1,344 matches
-
bogăția contribuțiilor propriu-zis slave a marcat și fecundat cultura vest-europeană, grație operelor lui Pușkin, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Cehov. Prin urmare, Europa rămîne sub toate aspectele o realitate culturală policentrică. Aceia dintre noi care am urmat cursuri liceale sau am fost metamorfozați de gustul pentru lectură, pictură sau muzică am primit sau ne-am format, adesea fără a băga de seamă, o cultură europeană. Calderón, Shakespeare, Molière, Dante, Erasmus, Cervantes, Montaigne, Pascal, Diderot, Rousseau, Goethe, Marx, Nietzsche, Kafka, Freud, Berdiaev, Croce, Gasset
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
regăsire a surselor în Europa-Provincie și actul de asumare a destinului planetar, cu alte cuvinte trebuie să ne reasumăm, într-un mod nou și concret, acest Universal al cărui concept a fost instaurat de cultura noastră. Europa trebuie să se metamorfozeze în același timp în Provincie și în Meta-Națiune. Ca orice identitate, identitatea europeană nu poate fi decît o componentă a unei poli-identități. Trăim cu iluzia că identitatea este unică și indivizibilă, în vreme ce aceasta este întotdeauna un unitas multiplex. Sîntem cu toții
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
urmărind să producă anume un control cât mai deplin asupra societății. Se pot aminti desigur și alte opinii consonante cu privire la regimul care a durat în România aproape jumătate de secol și care va încerca să supraviețuiască, după 22 decembrie 89, metamorfozându-se mereu. Revoluția televizată (Charles King a numit-o de aceea "postmodernă"), schimbarea produsă atunci a stârnit mai întâi entuziasm în întreaga lume, apoi o imensă decepție. "Minciună cât secolul" (M. Castex), "lovitură de stat" (R. Portocală), "complot" nomenclaturist, pus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
invitându-ne să privim durata nu doar orizontal, în desfășurări curente, ci și vertical, în diacronia istoriei noastre. Timpul ne apare astfel ca o realitate vie, complexă, indefinibilă până la capăt, una în care nimic nu dispare cu totul, ci se metamorfozează numai. Mișcarea în durată e continuă. Evenimente și figuri din epoca regenerării devin pretexte pentru analogii cu noul timp resurecțional. Unirea Principatelor inspiră și ea reflecții menite a contribui la limpezirea clipei prezente. Personaje harismatice din secolul XIX sugerează actualității
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Descris ca un monstru, Dracula poate fi identificat cu ceea ce Julia Kristeva numește "abjectul" sau "procesul de transformare în abject 95". Ca vampir, este o combinație între normal (arată ca o ființă umană) și anormal (nu este o ființă umană), metamorfozându-se constant între "sine" și "celălalt": este în același timp viu și mort, matern și patern, uman și animal 96. Echilibrând două extreme pe care le conține, egalizând ierarhia dintre ele și reconciliind tensiunile dintre diferitele semne, Dracula poate fi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
din propria-i cenușă; se poate reveni la el după lungi perioade de uitare. Altfel spus, dacă este definit de artistul care-l produce, el își găsește legitimitatea prin ceea ce devine sau va putea deveni în multiplele interpretări care-l metamorfozează de-a lungul timpului. Diferite figuri de interpreți populează lumile culturii în zona spectacolelor vii, evident, dar și în cea a intermediarilor de toate felurile. Toate au ambiția de a da sens bunurilor culturale. • Interpreții din spectacolele vii Virtuozii de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Pocita, ("duh scâmav", care umblă noaptea și face copiii să plângă până li se strâmbă gura, sau face să le țâșnească sângele pe nas, gură și urechi), Striga (sufletul, care după 9 ani de la decesul unor oameni vine după sânge, metamorfozat în fluturele cap de mort), Vidmele, strigoaicele (fac rău copiilor și mamelor, sunt recunoscute numai de copiii gemeni până la 7 ani), Zburătorul ("un fel de zmeu, care intră noaptea pe coș în casele oamenilor, sub formă de șerpe cu pară
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
-o din nou. Împăratul păstrează numai fața de masă cusută de broască. Împăratul trimite, a treia oară, nurorilor pânză pentru cămăși și o păstrează pe aceea croită de broască. Probele iau sfârșit prin organizarea unui bal, la care broasca se metamorfozează într-o fată frumoasă, "îmbrăcată în aur", în timp ce cumnatele ei se fac din nou de rușine. Urmează un loc comun în derularea basmelor: arderea pielii de broască și dificultatea căutării fetei. Reproșul adus tânărului include și modalitatea de recuperare a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
