2,951 matches
-
ecoul pe care l-ar fi meritat atât pentru ipoteza de lectură aplicată romanului contemporan românesc (investigat la nivelul unor opere emblematice) și calitatea analizei, cât și pentru originalitatea opiniei critice (nu o dată în răspăr cu opiniile consacrate). Interesat de metamorfozele epicului, eseistul se oprește asupra romanelor în vogă - unele controversate, nu numai atunci - din anii ’70-’80 ai secolului trecut : Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Săptămâna nebunilor (Eugen Barbu), Don Juan (Nicolae Breban), Viața și opera lui Tiron
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a impus un foarte personal repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe „metamorfoze” și „altoiri” între microcosmos și macrocosmos, pe raporturi ale eului poetic cu pământul, cerul, timpul, veșnicia, dispariția, precum și pe o continuă suită de „identificări” metaforice ale eului liric cu toate regnurile. Hotărât „să se adune din toate câte sunt”, el
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
și de moarte, care aduce distrugere și rod, înfometată de trupul iubit, dar și dornică de a-l înghiți (22 iunie, sfârșitul primăverii, Scrisoare I). Tema iubirii izbucnește cu forță, o forță care provine și dintr-o perpetuă ambivalență și metamorfoză a sentimentului: liniște și neliniște, uniune eternă și despărțire iminentă, destin și blestem, crimă și binecuvântare, putere și slăbiciune. Iubitul este mai ales fratele geamăn, dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
poemele din Dorul și ființa (1986), aproape „un poem-fluviu” (Emil Manu), în care M. vorbește despre miracolul iubirii, invocându-și cu aprigă dorință iubitul: „nesfârșit de caldă chemarea / a cuiva de dorul cuiva / [...] ești tu, iubite, / tu ești, dor nespus” (Metamorfozele iubirii). În unele poezii se întrezăresc reminiscențe din Nichita Stănescu, cu care poeta are afinități: „înecat sub greutatea lui a fi /, a vrea dar a fi” (Săvârșirea erorii); „Cântecul singurătății / când prezența întrezărită cu patimă, / când prezența / se-nconjoară de
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
viața autoarei - pierderea aproape totală a vederii într-un accident grav, petrecut în 1924. Gestația îndelungată a scrierii și experiența dureroasă a cinci ani de spitalizare într-un sanatoriu din Nantes, cu speranța zadarnică a vindecării, se traduc într-o metamorfoză interioară care își pune amprenta asupra felului în care va înțelege să facă literatură. Cu același nucleu narativ, M.-V. scrie romanul Une Âme s’ouvre à la vie (Blandine) direct în limba franceză; încredințat Emiliei Șt. Milicescu, va apărea
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
maxim al unei formule poetice neomoderniste ca substanță și postmoderne ca structură, în poeme cosmogonice și (pseudo)autobiografice mozaicate, livrești (Șocul oxigenului, Veneția, Terra ballerina), unde este proiectată, cu aceeași tehnică a sugestiei sau a construcției oximoronice (Ion Pop), viziunea metamorfozelor lumii interioare și exterioare. SCRIERI: Istm, Cluj, 1971; Tobele fragede, Cluj-Napoca, 1978; Copacul cu 10 000 de imagini, București, 1984; Piramida împădurită, București, 1989; Die Würde der Rose, tr. Reimar Alfred Ungar, Cluj-Napoca, 1989; Poezii, București, 1996; Noe care ne
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
Vianu, Figuri și forme literare, București, 1946, 118-125; Bote, Simbolismul, 382-395; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 121-125; Eugeniu Sperantia, Amintiri din lumea literară, București, 1967, 110-126; Claudia Millian despre Ion Minulescu, București, 1968; Piru, Panorama, 33-36; Manolescu, Metamorfozele, 23-24; Tomuș, 15 poeți, 98-111; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 194-203; Ciopraga, Lit. rom., 387-406; Micu, Început, 435-448; Rotaru, O ist., II, 165-172; Arghezi, Scrieri, XXIII, 390-395; Claudia Millian, Cartea mea de aduceri aminte, București, 1973, passim
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Apărarea Patriei”) -, încerca să-ți inducă sentimentul utilității publice. România era o țară somnolentă și nebâzâită, afară de muștele din cofetării. Împăcat cu sine, poporul atinsese hegelian pragul postistoriei. Sectorul flegmeitc " Sectorul flegmei" Socialismul ceaușist a fost era celor mai inedite metamorfoze și alchimii. Înghețata cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola avea gustul aspirinei. Butaforia era registrul de manifestare a tuturor obiectelor însuflețite și neînsuflețite. Nesimțirea devine sinonimul nepăsării. „Cu timpul”, ne spune Angelo Mitchievici, „devii autohton orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
