobândirea disciplinei filologice (aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează că literatura neolatină franceză nu e o „simplă imitație și nu e de tot mediocră”, iar unele manifestări ale ei revelează deja un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
de gânditor [...]. Ce altceva vom cere exegetului literar? Îi vom cere un lucru capital: să-și însușească o concepție modernă despre viața spiritului și despre felul cum decurg procesele sufletești. Un exeget cu concepții filosofice rudimentare va fi un exeget mediocru și chiar primejdios. Pentru înțelegerea unei opere trebuiesc părăsite prejudecățile arhaice, cum ar fi aceea a stabilității și identității elementelor și proceselor psihice. Trăim în plină spontaneitate, în plin dinamism. Așa s-a creat, așa trăiește și opera literară. Opera
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
specifică vremii moderne, sunt, ca și la autorul Mărgăritărelelor, sincere, dar simplitatea mijloacelor de exprimare nu mai are minima cauțiune a „naivității” vîrstei literare. Incapabil să-și lărgească partitura, N. va căuta să aducă unele modulații noi, utilizând, cu rezultate mediocre, sonetul sau oda alcaică ori împrumutând din inspirația altor maeștri (Carducci, Mistral). Recursul la metrul antic este, în schimb, întrucâtva mai fericit în poemul Rugăciunea în codru, solemnitatea lui sugerând mai bine cutremurarea în fața iminentului ceas de cumpănă al istoriei
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
unor personaje din medii intelectuale diferite. Un judecător intransigent devine clement când se confruntă cu trădarea soției, pe care o iubește foarte mult, doctorul Ion Veniamin e deranjat inutil pentru istericalele unei femei din așa-zisa înaltă societate, Mereanu, poet mediocru, nu-și poate promova versurile, altul își risipește viața deși trece drept un „fermecător”, iar un „burghez” cade pradă iubirii din afara mediului conjugal, se îmbată și agasează o prostituată care nu știe cum să scape de el, membrii unui cenaclu
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
sunt compatibili cu un alt primitor de grefă, se poate efectua TR „încrucișat”; transplant de la donator viu înrudit emoțional - este din ce în ce mai acceptat - donare de la soție, alt membru al familiei neînrudit genetic, prieten bun etc; deși compatibilitatea în sistemul HLA este mediocră sau absentă, datorită medicației imunosupresive moderne, supraviețuirea grefei este cel puțin la fel de bună ca cea de la donator cadaveric cu activitate cardiovasculară prezentă; transplant de la donator viu neînrudit (transplant plătit) - este o modalitate neacceptată de majoritatea legislațiilor, însă este practicată în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
trufie: „Eu mă înalț tot mai drept, tot mai sus spre văzduhul albastru și limpede al speculației precise, neîndurate și - nădăjduiesc - al marii creații. Condiția primordială: menținerea singurătății și zăgăzuirea, dând peste bot, la orice încercare de intimitate a oamenilor mediocri. Iubesc tot mai mult pomii, plantele și animalele. Munca și copiii sunt două coordonate arhisuficiente pentru viață.” Ieșit din închisoare, P. a publicat o carte despre Brâncuși (1967), în care reia ideile sale despre spiritul Olteniei și despre morala țărănească
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare de seră, ea se regăsește finalmente, după un scurt și dramatic incident conjugal, în compania
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
măsura progresului pe care îl face realismul practicat de autoare. Inițiat în 1926 de Fecioarele despletite, ciclul familiei Hallipa atinge apogeul prin Concert din muzică de Bach (1927) și prin Drumul ascuns (1932), pentru a se sfârși în amplitudinea oarecum mediocră a construcției de tentativă sau, în orice caz, de tangență proustiană Rădăcini (I-II, 1938) ori poate în manuscrisul, o vreme rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
noapte, nu face decât să-și cheltuiască banii pe băutură și să doarmă. Singura alinare a femeii este fiul ei, Ficu, asupra căruia își revarsă toată grija și dragostea. Dar se va pierde și el printre anonimii cartierului, căsătorindu-se mediocru și repetând destinul familiei și al semenilor săi. Psihologia celor „calici, hămesiți, învinși de viață, care populau ulița, străzile vecine, aproape întreg cartierul” este surprinsă cu înțelegere pentru comportamentul uman. Personajele, pitorești, bizare, par uneori ironizate, dar ironia e blândă
