2,529 matches
-
șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau un ful de ași, ca să vă dau încredere, și eu îmi iau trei popi. Iar când decartez, îmi vine al patrulea, pentru că am băgat bine. Sau pot să vă dau chintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
adică, Mie-mi este numai... Frică Sunt ca florile-ntre flori, Literă e uneori, Sau mai multe litere; Dar eu fac trimitere La acele care sunt Părticele de cuvânt. Nu se pune-n farfurie Fiindcă nu e prăjitură, Dar se mestecă în gură Și se spune și se scrie. Dacă vrei să le asameni, Niște cuiburi sunt și ele, Însă sunt dintre acele Unde-nvață pui de oameni. Trebuie să știți, copii, Că nu-i carte de povești; Ea te-nvață
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
său, Toată noaptea stă la pândă; Chiar de pare foarte blândă, Dânsa zgârie cam rău. Cine trupul își îndoaie Și bea apă după ploaie? Cine oare poate spune: E sălbatică, nu-i lup, Mai mult coadă decât trup Și tot mestecă alune? E greoaie, nu măreață, Are aripi, dar nu zboară, Mai mult grea decât ușoară Și pășește ca o...? Violent mai abitir Decât cel de prin ogradă, El câteodată pradă, Dar preferă mai mult jir. E mai mică decât cioara
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și o aluzie transparentă: „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de drum lung. Un cîntec suspect. Cîntec din România Mare. La Moară la Hîrța...” (n.b., ceea ce cînta la Cabaret Voltaire tînărul dadaist...). Povestea de dragoste se derulează în stil urmuzian, „literatura” (falsitatea convențională) a vieții fiind „deconstruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tot nu știi de ce-am venit aici? Gaston clătină din cap. — Ascultă ce zgomot e aici. Dacă trag, nu aude nimeni. Grozav loc pentru crime, nu-i așa, Gas? Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a deschis portbagajul și a scos o valiză maro. Endō a intrat în mașină și și-a scos pelerina, haina și cravata. În valiza pe care i-a adus-o șoferul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
același sentiment cu care, pe o zi ploioasă, privești un deal îndepărtat, el singur scăldat în soare, cu același sentiment, deci, contempla și Gaston intențiile lui Endō. — Vrei niște gumă, străine? întrebă șoferul întinzându-i un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la ora unsprezece. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe șantier și să apăs pe trăgaci. Zece patruzeci și cinci. Endō stătea cu coatele rezemate de geamul mașinii, privind la cei care treceau pe lângă ei. Șoferul, care continua să mestece gumă, era absorbit de lectura ziarului de dimineață, desfăcut pe genunchii lui. Ceva mai deosebit prin ziar? întrebă Endō, tușind sec. — Uriașii au pierdut două lovituri consecutive în favoarea Leilor. — Nu asta mă interesează. Știrile de pe prima pagină le vreau. — Politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a făcut frică, atunci, că apa era otrăvită și m-am tras înapoi, hotărât să rabd, oricât m-ar chinui setea. Am luat frunze și le-am mestecat, am smuls plante și le-am supt sucul, dar, pe măsură ce trecea timpul, rezistența mea slăbea. Și iar am auzit un râs batjocoritor. M-am pomenit căzut cu fața în apa fântânii, bând cu lăcomie, deși eram sigur că voi muri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care-o slujeau și pe portăreasa care mă însoțise. A pus trei lingurițe de miere într-o cupă de argint, a turnat peste ea vin din belșug și puțină apă, a amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai mult pe temele de seminar ținute de el, la care de fapt nu participase nimeni. O fată mesteca gumă privind zidul cenușiu din față, ca și cum ar fi Încercat să citească pe el noțiuni pe care nu avusese timp să le Învețe. Zero stătea la fereastră privind statuia Înfricoșătoarei Minerva, cea purtătoare de scut, care se oglindea În lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și l-ar fi pierdut. Dar Antonio nu părea să intenționeze să plece de data asta. Dimpotrivă, rămânea pe băncile tribunei, relaxat și preocupat de soarta unei echipe despre a cărei existență nici măcar nu știa În urmă cu o oră. Mesteca gumă, Își scosese haina și rămăsese În cămașă. Iar Valentina Înțelese că venise anume pentru ea. În cele din urmă se obișnui cu prezența lui, atât de neașteptată și atât de nepotrivită cu această sală. Și din clipa aceea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
