1,354 matches
-
au fost organizate clanuri ninja încă din secolul al XIV-lea, dar folosirea lor pe scară largă ca mercenari a înceoput în secolul următor, pentru ca să se încheie pe la mijlocului secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XX-lea, numeroși mercenari americani și britanici s-au aventurat în China. Astfel, Homer Lea a fost unul dintre consilierii apropiați ai lui Sun Iat-sen, fiind implicat în mișcarea revoluționară chineză, contribuind la răsturnarea Dinastiei Qing . Morris "Two Gun" Cohen, a ajuns aghiotant al
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Gun" Cohen, a ajuns aghiotant al lui Sun Iat-sen, fiind înaintat la gradul de general al armatei chineze. În fazele de început ale celui de-al doilea război chino-japonez, mai mulți piloți străini au luptat în rândurile Forțelor Aeriene Chineze. Mercenarii au format vestita escadrilă a 14-a, o unitate de bombardiere ușoare, numită în unele surse „escadrila internațională” , activă pentru o scurtă perioadă de timp în 1938. Guvernul SUA nu a vrut să se implice direct în conflict, date fiind
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
avion japonez a cărei distrugere era confirmată. Al doilea grup format din piloți de bombardiere a fost format în noiembrie 1941 dar nu a mai fost deplasat în China datorită atacului japonez de la Pearl Harbor. Imperiul Persan a angajat numeroși mercenari greci în toată perioada clasică a existenței sale. În perioada târzie a Imperiului Roman, a devenit tot mai dificil pentru împărați și generalii săi să recruteze soldați din rândul propriilor cetățeni pentru completarea efectivelor legiunilor. Motivele au fost diverse, de la
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
au fost supuși procesului de romanizare, iar veteranii legiunilor au fost colonizați în regiunile în care era necesară repopularea. În Imperiul Bizantin, varegii au format garda imperială pe parcursul a mai multe secole. Împărații Bizanțului au folosit practica romană a angajării mercenarilor străini în cadrul gărzilor imperiale. Garda varegă era formată din militari profesioniști scandinavi (vikingi). Acești soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut și cu supranumele de "Harald Hardrada" („Conducătorul dur”), care a sosit la Constantinopol în 1035 și s-a angajat în garda varegilor. El a participat la optsprezece bătălii
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
a Angliei, flamanzii (locuitori originari din Flandra) au format un contingent important al armatei lui William Cuceritorul. După terminarea campaniei de cuceriri, o parte a acestor mercenari nu a mai părăsit țara, contribuind la colonizarea teritoriilor nou cucerite. Contingentele de mercenari flamanzi aveau să formeze părți importante ale armatelor britanice de-a lungul întregii perioade de domnie a dinastiilor normande și Plantagenet (secolele al XI-lea - al XII-lea). În perioada de războaie civile cunoscute ca „Anarhia”, sau „Iarna de 19
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
creștini precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani, cât și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și de aceea au preferat să angajeze mercenari pentru perioadele de conflict. Asemenea companii se formau de regula la sfârșitul conflictelor militare, când soldații profesioniști erau
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și de aceea au preferat să angajeze mercenari pentru perioadele de conflict. Asemenea companii se formau de regula la sfârșitul conflictelor militare, când soldații profesioniști erau aproape de terminarea contractului și veteranii erau obligați să-și găsească noi angajamente. Companiile libere se specializau de cele mai multe ori în forme de
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
luptă care cereau perioade îndelungate de instrucție și antrenament, greu de asigurat de armatele neregulate. Compania Albă comandată de Sir John Hawkwood este cea mai bine cunoscută astfel de formațiune militară a secolului al XIV-lea. În perioada secolelor XIII-XVII, mercenarii originari din Scoția cunoscuți ca „galloglas” au luptat atât în insulele britanice, cât și pe continent. Galezul Owain Lawgoch (Owain Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în insulele britanice, cât și pe continent. Galezul Owain Lawgoch (Owain Mână Roșie) a format o companie liberă care a luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
luptat pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
pentru francezi împotriva englezilor în timpul Războiului de 100 de ani Frizianul Pier Gerlofs Donia a condus un grup de mercenari „Grupul negru din Arum” împotriva autorităților habsburgice din Cele 17 Provincii. Ei au luptat în principal tot împotriva unor mercenari. Mercenarii elvețieni au format unități de infanterie foarte eficientă pe parcursul secolelor XV-XVI. În timp însă, formațiunile lor relativ rigide au devenit mai puțin eficiente și vulnerabile la focul archebuzelor și pieselor de artilerie, care au cunoscut o tot mai puternică dezvoltare
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
landsknecht. Ei și-au cucerit o reputație redutabilă, fiind angajați de toate statele medievale în perioada sfârșitului secolului al XV-lea și de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut folosirea mercenarilor în locul soldaților recrutați din rândurile propriilor cetățeni. Războaiele din Scoția și Irlanda secolelor XIII-XVI au fost purtate cu participarea masivă a mercenarilor gallowglas. Aceștia erau infanteriști protejați de armuri, foarte bine înarmați, care erau folosiți atât pe câmpul de luptă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
mercenarilor gallowglas. Aceștia erau infanteriști protejați de armuri, foarte bine înarmați, care erau folosiți atât pe câmpul de luptă cât și pe post de gărzi de corp pentru diferiți lideri militari. În această perioadă, Niccolò Machiavelli a pledat împotriva folosiri mercenarilor în opera sa "Principele". El afirma că, atâta vreme cât singura motivație a mercenarilor este banul, ei nu vor fi dispuși să își riște viața pentru câștigarea unei bătălii. El mai sublinia faptul că un mercenar care eșua în misiunea sa era
