3,420 matches
-
străini, iar Mihail Fărcășanu semnează articolul Libertate și existență. Bine apreciată este Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu, editată recent, despre care scriu Șerban Cioculescu și Mihai Ralea. Revista, cu un material bogat și divers, este menită să promoveze valorile reale ale literaturii române într-un moment de criză. Mai colaborează Al. A. Philippide, Al. Ciorănescu, Geo Bogza, Marcel Romanescu, Mihai Moșandrei, Demostene Botez, Radu Cioculescu, George Gregorian. M.Pp.
REVISTA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]
-
, publicație apărută la București în 1938 (un număr), având subtitlul „Revue d’information, de critique et de bibliographie littéraire”. Fondatori sunt Francis Lebrun, Léon Thévenin, D.V. Barnoschi, Léon Main. În articolul-program, intitulat Notre but, se arată că revista este menită să strângă relațiile de prietenie dintre francezi și români, să publice eseuri, romane, nuvele, versuri și analize literare care să servească idealuri comune. R. se deschide cu un articol elogios al lui D.V. Barnoschi, închinat regelui Carol al II-lea
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau se lasă transpusă în viziuni
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
Eucheriu nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia, așa cum se întîmplă în monahismul oriental și cum însuși Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 529, după cum am spus. Recent, lui Cezar i-a fost atribuită o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu i-a aparținut - Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sînt menite mai ales să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Cristos se realizează într-un mod cu totul diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî pînă la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci pe al său, care însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovedește influența lui Evagrie Ponticul, sesizabilă și la nivelul vocabularului. Referirea la problemele generate de atitudinea acemeților e un indiciu că tratatul a fost scris la puțină vreme după plecarea acestora de la Constantinopol, în 425. Tratatul Despre superioritatea călugărilor este menit să ilustreze superioritatea vieții monastice în deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportarea la modelele din Ieșirea, la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a somn, a sărăcie (DA). În descrierea sensurilor prepoziției a, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1966) se plasează la nivelul cel mai abstract ("asemănarea", "direcția"); mă întreb dacă excesiva generalizare, mascînd nuanța specifică din expresii precum "nu-i a bine", "menește a bine", "menește a rău" etc. nu era, în acel moment, și rodul unei prudențe sau al unei cenzuri ideologice care să fi condus la eliminarea oricărei aluzii la superstiții... Construcțiile în cauză aparțin în cea mai mare parte registrului
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
sărăcie (DA). În descrierea sensurilor prepoziției a, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1966) se plasează la nivelul cel mai abstract ("asemănarea", "direcția"); mă întreb dacă excesiva generalizare, mascînd nuanța specifică din expresii precum "nu-i a bine", "menește a bine", "menește a rău" etc. nu era, în acel moment, și rodul unei prudențe sau al unei cenzuri ideologice care să fi condus la eliminarea oricărei aluzii la superstiții... Construcțiile în cauză aparțin în cea mai mare parte registrului popular, colocvial. Larga
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
Ciorbea (28 mai, 1997), în rubrica relativă la Politica socială, Reforma administrației publice: verbe la viitor, mascând ceea ce nu se făcuse, dintre multele slogane promițătoare. Asemenea analize, care pot fi prezentate și în mod mai extins și ameliorat, nu sunt menite a da "rețete", strategii comunicaționale manipulatoare și nici doar modele negative: ele pot să ajute la "interpretarea" unui text scris în Ll și să ducă la o conștientizare relativă la studiile politico-literare, dar și o conștientizare a modeștilor indivizi care
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
e o anchetă detectivistă” ce își descoperă în deznodământ concluziile, enigmele fiind întotdeauna „polițiste”. Subreta e un raisonneur în comediile clasice, iar aici personajul e cu atât mai important cu cât, prezentându-se ca „Sherlock Holmes”, se presupune că e menit să dezlege secretul care îi înconjoară pe soții Martin, eroii principali ai antidramei, ceea ce se și întâmplă: demolează biografiile inventate de cei doi. E, poate, o anticipare a dramei din Cui i-e frică de Virginia Woolf? a lui Edward
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
numărătorii în Cartea lui Daniel, vom recurge din nou la comentariul lui André Lacocque. Scrierea conține patru indicii referitoare la vremea cea din urmă: 1) „trei ani și jumătate” (7,25 și 12,7), o „cifră simbolică arătând ceea ce este menit pieirii”; 2) cele 1150 de zile (8,14) care arată cu exactitate durata în timpul căreia cultul la templu va fi întrerupt (din toamna lui 167 până în decembrie 164); 3) cele 1290 de zile (12,11) care înseamnă trei ani și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