expulzată. Și Îi păru rău că nu Îl cunoscuse pe prea-Înaltul Jonas cu părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise tocmai astăzi tati. Dar acum era aici și restul nu mai conta. Urmată de Antonio, care-și mesteca guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea cu cineva, ea, care era singură de azi-dimineață În compania Aldei D’Eusanio și a Mariei De Filippi, schimbând canalele când dădeau publicitate, căci ambele aveau emisiune la aceeași oră, ce fel de program o mai fi și ăsta, mestecând pui cu salată singură În fața televizorului - căci nepoții nu au venit astăzi la prânz. Dumnezeu știe unde i-a mai parcat Emma, familiile din ziua de azi nu mai au nici o regulă, pe vremea mea, prânzul era sfânt, copiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a lungul pereților. Aerul continuă să se miște, Împins de ventilator, să circule prin galerii. Sunt șoareci și șobolani care se aventurează să ciugulească printre liniile de metrou, adunând resturile pe care călătorii le aruncă neatenți de pe peroane: gume de mestecat, bucăți de pâine, hârtii de la Înghețată lipicioase de zahăr, pahare de carton. Și pe lângă ei suntem noi - care coborâm și pătrundem În tunel pe unde e mai puțin apărat. Mărșăluind prin Întuneric spre depozitele unde dorm vagoanele. De obicei venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un bătrân care molfăia fără oprire ba un fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească, să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se dădea cu toate parfumurile și cremele, începea aplicarea meticuloasă a culorilor pe buze, pe ochi și pe obraji. Spunea că cel mai important lucru pentru frumusețe este să miroși bine, așa că respirația ei avea aroma mentei pe care o mesteca toată ziua. Ceva înlăuntrul ei ardea ca un foc nestins. Mânca puțin și rareori stătea jos. Îi disprețuia pe toți cei care păreau să aibă nevoie de odihnă. Critica pe toată lumea, mai puțin pe cei doi fii ai ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-a mai lovit pe nimeni, patrula doar în urma noastră, uitându-se cum lucrăm. Între timp, muncitorii întinseseră o pătură pe jos, lângă unul dintre excavatoare, tolănindu-se pe ea, muncitorul pe nume Traian fuma, iar muncitorul pe nume Feri mesteca nu știu ce, am văzut asta când am întors o dată capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci am văzut că jucau cărți. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
între timp a scos dopul de la damigeană, și-a umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am luat și eu un cornuleț cu nucă, dar nu era ca de obicei, era mult mai tare, abia am putut să-l mestec, de dulce, era dulce, însă avea oarecum un iz de mucegai, de parcă ar fi fost ținut multă vreme în cămară, nici n-am terminat de mâncat, că bunicul mi-a umplut și mie paharul, am vrut să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
centrala atomică, despre care nu era voie să se vorbească, era mult mai cald, și grâul se cocea mai devreme, ne aflam de-abia la mijloc de iunie, dar deja cădeau boabele din spice, oricât de mult le-am fi mestecat, nu mai erau bune pe post de ciungă, erau uscate ca rumegușul, Puiu mi-a și spus că în curând o să-nceapă secerișul, el știa, pentru că taică-su, tractorist la colectivă, i-a spus că s-a cerut deja motorină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-au ridicat, de atunci am stat adesea în fața dulapului ăluia, privindu-mă în ușa-i lăcuită ca într-o oglindă, evocând mirosul pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l văd din cauză că lucește prea tare ușa lăcuită, și cum stăteam acolo, pe pat, ascultând zgomotele pe care le făcea mama, umplând valiza, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]