4,697 matches
-
se întreabă: „Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni,/ Îti pasă ție dacă eu exist?/ În Univers sunt mii de puncte,/ Dar punctul totdeauna este trist.” („Eu sunt nimeni”) „Critica rațiunii pure” Tristețea, sentimentul trecerii iremediabile a timpului, regretul filosofic, melancolia îl fac pe Ilie Marinescu să trăiască cu intensitate, în prezentul conștiinței, desfășurarea propriului destin. „Am plătit cu fericirea,/ Fiecare clipă, pas,/ Măsurându-mi rătăcirea,/ Biologicul meu ceas.” („Troc”) De altfel, pentru poet, realitatea înseamnă „schisme,.../ răspunsuri și-ntrebări/ Un
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
Isus, eveniment măreț și unic ce presupune, încă de pe acum, sacrificii și devoțiuni zilnice, foarte obligatorii pentru fiecare din noi.” „Leg atâtea răni lăuntrice” Volumul Adinei Sas-Simoniak - “Perpendiculară pe un colț de nemurire” - se detașează prin permanența unei stări de melancolie impersonală, ce demonstrează faptul că autoarea își caută refugiul în lumea cugetării și a poeziei. Ar mai trebui remarcate de asemenea, bogăția de idei, originalitatea autoarei în ceea ce privește concepția și adaptarea formelor de exprimare. În poemele Adinei Sas-Simoniak, sunetul intregește efectul
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
spre locuri eterne.” Satul meu La Adina Sas-Simoniak, icoana copilariei, ecoul ei, se înalță peste ani, ca în acest „Trecut cu zăpadă”. Copilaria este regretată și văzută cu ochii sufletești ca paradisiacă. Poeta nu doar își amintește, ci recreează din melancolii, cu o bogație de detalii și descrieri, cu o acută conștiință a tragicului, imaginea dorului de copilarie, pe care o percepe ca pe o vreme idilică: „Nu știu de ce, dar/ fascinantă, zăpada/ îmi pătrunde întotdeauna/ în ungherele pustii/ și-mi
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
Mi-e sufletul cuprins de dor Volumul de versuri „Iubirea înlăcrimată” poate fi considerat o analiză a tristeții. În estetică, tristețea rămâne de altfel, una din categoriile esențiale ale poeziei lirice. Tristețea implică diferite moduri de manifestare, cum ar fi melancolia sau resemnarea. În „Principiul poetic”, E. A. Poe vorbește despre tristețe-melancolie. Această tristețe-melancolie se regăsește și în stihurile Cristinei Frâncu, însă mult înnobilată, întrucât este aordată dintr-o perspectivă creștină. Trebuie subliniat în acest context faptul că tristețea, ca și categorie
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
Tonul poeziilor nu este unul tern, ci vivace, expresiv, versurile aprinse de metaforă își pun sigur și durabil amprenta în mintea și sufletul cititorului. Sub zodia modestiei și a bunului simț, în tăcere și liniște interioară sau zbuciumată, în ușoară melancolie ori extaz, uneori cu seninătate, alteori înnourată, în laboratorul intim al creației poetei, plămada fecundă dă viziune și prospețime lirismului său. Poemele sunt izvor de frumusețe, de căldură, rămânând inalterabile în timp. Semnul vigorii poetei Mariana Gurza este faptul că
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
din 15 mai 2013. IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
mare cântând mă ... Citește mai mult IISUS-BĂLCESCUM-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând.M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
buzezâmbindIISUS(Anei Blandiana, cu recunoștință)M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aș tot pierdea
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
specifică doar regnului animal. Analizăm doar forma sub care o interpretează omul. Iubirea o regăsim peste tot și în toate. În soarele ce răsare spre a măsura frumusețea apusului. În frunza ce crește spre a putea cade înroșită de fiorul melancoliei. În norul ce se adună spre a putea plânge cu picături de ploaie hrănindu-ne pământul . În apa ce curge de la izvor la vărsare înverzind malurile cu trecerea ei. În culoarea florilor ce știu că vor încânta aerul cu petalele
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
subiecte mă făceau curioasă: psihologie, astronomie, literatură... orice, nici fervoarea și tensiunea nopților când întrebările curgeau. Cine sunt, ce sunt, de ce mie?! Lacrimi de rășini, sânge și sare, miere și sucuri par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității târzii. Am învățat că fiecare zi este o mică viață care se sfârșește. - Cum?! - În acele momente mi s-a aprins în inimă o lumină tainică și o speranță, că într-o zi îmi voi găsi locul, știind că
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult cum picuri mici răzbesc Din înalțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Atunci îmi amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor ... Tu meditai că toamna-i tristă Și plină e de amintiri Și îmi spuneai când
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu mai plouă seara Și ramuri să nu se mai
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
ochii-ți dulci și visători Să mângâi părul tău și trupul Și gura să-ți sărut în zori ... Ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și nu pot ca să nu gândesc Că bine-ar fi să fii cu mine Să pot din nou să te iubesc ... Referință Bibliografică: Celei ce nu mai este / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
