2,843 matches
-
și cvasi-refuz adresat emisarilor lui Bălcescu. Prin radicalismul său militant, el pare să clarifice situația transilvană tulbure pe care împăratul o lasă în grija armatelor sale. Nevoia de claritate eroică într-o perioadă postrevoluționară, pe care Alecsandri o califică drept "melancolică", constituie una din temele compozițiilor poetice ale vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată savant și recompusă. Poporul a decepționat întrucîtva sau cel puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit fragilă. În întregul folclor, punerea în scenă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca să profităm de libertatea de acțiune ce am dobîndit-o, vom rămâne ceea ce sîntem, în condițiile în cari ne găsim, fără ca recunoașterea independenții să ne fie de vreun folos, deși pentru obținerea ei am făcut numeroase și mari sacrificii. Acest limbaj melancolic din partea "Presei", după ce s-a trâmbițat cu atâtea famfare strălucitele consecințe ce ni se făgăduiau să avem după proclamarea independenții, nu conține oare mărturisirea vreunei decepțiuni și din partea sa și că rezultatele obținute sânt departe de-a corespunde la așteptări
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
politică este singura bună pentru România, fiindcă pururea am cerut-o, fiindcă am regretat și regretăm și astăzi că înaltul areopag european nu ne-a asigurat el însuși condițiunile de existență ce le doream cu toții pentru statul nostru. La ideile melancolice ale "Presei" vom răspunde dar că, oricât de puțin îmbucurătoare ar fi rezultatele obținute până acum, noi nu putem decât regreta că se văd tendențe de a angaja țara în o politică bazată pe apropiarea exclusivă către una sau cealaltă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apreția pe deplin. Din contra. Obiectele acestor scrieri, ingenioase poate, dar de un ingeniu cam ciudat în felul lui, erau în cele mai multe cazuri însuși personajele MM. LL. și... încă cineva. Ne vine greu a continua, căci am admirat în semiumbra melancolică a plantelor tropice din palatul domnesc un chip tăiat în marmură asupra căruia plutește aripa suferinții. Poate că speranța României adormise în acel colț, dar în orice caz multă iubire și mult senin. Privind în acel colț ne-am adus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bărbații. Parisul îi stă la picioare: "Juliette Bertsch, 1923. Una din femeile cele mai încîntătoare din cîte am cunoscut. Plimbări în parcul Versailles... ale cărui alei erau acoperite cu frunzele pe care toamna le smulsese pomilor... frunze care făceau plimbarea melancolică. Înapoiere pe înserate, Quai de Passy, unde era în acea vreme atelierul meu... și apoi, mai tîrziu Place Dauphine, unde ea, Sandra și Doamna Rognat luau ceaiul în timp ce eu, din colțul meu, le priveam și--mi spuneam că tot Juliette e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Jünger. Incitante, amîndouă, tocmai prin clara lor discrepanță structurală. Ca scriitură, în primul rînd. Ceea ce însă face deliciul juxtapunerii este reacția, net diferită, a celor doi în fața evenimentului. În timp ce Mihail Sebastian, un "țivil" din toate punctele de vedere, un personaj melancolic și necăjit din pricina privațiunilor antisemite din anii războiului, urmărește mersul operațiunilor militare mondiale cu harta în față, lăsîndu-ne impresia unui strateg profesionist, Ernst Jünger, coșcogea ofițer de Wermacht (ocupant al Parisului), dar și scriitor deja celebru la acea vreme și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eticheta homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că totul e ratat? De ce nu împac astea? Ce bună e comoda somnolență, întreținută cu bună știință, ca remediu al lucidității tragice! Iată-i și aici, pe faleză, mișună, vorbesc mult, mult, de frică să nu se simtă singuri. (Puseul melancolic ar părea, cumva, replică la zumzetul totalitar, încercare de opunere. Nu. E doar lamento fără urmări; adn. 2004.) Știu bine că, la anul, voi reveni aici. Căutînd aceeași singurătate. Inegalabila singurătate a Sulinei. N-am mai revenit. N-am mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndoială că este începutul unei tragedii. Uvertura se deschide cu acordurile prevestitoare de rău ale alămurilor și continuă cu o melodie agitată a corzilor. După o nouă enunțare a motivului inițial de către corzi, suflătorii de lemn intonează o melodie lentă, melancolica - rugăciunea lui Don Alvaro din actul III. Urmează o scurtă înseninare a atmosferei sumbre, în care timp un solo de clarinet intonează aria Leonorei din actul ÎI, dar atmosferă se întuneca din nou printrun coral solemn intonat de alămuri. Uvertura
