2,722 matches
-
Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea îndoieli, începu să aibă de suferit moralul întregului clan. Ieyasu, desigur, era în favoarea purtării tratativelor de pace, dar, când văzu starea internă a trupelor, îl respinse dintr-o dată pe mesagerul lui Niwa. Nu doresc deloc pacea, spuse el. N-am nici o speranță de a ajunge la un acord cu Hideyoshi, indiferent ce condiții mi-ar oferi. Vom purta o bătălie decisivă aici, am să iau capul lui Hideyoshi și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-ar fi cel mai potrivit? Toți se uitară unii la alții. — Tu ce zici, Ii? Și Honda, ar trebui să mergi și tu. Honda și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului lor aveau acum să fie exprimate clar, oamenii se hotărâră să aștepte rezultatul întâlnirii. Mesagerii lui Nobuo erau unchiul lui, Oda Nobuteru, și Ikoma Hachiemon. După cum lesne se poate imagina, celor doi oameni le era extrem de penibil să apară în fața lui Ieyasu, necum să mai și încerce să-i explice motivele lui Nobuo, și așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să audă. — Am pus să vi se pregătească masa, în altă odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă în liniște. Ieyasu reveni în interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură serviți în altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva vreme. — N-ai condus tu avangarda și ai stat în cetatea Kuwana? Nu-ți crapă obrazul de rușine că n-ai știut că Seniorul Nobuo și Hideyoshi s-au putut întâlni la Yadagawara? Și cum rămâne cu faptul că mesagerii lui Hideyoshi au intrat drept în Castelul Kuwana? Ce s-a întâmplat acum de ai aflat despre tratatul lor de pace ilicit și ai dat fuga încoace? Îl făceau pe Tadatsugu cu ou și cu oțet. Înainte de toate, era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pace. Porțiunile din pământurile lui, ostaticii și angajamentele scrise, toate au fost predate fără excepție. În acel moment, Hideyoshi se relaxă puțin. Totuși, gândindu-se că era mai bine ca armata să rămână la Nawabu până în anul următor, trimise un mesager la guvernatorul Castelului Osaka și începu pregătirile pentru a petrece iarna pe câmpul de luptă. Firește că obiectul îngrijorării lui Hideyoshi fusese Ieyasu, nu Nobuo. Întrucât încă nu rezolvase problemele cu Ieyasu, nu putea spune că situația se afla sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu privire la Seniorul Ieyasu, care nu se va înlătura ușor, dar o pot îndura, de dragul onoarei dumneavoastră. Și întrucât v-ați decis să vă asumați această sarcină, ar fi o dezamăgire s-o amânăm prea mult. De ce nu trimiteți imediat un mesager la Okazaki? Instruit astfel, Nobuo trimise doi dintre vasalii săi superiori ca reprezentanți la Okazaki, chiar în aceeași zi. Condițiile nu puteau fi numite cu adevărat drastice, dar, când le auzi, până și Ieyasu fu nevoit să se înarmeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am așezat la locul meu și m-am pregătit pentru o așteptare îndelungată. Trecuseră mai multe vieți de când nu mai fusesem la dentist, dar știam care era protocolul. Margot și cu mine am stat în tăcere, citind exemplare zdrențuite din Mesagerul catolic, singurul material de lectură pe care-l aveam la dispoziție. Am încercat să mă înveselesc citind pagina cu „Intențiile oferite“, unde oamenii se roagă ca toate lucrurile rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din pepeni într-un asemenea hal, încât trebuise chemat Finbar, grădinarul și omul bun la toate, un semi-idiot, care să-l lege pe Davy. La auzul acestei vești, în sala de mese s-a stârnit rumoare. în frunte cu Barry, mesagerul unor noutăți atât de distractive, toate lumea a luat-o la goană ca să prindă cele mai bune locuri pentru spectacol. Eu nu m-am dus. Eram mult prea nervoasă ca să mă deranjez. Dar, după ce pașii lor nu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-ajuns? Era adevărat. Chiar îmi plăcea de el și chiar eram atrasă de el. Doar că nu mă puteam împiedica să mă gândesc c-ar fi trebuit să fie ceva mai mult de-atât. —Ce vrei? Să vină un mesager celest cu o trâmbiță care să-ți spună că te-ai îndrăgostit de el? m-a întrebat Brigit cu răutate. — Ia-o-ncet, Brigit, i-am spus eu neliniștită. Doar fiindcă Josie a întârziat cu telefonul, nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avem nici o problemă? Oare toți greșim? 57tc "57" A fost nevoie de două săptămâni încheiate pentru ca lumea mea să se prăbușească complet în urma vizitei lui Luke și a lui Brigit. în timpul ăsta, au avut loc vreo câteva cutremure de avertizare, mesageri seismici trimiși la înaintare ca să dea de veste despre apropiata erupție. Dar nici o clipă n-am recunoscut vreun tipar standard. N-am reușit să prevăd uriașul cutremur care era pe drum. Dar care, cu toate astea, a venit. Ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar dumneata l-ai întrebat: „Cine e Nathan?