El e minunat!». Și l-a binecuvântat acolo” (Geneză 32, 29). Dar așa cum Iacov se va chema Israel (căci „a văzut pe Dumnezeu în față”), sufletul încercat în lupta nocturnă cu Străinul primește alt nume la venirea zorilor. Condițiile acestei metamorfoze includ un exil interior realizat printr-un parcurs nocturn. Fără efortul ascetic al golirii de sine, ființa noastră nu poate redescoperi luxurianta bogăție a Edenului. Setea dureroasă a fiilor risipitori nu este îndestulată decât de apele Duhului. Recunoașterea luminii cerești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modul insidios-superior în care este introdusă în discuție vorbește despre insolența, dar și despre confuzia în care plutește personajul: „Ești sigur că ai clișeele, amigo?”. De importanță primordială pentru a asigura originalitatea noii formule este și o altă constatare: prin metamorfozele suferite în urma transplantului în altă lume, engleza de peste ocean are un impact cu precădere senzațional și nu intelectual. Ea exprimă mai degrabă lucruri experimentate decât idei (Chandler, 2000, p. 35). Personal, nu sunt foarte convins că lucrurile stau chiar așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atentă -, existența lui Marlowe pare neschimbată. Întâlnim același personaj comunicativ-morocănos, același observator hiperatent al realității înconjurătoare, același limbaj contondent și același infinit respect pentru ideea de bine și adevăr. Nici unul din ritualurile existenței de bărbat însingurat nu a suferit vreo metamorfoză spectaculoasă. Locuiește tot singur, în aceeași casă pe care o știm din The Long Goodbye, și e la fel de inofensiv-agresiv în conversațiile cu femeile. Toate acestea până la un punct. Din motive neelucidate la nivel psihologic, Marlowe renunță să mai trateze femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
afectele legate de pulsiunile sinelui - spre exemplu, iubirea, dezirența 3, gelozia, mortificarea, durerea și doliul. Aceste afecte vor fi supuse unor măsuri variate pe care eul le adoptă pentru a le putea ține sub control și vor suporta așadar anumite metamorfoze. În aceleași convorbiri cu A. Freud, Sandler afirmă că a considerat întotdeauna „apărarea ca fiind o apărare împotriva afectului, în sensul că, dacă nu am avea de-a face cu un afect neplăcut, nu ne-am mai apăra”. El evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
moartea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o Mesiadă, unde tânguirile Mariei evocă bocetul ritual, larg receptată în cuprinsul tuturor provinciilor românești. Încurajat de rezultat, își diversifică registrul și tematica, dând la iveală, în 1807, două legende inspirate din Metamorfozele ovidiene: Perirea a doi iubiți, adecă: jalnica întâmplare a lui Piram și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Anghelescu, Preromant. rom., 118-125; Nicolae Lascu, Ovidiu. Omul și poetul, București, 1971, 423-425, 456; N.A. Ursu, Completări și rectificări la „Bibliografia analitică a limbii române literare (1780-1866)”, LR, 1972, 5; Lascu, Clasicii, 395-396, 456, passim; Papadima, Ipostaze, 153-157; Virgil Cândea, „Metamorfoze”, RL, 1976, 16; Mihai Vornicu, Despre poezia ruinelor, STRS, 76-77; Nicolae Lascu, Vasile Aaron - primul biograf român al poetului Ovidiu, Cluj-Napoca, 1977; Mircea Popa, Două opere mai puțin cunoscute ale lui Vasile Aaron, RITL, 1979, 3; Dicț. lit. 1900, 2-4
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
scriitor este stilul. Fraza are o limpezime ireproșabilă și o eleganță a alcătuirii care o apropie de cea a lui A. I. Odobescu. Este savantă, plină de paranteze, explicații, incidente, aglutinând vorbirea directă, dialogul posibil al personajelor și rezumând evenimentele ori metamorfozele sufletești. Refrenul, altă particularitate, dă enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele aproape că lipsesc, metaforele apar rar și sunt obișnuite. O artă aparte, neegalată, demonstrează B.-V. în trecerea de la discursul povestitorului la acela al personajelor, de regulă prin saltul din
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Philippide, Scrieri, IV, 176-178; Cioculescu, Varietăți, 389-391; Cubleșan, Miniaturi, 47-55; Paul Georgescu, Demostene Botez în fața timpului, GL, 1967, 23; Nicolae Manolescu, „În fața timpului”, CNT, 1967, 27; Ion Biberi, Poezia lui Demostene Botez, VR, 1967, 7; Philippide, Considerații, I, 284-291; Manolescu, Metamorfozele, 44-46; Piru, Panorama, 48-53; Valeriu Cristea, „Fapte diverse”, FLC, 1969, 42; Tudor, Pretexte, 148-154; Valeriu Cristea, „Na greu’ pământului”, FLC, 1970, 811; Șerban Cioculescu, Demostene Botez memorialist, RL, 1971, 4; Edgar, Papu, „Na greu’ pământului”, VR, 1971, 3; Petroveanu, Traiectorii
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
și pref. Aurel Sasu, Pitești, 2001, 83-86, 174-180; Papadima, Scriitorii, 257-260; Călinescu, Ist. lit. (1941), 819-820; N. Mihăescu, Fragmente de critică literară, București, f.a., 275-279; Perpessicius, Opere, X, 316-322; Arghezi, Scrieri, XXXIII, 313-315; Căprariu, Jurnal, 182-186; Regman, Cărți, 7-12; Manolescu, Metamorfozele, 117-118; Piru, Panorama, 114-118; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 35-42; Mincu, Critice, I, 105-110; Pillat, Mozaic, 194-212; Zalis, Aspecte, 120-123; Martin, Poeți, II, 79-83; Iorgulescu, Rondul, 15-22; Piru, Poezia, 186-191; Simion, Scriitori, I, 78-88; Cândroveanu, Poeți, 34-37; Lovinescu, Unde