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de onoare, cu motivația: „Între cine cântă mediocru în românește după inspirații total străine și cine aduce genial acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii, este de preferat cu admirație acesta”. A debutat la 1 februarie 1898, sub numele Anne de
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Convorbiri literare”, unde a și debutat în 1867, cu poezii. Două dintre nuvelele lui N., Vântul soartei și Osândiții, au caracter de foileton și descind direct din specia răspândită la noi prin literatura franceză a vremii. Dominate de un romantism mediocru, ele cultivă aventura în sine și propagă o morală dulceagă, prin intermediul unor personaje puse în cele mai neverosimile situații. Măsura talentului a dat-o în alte câteva nuvele, unde personajele nu mai sunt simple pretexte pentru imaginația scriitorului, ci, devenind
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
text, încearcă să îl explice sau să îl „ascundă”, oricum să-și provoace lectorul, să îl seducă și să îl facă părtaș la cunoașterea mai de aproape a realității. Aici stilul lui I.L. Caragiale se pliază, programatic, peste o lume mediocră și veselă. Și cele unsprezece povestiri foarte scurte din Amendament la instinctul proprietății sunt construite foarte riguros, iar naturalețea lor e voit agresivă. Scenariul cuprinde un mare număr de „relansatori epici” citați în text, printre care Mihail Bulgakov, dar și
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
ce nu reușeau să asigure textele pentru revistă (garantată financiar timp de un an de editor și colaboratori), trasează în articolul O nouă îndrumare literară direcțiile ce se impun: reorientarea spre traduceri („Mai bine o traducere bună, decât o originală mediocră”), selectarea riguroasă a lucrărilor originale („nu vom publica decât pe acelea care au desăvârșita maturitate a talentului”), publicarea documentelor de interes pentru specialiști și studierea folclorului, „unde se găsește izvorul artei noastre viitoare”. Ca atare, vor deveni frecvente traducerile „libere
PALODA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate”, culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. În volumul Scriitori aromâni în secolul al XVIII (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, P. a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), Lexiconul
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
ne te vendrai pas, mon ivresse et mon mal”, își previne Leconte de Lisle, într-o poezie, cititorul. În articole el condamnă explicit sentimentalismul, ia în derâdere lirismul lacrimogen, acuză poezia elegiacă de facilitate și de concesii inadmisibile făcute gustului mediocru al unui public fără educație estetică. „Arta - scrie Leconte de Lisle -, a cărei cea mai strălucitoare, intensă și completă expresie este poezia, e un lux intelectual, accesibil doar câtorva foarte rare spirite.” „Independentă de sentimentul moral sau imoral”, ea îndeplinește
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică reprezintă tentativa subconștientă de depășire a condiției lor mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat, pe bună dreptate, cartea reprezentativă pentru întreaga creație a lui M., unde „erotismul și imaginația se îmbină în proporție ideală” (Nicolae Manolescu). Bombasticismul stilului ori calitatea insuficientă a reflecției filosofice nu mai pot fi reproșate
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
că obiectul criticii este relevarea frumosului din opera de artă, M. a combătut cu vehemență epigonismul literar de după 1850, afirmând că mediocritatea e cu atât mai periculoasă, cu cât se manifestă într-o cultură începătoare. În consecință, a ridiculizat scrierile mediocre bazându-se atât pe gustul propriu, cât și pe principii. Una din principalele lui acțiuni critice a constat în impunerea unor criterii valorice deduse numai din analiza operei, ceea ce a dat autoritate afirmațiilor, contribuind la constituirea criticii literare românești într-
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
ecumenică a „iubirii nebune pentru aproapele” dată de câteva femei exemplare ale veacului trecut (precum Simone Weil, Maica Tereza de Calcutta sau Maria Skobțova) să nu ne convingă că n-am făcut niciodată destul. Medicament împotriva nesimțirii și a nepăsării mediocre - despre care Sf. Ioan Scărarul are probabil cele mai frumoase pagini din literatura creștină -, dobândirea unei conștiințe istorice în era globalizării confirmă vocația catolică a persoanei. Într-un fel, omul de rând suferă astăzi constrângerile unor întrebări pe care în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]