lor! În fiecare melodie ce o cântă e o traversă de mătase, în fiecare înger al iubirii e o melodie a sa! Pe scările conștiinței sale romancierul și-ar construi arhetipuri de eroi, în mijlocul inimii sale poetul și-ar găsi melancolii pentru poeme, în vibrațiile emoțiilor sale visătorii și-ar așeza sufletul, iar în glasul ei vulturul și-ar afla un văzduh...! Zice că a moștenit „zvâcul” oltenesc de la tată, iar blândețea și buna-cuviință de la mamă. Zece ani a slujit ca
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
Surâdea, privea departe, întindea brațele și pornea ca un val de mare, de la liman înspre larg, un glas vast, neted și sensibil. După spectacol a făcut o plimbare pe strada principală a Buhușiului ce se întindea umedă și așternută de melancolii, sub întunericul învins de felinare. Am condus-o din urmă, de la Casa de cultură, prin fața sinagogii de altădată, dărâmate în iureșul construirii blocurilor muncitorești, prin fața Cireșicăi, a Grădinii de vară, a vechii farmacii, a cofetăriei Bujorul, toate rase de pe fața
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”./ Râdea emoționat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteți a cita cuvintele lui Constantin Noica : « Melancolia este fericirea ce se hrănește din absențe. Și această absență a persoanei iubite, pierdută pentru totdeauna, face loc momentelor de inspirație, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteți a cita cuvintele lui Constantin Noica : « Melancolia este fericirea ce se hrănește din absențe. Și această absență a persoanei iubite, pierdută pentru totdeauna, face loc momentelor de inspirație, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o compensație a absenței, cu iluzia transformării ei în prezență. Andrei Pleșu
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
ce se hrănește din absențe. Și această absență a persoanei iubite, pierdută pentru totdeauna, face loc momentelor de inspirație, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o compensație a absenței, cu iluzia transformării ei în prezență. Andrei Pleșu spune că melancolia este un moment de înstrăinare, de izolare : Privești ceva, ai vrea să-l iubești, dar nu poți, simți că între tine și el este o distanță pe care n-o poți diminua. » Câtă dreptate are! - A apărut cu ceva timp
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
să i se închine, este fulger și devotat al Luminii de Spadă, cade universul real care împiedică privire, apoi se deschide panorama, de dincolo de realitatea imediată... Volumul se încheie cu preludii vechi, din lumea veche: „diamante se fisurează - pe linia/melancoliei: e gata/ alunecarea luminii în/ scrâșnet/” -Preludii hiperboreene Temele finale se dezvăluie: nunta, cavalerii eterni, moartea fără de nume moarte, profetul pierdut, speranța, eonii... Profetul își găsește locul într-o lume fără de profeți, poemul l-a preschimbat, lumea este eonul... Adrian
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
buzele ofilite ale bătrânului de nouăzeci de ani”. Sărutul - explică Ivan lui Aleoșa- „este singurul lui răspuns”, la monologul cardinalului. Sărutul acordat de Iisus Hristos - pecete a unei posibile absolviri - arată că inchizitorul „cu inima îndurerată”, cuprins de o sublimă melancolie, nu este totuși o ficțiune, cum înclină să creadă Aleoșa. „Conștient și îndurerat de eroarea acțiunii sale Marele inchizitor rabdă povara suferinței și își asumă perspectiva damnării în numele iubirii de oameni.”( 12). Reacția cardinalului față de „răspunsul” prizonierului său (un sărut
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
2013 Toate Articolele Autorului IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
Primävara este unul dintre cele mai frumoase anotimpuri ale anului. Natura se trezește din somnul ei lung de iarnă și crește... sub razele timide ale soarelui.... Intr-o astfel de zi, sufletul simte adierea tinereții trecute...și mai simte acea melancolie a gîndului, trezit parcă la..Viață. Astäzi a fost prima zi în care razele timide ale soarelui au mîngâiat fiecare frunză suavă și fiecare mugur inocent, de pe crenguțele înfrigurate ale copacilor golași... Pașii m-au dus, ca în fiecare început
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ARTĂ DIN IMPRUDENȚĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Prinzându-mă asupra faptului Repetate metafore infracționale Singurătatea m-a aruncat preventiv În celula unui poem Între timp Melancolia mi-a luat primele Declarații de iubire Așa că Din subsolul acestor pagini În deplinătatea facultăților mele stlistice Îmi semnez Condamnarea pe viață La poezie Doamne (ch)iar sunt mort Fir-ar să fie Costel Zăgan , Hiperbole blitz, 2005 Referință Bibliografică
ARTĂ DIN IMPRUDENŢĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349048_a_350377]
-
Dumnezeu, ca o punte între cunoaștere, realitatea explicabilă și ceea ce există dincolo de granițele perceptibile, imaginație, fantastic, fenomene reale, dar care depășesc sfera de percepere și înțelegere logică a ființei umane. În cea de-a doua povestire, plină de tristețe și melancolie, Miramoț amintește despre copilăria amară unei vechi prietene din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Povestirea este presărată pe alocuri cu scene de o încărcătură emoțională care declanșează în cei de față o anumită stare: „Privirile le erau însă
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]