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care pentru el au sens? Că spre zbuciumul metafizic are drept de acces orice spirit, indiferent de amploarea ori suprafața sa culturală, experiențială? Dincolo de gradul de instrucție și cultură, de statutul social sau material, cu toții trecem prin căderi, prin pase melancolice și chiar prin faze destructurante. Simți că ceva nu e În regulă, ai nevoie neapărat de ceva, nici tu nu știi ce. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Simplitatea și lejeritatea exterioară, pe care le afișăm din diverse rațiuni (din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cultural în cadrul Inspectoratului pentru Cultură și Patrimoniu al județului Neamț (1996-2000). A debutat cu un grupaj de poeme în revista „Cronica” (1974), prima apariție editorială constituind-o volumul Ceremonii insidioase (1985). Departe de a fi un combatant, A. e un melancolic care își trăiește mai curând impasul fantasmatic decât angoasa imediată. Substanța lirismului său degajă un sentiment vaporos de ironie înțelegătoare față de formele grotescului, văzute totuși, câteodată, printr-o lentilă care sporește frica. Versurile din Poeme în alb-negru (1987) și Intimitatea
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
După ce publică versuri cu tematică diversă în reviste și în antologii literare, A. reînvie pastelul, despre care, recomandând volumul Zăpezile fierbinți (1976), criticul Eugen Simion scrie că ar fi „forma în care sensibilitatea lui de om al colinelor, discret și melancolic, se exprimă mai bine”. Același timbru, aceeași tonalitate elegiacă se întâlnesc în Copac solitar (1981), unde reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
supun toți membrii castei, oriunde pe mapamond. „Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu atât mai mult cu cât În el se află rafinamentul epuizat al tuturor lucrurilor, al literaturii, al artei, al florii, al parfumurilor, al mobilelor, al pietrelor etc.” Sunt gândurile lui Huysmans dintr-o scrisoare adresată unui prieten. Tot ceea ce melancolicul funcționar, chinuit de ficat, fiere, stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy (iar lectura acestei cărți va arăta Îndeajuns și de ce anume), dar era tinerețea acelei epoci, care-l făcea pe lord Byron să spună cu o melancolică ironie: ,, Pe când eram frumos, cu pletele buclate...”. Iar pe vremea aceea, gloria Însăși nu valora cât o singură buclă. El a scris deci fără vreo pretenție de autor - avea cu totul altele, fii liniștit dinspre partea asta! diavolul nu-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Occidentul, cangrenat de goana exclusiv... dup... cîștig, este incapabil s... le ofere. Pe scurt, faimosul Zid nu separă, așa cum se spunea și se credea, o lume Întunecat... de o lume str...lucitoare. Departe de a fi o simpl... stare melancolic..., aceast... privire nuanțat... și, uneori, de-a dreptul pozitiv... asupra anilor comuniști nu e specific... doar fostelor cadre și foștilor militanți ai defunctului partid dominant. Potrivit unui sondaj realizat În Polonia În 1994, aproape 40% din persoanele Întrebate apreciau pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează parcă iremediabil destinul solitar și melancolic, D. optând pentru o poetică a absenței („lirism al absenței”, îl numea Al. Cistelecan). Sufletul, această ficțiune (1999), volum ce poartă titlul unei poezii dintr-o carte anterioară, Eu și lumina, reține tonuri agresive, cu care se scrutează și se
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi” care refuză să se avânte spre absolut. De aici, rezultă și seninătatea discret melancolică. El caută un fundament mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este amenințat de pretutindeni de „lucruri” și de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl așază într-
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
perspectivă modernă este abordat mitul creației în romanul Baladă neterminată (1988). La fel în proza scurtă, nuvelele și povestirile din Umbra ulmilor tineri (1976), Viața și încă o zi (1980), Sincere felicitări (1991). C. este un moralist fin, grav și melancolic, un sentimental care își cenzurează impulsurile printr-o prismă etică evidentă. Ca dramaturg, cu piese reprezentate în țară și în străinătate (Polonia, Cehia, Suedia), este adeptul unui teatru de formulă clasică, preluând din atmosfera cehoviană sau din dramele sentimentale ale
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui Safirim, București, 1936; ed. pref. Al. Piru, îngr. și postfață Octavian Lohon, Craiova, 1983. Repere bibliografice
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
științifică și morală în restabilirea și cunoașterea integrală a adevărului. Volumul postum de Versuri clandestine (1997) pune în lumină o anume sensibilitate lirică, dar nu un poet de autentică valoare. În ciuda numeroaselor stângăcii de exprimare și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
realul în sens estetizant. Volumele Clepsidra (1966), Bunavestire (1968), Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează stări senine, melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
vor modifica prea mult nici stilul, nici temele. După această carte provocatoare, în care totul este pus în discuție și, de regulă, negat în chip radical, urmează o alta, nu mai senină, dar cu o negație mai apropiată de meditația melancolică, o negație mai stinsă, mai obosită (Cartea amăgirilor, 1936). Următoarea, Schimbarea la față a României (1936), este din nou o carte explozivă, în fapt cartea cea mai incendiară a lui C. Lacrimi și sfinți (1937) e în același stil (e
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]