oricare gest de dăruire e interpretat cu ajutorul legii de fier a triplei obligații: cea de a dărui, cea de a accepta, cea de a înapoia. Darul se impune oamenilor, fixează cu putere suverană rolurile de donator și de destinatar și, metamorfozându-i în persoane care fac schimburi, creează o legătură socială." În cursul desfășurării ceremonialului nunții, pomul sau mărul ocupă o poziție însemnată: "Pomul acesta...se pune pe dinaintea nunilor și... însemnează că atât însurățeii cât si familia lor să aibă pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
bucăți sunt benefice și le foloseau ca momeală. 2. Anomalii neîntâmplătoare Destinul acționează în anumite cazuri, abătându-se de la mersul firesc, de la "calea cea dreaptă". a. Uneori, cea (cel) sortită (sortit) apare ca o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, în urma unei relații de impunere între două personaje, împinge "umanul" spre "sub-uman", spre "animalic", "vegetal" ori "mineral"), sunt proiectate pe un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
artistic din instalație sunt peisajul vegetal, pământul subteran și trupul visceral. În cadrul acestui registru vizual intervine structura temporalului, a condiției efemerității: spațiul virtual se schimbă în mod continuu, în funcție de dimensiunile derulării zi-noapte și ale trecerii anotimpurilor. De pildă, râul se metamorfozează în flux subteran sau în venă a sângelui și viceversa; rocile se transformă în organe pulsânde ale corpului, iar organele bătrâne devin oase (vezi pagina web a artistei pentru crezul său artistică. Așadar, dinamica structurii și a viziunii fluide, evidențiind
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spațială a localului după excursul forțelor de deteritorializare globală. Identitatea deteritorializată prin interfațare, prin protezare sau prin alterare genetică își recapătă integritatea și se reteritorializează. Identitatea nomadă și impură a postumanului se fluidizează în spațiul virtual, devine navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a realității înseși, este tolerantă și îngăduitoare cu marginalitatea, cu anormalul și cu diferența, este responsabilă față de „monstruos” și de singular, acceptând deopotrivă manifestarea locală, identitară, etnică, comunitară, cât și cea globală, a alterității sau a străinului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca stare în care conștiința somnolează; pentru a o trezi e necesar un element nou. Versurile urmează o mișcare tipică: ațintirea privirii spre ceea ce nu se vede, în încercarea de a distinge ceva în adânc, în interior. Evoluția poeziei urmărește metamorfoza de la starea naturală de inerție la „lupta cu inerția”, la o contrazicere a stării firești văzută ca una de împăcare, de compromis. Natura și poezia apar ca sinteze între tradiție și modernitate. În vechiul cadru natural apar simboluri ale modernității
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
creștea în fiecare medic, dar și în asistenți ca o floare însămânțată în prima noapte de gardă, crescută apoi plăpând în primele trei luni, maturizată la doisprezece luni și desăvârșită cam la doi ani. Medicii veniți de la alte spitale se metamorfozau în urgentiști și erau adoptați ca atare devenind „de- al nostru” după ce treceau ca într-o biserică prin pronaos și apoi prin naos spre altar. Mi-i amintesc din perioada mea de pregătire la Floreasca, pe câțiva cu un trecut
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
lipsa ei: „acum te invoc - dar cu spaimă, dar cu știință / pentru că simt lipsa ta nesfârșită” (Obsesia); „mă sfâșie gândul singurătății” (Piatra pentru zidărie); „iar tu, tu ești o idee / dureroasă / și mult dorită” (Singurătate). Dorul ca durere se va metamorfoza în dorul ca dragoste în poemele din Dorul și ființa (1986), aproape „un poem-fluviu” (Emil Manu), în care M. vorbește despre miracolul iubirii, invocându-și cu aprigă dorință iubitul: „nesfârșit de caldă chemarea / a cuiva de dorul cuiva / [...] ești tu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
