1,362 matches
-
strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță împreună cu cafelele și ciocolățelele cu mentă ? — Da. Da. Mă privește de parcă aș fi un geniu. Ăsta e răspunsul. Expiră adânc. E foarte stresant, Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pagina 34. Mă uit la el uluită. Vezi comentariu ? Mai e ? Cu mâini grăbite, dau la pagina 34. PREȚUL SUCCESULUI - PREA MARE ? O avocată de succes, cu o carieră fulminantă, renunță la salariul cu cinci zerouri în favoarea muncii necalificate de menajeră. Ce ne spune această poveste despre puternica presiune a societății de azi ? Oare le solicităm mult prea tare pe aceste femei de carieră ? Până ard total ? Oare această poveste extraordinară ne vestește începutul unui nou trend ? Un lucru e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și arată către mine. Într-o tăcere înmărmurită, toată lumea se răsucește pe călcâie să se uite la mine. Melissa a mijit ochii, cu maximă suspiciune. Îi văd pe soții Geiger schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia își scoate carnetul de reporter. Pot să-ți pun câteva întrebări ? — Vreți să-i luați interviu menajerei ? spune Melissa, cu un râs sarcastic. Reporterița o ignoră. — Tu ești Samantha Sweeting, da ? insistă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
suspiciune. Îi văd pe soții Geiger schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia își scoate carnetul de reporter. Pot să-ți pun câteva întrebări ? — Vreți să-i luați interviu menajerei ? spune Melissa, cu un râs sarcastic. Reporterița o ignoră. — Tu ești Samantha Sweeting, da ? insistă. — Păi... da, recunosc în cele din urmă, cu fața arzându-mi. Dar nu doresc să dau nici un interviu. Nu am nici un comentariu de făcut. — Comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o ajutăm cu... Tace, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și controleze vocea. — Ți-au oferit parteneriat egal ? Melissa e verde la față. Și ai refuzat ? Ești nebună ? — Nu mai citiți prostiile astea ! Încerc să le iau ziarul. Doamnă Geiger, aș dori să-mi văd de ale mele. Încă sunt menajera dumneavoastră... — Ești unul dintre cele mai mari talente avocățești din țară ! Trish îmi arată cu degetul isterică în ziar. Scrie aici ! — Samantha ? Se aude un răpăit în ușă și Nathaniel intră în bucătărie, cu brațele pline de cartofi abia culeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu sunt în stare să râd. — Melissa, nu ești prietena mea, spun cât pot de politicoasă. — Ba sunt ! Nu e câtuși de puțin tulburată. Întotdeauna te-am admirat, Samantha. Sinceră să fiu, am știut în permanență că nu ești o menajeră adevărată. Am știut că ai și alte talente ascunse. Nu-mi vine să cred. Cum poate să aibă chiar atâta tupeu ? — Brusc, ai devenit prietena mea. Nu fac nici cel mai mic efort să-mi ascund scepticismul. Și vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eddie, fă tu cafeaua ! — Nu fac nici o cafea ! obiectează Eddie. — Atunci... Melissa ! spune Trish. Fă-ne te rog niște cafea bună de tot. Samantha, te rog mult, ia loc ! Ești musafira noastră ! Râde nefiresc. — Ba nu sunt musafiră ! Protestez. Sunt menajera dumneavoastră ! Îi văd pe Eddie și pe Trish schimbând între ei priviri îndoite. Oare ce e în mintea lor ? Că am de gând să plec ? — Nu s-a schimbat nimic ! insist. Sunt tot menajera dumneavoastră ! Vreau doar să-mi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ba nu sunt musafiră ! Protestez. Sunt menajera dumneavoastră ! Îi văd pe Eddie și pe Trish schimbând între ei priviri îndoite. Oare ce e în mintea lor ? Că am de gând să plec ? — Nu s-a schimbat nimic ! insist. Sunt tot menajera dumneavoastră ! Vreau doar să-mi văd de treabă la fel ca până acum. — Ai înnebunit. Melissa își dă ochii peste cap cu dispreț. Ai văzut câți bani vor să-ți dea cei de la Carter Spink ? — N-ai cum să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un tabel ce prezintă gama de culori Dulux. — Iar ea e Samantha, spune Trish, ai cărei obraji sunt roz aprins. Toată lumea o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în albastru se apleacă în față cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ele priviri impresionate. O femeie în vârstă din capătul opus se întoarce către Trish, confuză. Tot personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a făcut Cambridge-ul, nu poți să cobori ștacheta. — Și de unde-i iei ? întreabă cu aviditate o femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta ? — Se numește Oxbridge Housekeepers, spune Guy, punându-i o tartă în față. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți dai seama că ce ? spune Nathaniel, ușor încruntat. Nu a zâmbit deloc. N-a zis „E o idee foarte bună, tocmai asta voiam să-ți sugerez și eu”. De ce nu vrea să-mi ușureze povara ? — Nu pot să fiu menajeră toată viața ! Glasul îmi răsună mai defensiv decât aș fi vrut. Sunt avocată cu experiență ! Am creier ! Știu că ai creier. Acum pare el defensiv. O, Doamne. Nu mă descurc prea bine. Mi-am câștigat statutul de partener. Partenariat egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în bucătărie a doua zi dimineață, Trish soarbe din priviri un ziar, în vreme de Eddie citește alt exemplar al aceluiași ziar. — Au publicat interviul lui Trish ! mă anunță. Uite ! — „Întotdeauna am știut că Samantha e cu un cap peste menajerele obișnuite, spune Trish Geiger, treizeci și șapte de ani”, citește Trish mândră. „Am discutat adesea filozofie și etică împreună, în timp ce dădea cu aspiratorul”. Ridică privirea și se schimbă la față. — Samantha, te simți bine ? Arăți foarte rău. — N-am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