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
titlul Schițe de escursiuni, multe din notele păstrate în urma călătoriilor la București și în munții Moldovei. A făcut traduceri, unele nepublicate, din Vergiliu (Eneida - din cele douăsprezece cânturi tălmăcite a publicat trei), Horațiu, Anacreon, Platon, Homer (Iliada), Ovidiu (fragmente din Metamorfozele), Schiller și Goethe. Articolele Scriere scurtă asupra poveștilor și tradițiunilor populare și Serbarea Anului nou la români (apărute în „Albina” din 1868-1869) sunt printre primele contribuții la studiul literaturii și obiceiurilor populare din țara noastră. Semna și cu pseudonimele A
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
1958, 2; Aurel Rău, Dan Botta, ST, IX, 1958, 2; Laurențiu Ulici, Dan Botta, „Eulalii”, CNT, 1966, 34; Negoițescu, Lampa, 40-43; Emil Manu, Muzică și literatură, București, 1966, 63-64; Marin Mincu, Dan Botta, AFT, 1967, 14; Biberi, Eseuri, 154-183; Manolescu, Metamorfozele, 104-106; Piru, Panorama, 114; Mincu, Critice, I, 39-57, II, 165-174; Ștefănescu, Momente, 145-146, 151; Piru, Varia, II, 444-452; Tomuș, Istorie, 117-130; Mircea Eliade, De Zamolxis à Gengis-Khan, Paris, 1970, 225-226; Viorica Nișcov, Temelii folclorice și orizont european în literatura română
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se ciocnesc și-și dispută supremația. Piesele au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul „jertfei” săvârșite de eroul principal. Psihologia individuală dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită de porniri irepresibile, elementare, sub efectul cărora personajele se
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
minunată, Împărăția apelor, Zodia Cancerului și Frații Jderi, sau cicluri întregi ale operei, precum volumele Icoane de lemn, Poarta neagră, Cartea cu jucării, Ce-ai cu mine, vântule? Etape importante ale creației sadoveniene și argheziene sunt legate de această revistă. Metamorfozele și arheologia criticii călinesciene urmează a fi descoperite în paginile unde încă se mai ascund articole pe care autorul nu le va reedita vreodată (adunate postum doar parțial). Apărută imediat după marea Unire din 1918, revista acordă o atenție deosebită
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
aceasta nu numai în epocile de mijloc ale trecutului umanității, ci de-a lungul întregii sale existențe; îl interesează modul de gândire religios care a dus la formele de manifestare culturală europeană. Pentru felul în care știe să deslușească urmările metamorfozelor psihosociale din zorii evului modern, punctul său de vedere n-ar trebui să-l ignorăm, așa cum inițial, dintr-o posibilă prejudecată, am fost tentați să procedăm. Voi spune însă de pe acum că, în esență, judecata mea diferă (chiar dacă îmi însușesc
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
exil”. Schimbul epistolar dintre Erasmus și Olahus este dovada pledoariei pentru marea cultură. Corespondența lor cuprinde informații literare, o dragoste nețărmurită pentru adevăr, o încredere extraordinară în forțele de bine ale omului, în destinul umanității. Ei întrezăresc marea epocă a metamorfozelor în care rațiunea va câștiga rolul de diriguitor al societății, observă cum, pe nesimțite, din dinamism creator, omenirea se înnoiește. Aș spune - extinzând afirmația lui Huizinga - că, atât în cazul lui Erasmus, cât și în cel al lui Olahus fantezia
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de ceea ce îl stingherește în opțiunile sale, în activitatea de zi cu zi. Evident că, deși nu acest aspect ni l-am propus să-l relevăm, nu pot fi trecuți cu vederea factorii economici și noile raporturi sociale ale căror metamorfoze se întrevăd încă în a doua jumătate a celui de-al XVII-lea secol. Să nu omitem apoi, de exemplu, morala politică, reformele Cantemireștilor, mai târziu, ale Mavrocordaților, memoriile îndreptate împotriva stăpânirii turcești sau profețiile despre sfârșitul dominației otomane. Ele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Mare, în Moldova și Valahia, prin instaurarea unora dintre domnii greci din Fanarul Constantinopolului, în Transilvania, Ungaria și, nu mult mai târziu, în Banat, Oltenia și Serbia prin schimbarea dominației turce cu aceea habsburgică. Evident că ritmul imprimat de aceste metamorfoze în plan politic și, desigur, ideatic, este diferit de la o regiune la alta. Oricum însă, forma statală de tip centralist francez câștigă teren, și Boemia, Austria, Ungaria, Serbia, Banatul, Transilvania sunt exemple cât se poate de edificatoare. Unele detalii sunt
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]