“. Atunci, Harry ți-a spus că sunt un prezicător. Acum îți amintești? Nu vorbim despre trecutul îndepărtat, domnule Dryer. Sunt cuvinte pe care le-ai auzit acum câteva ceasuri. — Cine ești? — Sunt mesagerul care aduce vești proaste. Sunt omul care rostește amenințări și avertismente, care le spune oamenilor ce au de făcut. — Zău? Și eu ce am de făcut? — Îmi place sarcasmul tău, Gordon. Îți aud răceala din voce și îmi confirmă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă gândeam la ele, trebuie să-ți spun că videoclipul melodiei reprezintă un tren care gonește cu viteză tot mai mare, spre un zid inevitabil.) Poate e exagerat să asociez numele lui A. chiar cu al sfântului vindecător al cărui mesager mă făcusem în ultimii ani ai lui C. Scrisoarea Sfântului în cutia poștală, scrisă pe jumătate de filă de caiet cu litere mari de tipar, chinuite de-o mână evident nedeprinsă cu scrisul, mă găsise într-un moment de cumpănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mulțime de fete în Yenan care sunt de încredere din punct de vedere politic, care sunt analfabete și nu vor lua parte la treburile lui Mao. O mulțime! De ce nu... Lao Lin o întrerupe. Biroul Politic m-a trimis ca mesager. Eu nu am nimic personal împotriva dumitale. Oricărei femei care s-ar căsători cu tovarășul președinte, i s-ar cere același lucru. E din motive de securitate. Chestiunea n-are nimic de-a face cu cine ești. Tovarășă Lan Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna Mao. Însă ea nu e îngrijorată. Mao și-a confirmat dorința de a-l înfrânge pe Liu. Mao e ferm hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de țap e speriat. Și-a petrecut viața făcându-i pe plac împăratului, iar acum înfruntă dezonoarea și moartea. Am un mesaj foarte important pe care să i-l dai tovarășului președinte. De pe patul de moarte, Kang Sheng vorbește cu mesagerii personali ai lui Mao, Wang Hai-rong, care e nepoata lui Mao și viceministru al diplomației, și Tang Wen-sheng, cea mai de încredere interpretă al lui Mao. Am ascuns atâția ani această informație. Sunt aproape de capătul vieții și simt că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
evenimentele acelei după-amiezi. 20 Acesta era atmosfera încărcată ce-l întâmpinase la sosire pe noul Colector Districtual, când, în cele din urmă, expresul cel mult-așteptat de la Delhi sosi. Imediat ce coborî din tren, acesta se trezi zorit și înconjurat de câțiva mesageri cu figuri severe și de un secretar; aveau cu ei tot soiul de planuri și propuneri pe marginea unui subicet despre care, cine știe cum, nu fusese informat înainte de venire. — Îmi pare rău, domnule. Am încercat, domnule, spuse secretarul său, dar liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis e adevărat. Să dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului ca să-l vadă și să-l invite să i se alăture acestuia În vederea unei călătorii la Bagdad, vizirul nu se Îndoiește nici o clipă de soarta care-l așteaptă. Îl cheamă pe Khayyam ca să-și ia rămas-bun. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asasinul a fugit, a fost urmărit din cort În cort, a fost găsit. În grabă, i s-a tăiat gâtul, apoi a fost târât de picioarele goale ca să fie azvârlit În foc. În anii și deceniile care au urmat, nenumărați mesageri de la Alamut aveau să cunoască aceeași moarte, cu deosebirea că nu vor mai Încerca să fugă. „Nu este de ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hatun. Înainte chiar ca inima lui Malik Șah să fi Încetat să mai bată, ea a cerut mâinii sale de apropiați să-i jure credință sultanului Mahmud, În vârstă de patru ani și câteva luni. Apoi i-a trimis un mesager califului, anunțându-i moartea soțului ei și cerându-i să confirme succesiunea În favoarea fiului; În schimb, nu se va mai pune În discuție ideea de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că e importantă, și el ar trebui să răspundă cu melancolie, Da, da, e importantă, vă mulțumesc pentru grijă. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla doar la Început, când Încă puțini știau că moartea utiliza serviciul poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
crezi În fața atâtor minuni ale naturii, În fața unor miracole atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste umărul violoncelistului, luaseră alt drum. Acum e tristă căci se gândește ce ar fi Însemnat să utilizeze fluturii-cap-de-mort drept mesageri de moarte În locul acelor stupide scrisori de culoare violetă care la Început i se păruseră cea mai genială dintre idei. Unui fluture din aceștia niciodată nu i-ar fi venit ideea să se Întoarcă Înapoi, Își poartă marcată obligația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
foarte bine, îl informez eu, a mâncat și înghețată, dar atunci apare din nou valul acela uriaș, bine cunoscut, vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar nici nu face rău, iar ea spune, sigur face rău, îți face rău ție, nu vezi? Acum nu văd nimic, privesc încăpățânată mașina din fața mea, de parcă acolo s-ar afla Mesia, fumul alb al cafenelei mă acompaniază asemenea unui mesager cu vești rele, făcând ca jurămintele mele să intre în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]