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
erau folosiți atât pe câmpul de luptă cât și pe post de gărzi de corp pentru diferiți lideri militari. În această perioadă, Niccolò Machiavelli a pledat împotriva folosiri mercenarilor în opera sa "Principele". El afirma că, atâta vreme cât singura motivație a mercenarilor este banul, ei nu vor fi dispuși să își riște viața pentru câștigarea unei bătălii. El mai sublinia faptul că un mercenar care eșua în misiunea sa era în mod clar un militar prost, dar unul care ar fi fost
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Niccolò Machiavelli a pledat împotriva folosiri mercenarilor în opera sa "Principele". El afirma că, atâta vreme cât singura motivație a mercenarilor este banul, ei nu vor fi dispuși să își riște viața pentru câștigarea unei bătălii. El mai sublinia faptul că un mercenar care eșua în misiunea sa era în mod clar un militar prost, dar unul care ar fi fost victorios ar fi devenit mai periculos. Machiavelli a demonstrat că o armată de mercenari victorioasă nu mai ar avea nevoie de angajatorul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
unei bătălii. El mai sublinia faptul că un mercenar care eșua în misiunea sa era în mod clar un militar prost, dar unul care ar fi fost victorios ar fi devenit mai periculos. Machiavelli a demonstrat că o armată de mercenari victorioasă nu mai ar avea nevoie de angajatorul ei pentru că a devenit mai puternică din punct de vedere militar decât presupusul superior. Acest fapt ar fi explicat trădările dese care caracterizau relațiile mercenar / client în Italia, dat fiind faptul că
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Machiavelli a demonstrat că o armată de mercenari victorioasă nu mai ar avea nevoie de angajatorul ei pentru că a devenit mai puternică din punct de vedere militar decât presupusul superior. Acest fapt ar fi explicat trădările dese care caracterizau relațiile mercenar / client în Italia, dat fiind faptul că nicuna dintre părți nu avea încredere în partenerul de afaceri. Soluția era reprezentată în gândirea omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
partenerul de afaceri. Soluția era reprezentată în gândirea omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste reală pentru propria patrie. Stratioti (în limba greacă: στρατιώτες, stratiotes]] au fost unități de mercenari originari din Peninsula Balcanică. Ei au fost angajați în perioada secolelor XV-XVIII în principal de statele din Europa de Sud și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un moment dat și din Cipru. Cei mai mulți istorici
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
noi pentru Europa Occidentală, stratioti au înregistrat o serie de succese în fața cavaleriei grele franceze în timpul războaielor din Italia secolului al XVI-lea. Despre stratioti se povestește că obișnuiau să decapiteze inamicii morți, dar și prizonierii uneori, Commines afirmând că mercenarii erau plătiți literalmente pe cap de militar ucis. Recrutarea străinilor pentru noi regimente și pentru forțele foarte specializate ale armatelor europene a început în mod sistematic doadă cu izbucnirea Războiului de 30 de ani. Istoricul Geoffrey Parker afirmă că, între
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de la Limerick din 1691, soldații de origine irlandeză care au luptat în Franța au luat parte la așa-numitul „zbor al gâștelor sălbatice”. Numeroși irlandezi au transformat mercenariatul în principala sau unica sursă de venit.Unul dintre cei mai vestiți mercenari irlandezi ai perioadei, contele Patrick Sarsfield, a fost ucis în bătălia de la Laden, pe când lupta de partea francezilor. Se povestește că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Măcar dacă asta ar fi fost pentru Irlanda”. Aproximativ o treime dintre regimentele
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
povestește că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Măcar dacă asta ar fi fost pentru Irlanda”. Aproximativ o treime dintre regimentele de infanterie ale Armatei Regale Franceze de dinaintea Revoluției franceze era formată din soldați străini. Cel mai numeros grup de mercenari străini era format din cele 12 regimente elvețiene. Alte grupuri importante erau formate din Brigada irlandeză și, după ce recrutarea „gâștelor sălbatice” a devenit tot mai dificilă, germanii au format grosul mercenarilor străini din cadrul acestei brigăzi. Ofițerii brigăzii irlandeze au fost
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
dificilă, germanii au format grosul mercenarilor străini din cadrul acestei brigăzi. Ofițerii brigăzii irlandeze au fost însă în continuare recrutați din familiile emigranților irlandezi stabiliți de vreme îndelungată în Franța. În timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea au funcționat regimente de mercenari scoțieni ("Garde Écossaise"), suedezi ("Royal-Suédois"), italieni ("Royal-Italien") și valoni ("Horion-Liegeois"). În 1773, armata franceză avea aproximativ 20.000 de infanteriști recrutați din străinătate. Numărul acestora a crescut la 48.000 de mercenari în timpul Războiului de Șapte Ani. După terminarea acestui
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Ludovic al XV-lea au funcționat regimente de mercenari scoțieni ("Garde Écossaise"), suedezi ("Royal-Suédois"), italieni ("Royal-Italien") și valoni ("Horion-Liegeois"). În 1773, armata franceză avea aproximativ 20.000 de infanteriști recrutați din străinătate. Numărul acestora a crescut la 48.000 de mercenari în timpul Războiului de Șapte Ani. După terminarea acestui conflict, numărul acestor mercenari a scăzut continuu. În Italia, în timpul războaielor interfamiliale precum conflictul pentru controlul orașului Castro dintre clanurile Barberini și Pamphili pe de-o parte și Farnese pe de alta
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]