verificată apoi în cartea de abonați telefonici. Numele era unul singur, deci și numărul. Dacă perfectul handicapat, concentrat, disciplinat, subordonat, cum se cere omului nou, nu aude și nu vorbește, cum prevedea Statutul, atunci o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce face, nu poți forța roata norocului. Ba poți, uite că poți... perseverezi. Până și Marele Nevăzut se plictisește, cedează, doar e facut după chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rău. Dacă văd că ți-e frică, mușcă. Dacă simt că ești slab, sar la tine. Îți sparg ușile, ferestrele, casa, îți dau foc. Îți trimit, noaptea, cadavre arzând, să te viziteze... Excepții? Care sunt excepțiile? Amicii dumitale? Doctorul filantrop? Menajeră, spălătoreasă, șofer... pacienții fericiți de bunăvoința zeului! Psihoterapie, ergoterapie, ergonomie, cum naiba s-o fi numind... sau Bebelușul Gafton, hipnotizat de marile idealuri? Ziarist, auzi, ziarist, în locul ăsta și în timpurile astea! Și-a schimbat numele în Gafton, numele nevestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
La portrete nu am egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei și i-am cântărit. Care e cu morți, care cu vânzări, schimbări sau, respectiv, să nu mi-o luați în nume de rău, și de-ăia care umblă pe invers. Că e domni, că e doamne, dă anunțuri de menajeră și ei, mă-nțelegeți. Caută plăceri și legături de comunicare mai așa, respectiv, cum nu prea suntem noi conștienți că există. Au niște texte, dacă le-ați citi... Femeia se sprijini de masă, se ridică și porni spre ghișeu. - Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tatăl și frații lui veniseră în vizită și fuseseră foarte impresionați. Dar... de ce nu suna Karen? Se uită la ceas. Era ora nouă. Copiii ar fi trebuit să fie în pat deja. Iar Karen ar fi trebuit să fie acasă. Menajera spusese că plecase cu o oră înainte, însă nu știa unde. Dar Karen nu pleca niciodată fără telefon. În mod sigur îl avea cu ea. De ce nu îi returna apelul? Nu înțelegea, iar asta îl enerva la culme. Era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în față ordinul, soția dumneavoastră a preferat să plece, decât să se supună testelor. — Ce vrei să spui? zise Rick. — A plecat. A părăsit orașul. Nimeni nu știe unde. — Și copiii? — I-a abandonat. Și cine are grijă de ei? — Menajera. Nu vă sunați copiii în fiecare zi? — Mda, de obicei o fac, dar am fost ocupat la serviciu ... — Când i-ați sunat ultima dată? — Nu știu, poate acum trei zile. — Ar fi bine să vă puneți posteriorul în mișcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este vorba de un test în clasă, nu se descurcă deloc. Este clar că altcineva îi face temele. Gail Bond clătină din cap. — Nu știu cine ar putea fi, zise ea. Fiul meu vine acasă, de la școală, și este acasă numai cu menajera, cât timp își face temele. Ea nu știe prea bine franceză. Eu mă întorc la cinci, iar până la acea oră temele sunt deja terminate. Sau, cel puțin, așa îmi spune el. — Nu i le corectați? Nu. Niciodată. El spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca să prindă un fugar. Dar ea nu era ... — Putem să intrăm, mami? se tângui Jamie. Te rog? Fiul ei avea dreptate, dintr-un punct de vedere. Nu puteau sta acolo. În mijlocul parcului era o groapă de nisip, câțiva copii, cu menajere și mame în jurul lor. — Hai să te joci la groapa de nisip. Nu vreau. — Ba da. — E pentru copii mici. — Doar puțin, Jamie. El bătu din picior și se așeză pe marginea gropii de nisip. Începu să lovească iritat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Părea agitat. Se uita în toate direcțiile, înnebunit. — Mi-ai dat camera 204. — Da ... — Cred că e cineva în camera mea. — Doamnă Colson, sunt sigur că ... — Vreau să vii aici și să deschizi ușa. — Dacă este cineva, probabil că e menajera... — Eu cred că-i un bărbat. — Oh, nu, nu se poate ... Vino aici și deschide ușa. Sau trebuie să sun la poliție? — Nu, sunt sigur că ... Vin imediat. — Mulțumesc. Puștiul comută pe cealaltă convorbire, vorbi rapid și apoi ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de educația mea. Cum eu eram un copil interiorizat, care la cinci ani Învățase deja aproape singur să scrie și să citească, mama, se cam plictisea. Gospodăria nu o atrăgea, de asemenea, și de altfel, În familia noastră o bătrână menajeră care fusese și În slujba bunicilor paterni, rămăsese lângă noi ca o garanție a atașamentului, și făcea absolut totul, cu meticulozitate și pricepere. Era foarte În vârstă, dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]