17,34‑35; Mt. 13,30; 25,33‑34; Lc. 2,34; 10,12; în fine, Mt. 7,21. Probabil, exegetul a avut sub ochi, după cum afirmă Antonio Orbe, un bogat volum de testimonia despre această temă. Pasajele citate sunt menite să demonstreze caracterul discriminator, în sens etimologic, al parusiei. Totul va fi adus la lumină, nimic nu va rămâne ascuns. Totul va fi curățit, nimeni nu va scăpa de încercarea focului. După ce‑i prezintă pe Tatăl și pe Fiul în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și discipolul său, Radu Tudose (fals profet autohton), un inginer arogant, avid de putere, fără scrupule. Țurcanu‑Anticrist produce miracole în serie, cu o ușurință deconcertantă. El amintește de un personaj al lui Soloviov prin aceea că minunile sale sunt menite „să alunge orice suferință și să aducă fericirea întregii lumi” (recunoaștem aici sloganul comuniștilor). În final, un supraviețuitor al Gulagului, Leon Templea, emigrat în Franța, pune capăt acțiunii distrugătoare a lui Țurcanu. Prin intermediul romanului, Dan Stanca propune o impresionantă parabolă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să contribuie la răspândirea culturii naționale prin cultivarea limbii și literaturii române, a muzicii corale și instrumentale românești, la formarea și dezvoltarea deprinderilor oratorice. Societatea își va desfășura activitatea prin organizarea de ședințe ordinare, festive și publice. Adunările festive erau menite a omagia, în primul rând, personalitatea lui Samuil Vulcan. În 1877-1878 au loc douăzeci și șapte de ședințe ordinare, în 1878-1879 treizeci și două, ceea ce pune în lumină creșterea interesului locuitorilor orașului pentru manifestările culturale ale societății. La întruniri elevii
SOCIETATEA LITERARA „SAMUIL VULCAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
în publicațiile lor 462, lângă numele „informatorului” și date despre persoana căreia i s-a adresat colinda - zisă „la fereastră” sau „la ușe” -, reținând măcar vârsta, starea civilă, meseria și sexul acestor destinatari, categoriile în care sunt încadrate „cântecele ce meneau sănătate și prosperitate” (zise în preajma zilei de Crăciun și considerate de Petru Caraman asemănătoare „celor de gospodar și gospodină, ale căror roluri se întrunesc în persoana văduvei”463) ar fi mult mai limpezi și desigur, mai numeroase (în comparație cu tipurile enumerate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt mai estetice. Susține imposibilitatea separării frumosului de bine și cere de la autor sinceritate a elanului și iubire de adevăr. În numele acestui principiu, va condamna operele tendențioase, afirmând că frumosul, pe care nu îl privea ca pe un divertisment, e menit să provoace o plăcere senină, ceea ce nu se poate obține decât prin echilibru, cumpătare și printr-o formă perfectă, capabilă să evidențieze nuanțele fondului. S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Curentul german în teatrul nostru, semnat Naid Lireanu (probabil un pseudonim). Mihail D. Paleologu și N. Vaschide trimit materiale legate de viața teatrală din Paris: O repetiție la Comedia Franceză, Publicul și operile dramatice. Pornind de la ideea că „teatrul e menit să aibă o mare influență asupra limbii”,Vlad Comneanu anunță în articolul Teatru românesc peste munți posibila înființare a unei scene românești stabile în Transilvania. Alți colaboratori: N. A. Bogdan (și sub pseudonimul Dan), G. V. Botez (sub semnătura Gordon), Octav
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
-i facem o mustrare, ci constatăm: prin tehnică, prin unele tipuri, prin neliniștea dominată de luciditate, De două mii de ani este o carte tipic gidiană. POMPILIU CONSTANTINESCU În teatrul lui Mihail Sebastian nu poți vedea nimic din ceea ce ar fi menit să dea clasicitate, spirit și autenticitate durabilă literaturii noastre dramatice; dar poate că nimeni nu s-a gândit să le caute acolo unde era altceva de aflat: în aceste comedii simple și juste, scrise de un condei salubru și fermecător
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
înainte de 1900, în ziarul de limbă franceză „L’Indépendance roumaine”, exercitându-l, în continuare, în „România jună” și în „Epoca”, N. Iorga concepea literatura ca parte constitutivă a unei mari acțiuni de „îndreptare” națională, cu implicații sociale. Acea acțiune era menită, în viziunea lui, să provoace o „răscolire sufletească profundă”, ducând „la o nouă viață morală”, un instrument de cel mai mare preț fiind literatura, care trebuia însă regândită, întrucât ajunsese, „la unii tineri”, „rătăcitoare”, în sensul că atrăgea spiritele „spre
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
conține elemente specifice consilierii. VI.2.2. Caracteristicile consilierii Activitățile de consiliere presupun un demers educațional formativ centrat pe valorificarea capacităților și a disponibilităților individuale ale persoanei în vederea rezolvării unor probleme sau depășirii unor situații de viață dificile. Consilierea este menită să faciliteze învățarea de către fiecare persoană a unor deprinderi și abilități care să-i permită adaptarea permanentă, printr-o schimbare evolutivă, la solicitările realității. După Al. Dumitru (2008, p. 15) consilierea prezintă următoarele caracteristici: v se adresează persoanelor aflate în
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
de T. Redactând articolul-program al revistei „Ramuri”, el îi precizează „rostul și atitudinea” în a seconda „Sămănătorul” în lupta pentru o cultură nutrită de „ideea națională”, pentru o literatură adevărată, perenă, creată „numai de scriitori ieșiți din popor”, opusă celei menite să piară odată cu clipa. În acest sens, vreme de aprope un deceniu, T. lansează numeroase atacuri contra „moderniștilor”, contra celor de la „Vieața nouă”, contra lui Duiliu Zamfirescu, a lui E. Lovinescu (mai ales când acesta reclamă „intelectualizarea” producției literare românești
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]