e obligatoriu."), viziunea caragealeană produce o degradare continuă a universului și, nu de puține ori, o deplasare spre trivial: patruzecioptismul devine pazopt, poporul bobor, revoluția rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi) se introduc jocuri facile de cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Zola crede în rolul benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului și deschide calea spre personajul non-eroic al secolului al XX-lea. Astfel, eroul se metamorfozează în aventurier: "on voit leș candidats-héros hésiter entre écrire et dominer, briller par la redondance d'un style de prestige et briller par le prestige d'un personnage redondant (...) c'est l'orgueil de la parole qui l'emporte, le souci
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à elles" [Maupassant, Notre coeur, p.161]. Pariziana iubește jocul sub toate formele. Predispoziția să pentru spectacol este o provocare continuă. În acest joc, Pariziana își asumă riscul de a se crede atotputernica. Clorinde Balbi are capacitatea de a se metamorfoza rapid în alt rol186. Ea dorește să facă și să desfacă totul după bunul său plac. Actrița este pentru Pariziana un model de imitat că pentru Sidonie Chèbe187. Este semnificativ că Daudet o compară pe Sidonie cu actorul profesionist Delobelle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
toaletei. Fiecare detaliu, semnificativ, își găsește funcția în obținerea unui anumit efect. La Pariziana totul este în detaliu, în accesorii; de aici perfecțiunea detaliului. Baudelaire scria: "la femme est naturelle, c'est à dire abominable". Însă bijuteriile, parfumurile, toaletă o metamorfozează la infinit. Bijuteriile răspund unei triple funcții legate mai mult sau mai putin de categoria socială: ele permit identificarea cocotelor (caracterul lor exagerat le face deseori să fie bănuite de prost gust); pentru aristocrate, bijuteriile par a fi articole în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
definește poezia ca un filtru între două sensuri ale cuvântului, cel simbolic și cel științific), Ion Vinea, E. Lovinescu (pentru care poezia este în primul rând o expresie a inefabilului), Vintilă Russu-Șirianu, F. Aderca (în viziunea căruia sensul poeziei este metamorfoza suprarealistă), Ion Călugăru ș.a. Opinii de substanță vor fi, de asemenea, exprimate în răspunsurile la ancheta cu tema „Noua spiritualitate” (2/1928). Dau curs întrebărilor N. Iorga (noua spiritualitate este una creștină, „divină”), Octavian Goga (de pe pozițiile unui naționalism ortodoxist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă vie"82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică sieși ("zar de automorfa lumină") - , ea se acumulează neostenit ("se tencuiește prin lespezi"), apropiindu-se tot mai mult de perfecțiunea geometrica a poliedrelor platonice ("consolidare în cub"), i.e., de cunoașterea supremă. "Consolidare în cub
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
multiplică, la infinit [s.n.], punctele de vedere pentru a întregi o reprezentare mereu incompletă, variază, fără încetare, simbolurile, pentru a îmbunătăți o traducere mereu imperfecta 29. În poezie, elementele experienței trăite se supun, deci, unor operațiuni - "ritualuri aedice" - , suferind o metamorfoza radicală. Confruntata cu exigențele "lirismului absolut", așa cum le înțelege Ion Barbu - metodă poescă își arată limitele: Răpusele tale Madeleine, Lenore, Ulalume - condiții desigur, gândului poetic - șanț din natură invaginată negativă, si de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la propria pregătire, eventual chiar vocație, pentru a deveni militanți plătiți sau chiar agenți ai poliției politice, securiști și restul populației. Așa se explică însă și faptul că partidul la origine un instrument organizat pentru cucerirea și exercitarea puterii se metamorfozase într-un fel de moluscă fără urmă de inițiativă. Puterea se concentrase în mâinile unei infime minorități care manevra atent în jurul cuplului Ceaușescu, căruia îi datora și ascensiunea, și privilegiile. În rest, partidul se reducea de fapt la o imensă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe țărani, cum au tras 9 din ei după răscoala din 1437" (Floru, 1923, p. 66). Mitul Primei Uniri din 1600 cade și el victimă scrupulozității critice. Alături de el pălește și aureola care înconjura figura lui Mihai Viteazul, care este metamorfozat din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor maxima transformare a convingerilor politice de la o extremă (stânga) la alta (dreapta). Antipatriotul arhetipal, denunțătorul "patriei" ca nimic altceva decât "o monstruoasă inegalitate socială, nerușinata exploatare a unei națiuni de către o clasă privilegiată" (Hervé, 1910, p. 30), s-a metamorfozat apostatic în adoratorul pătimaș al patriei în pericol (cartea post-sentențială, publicată în 1914, care a purtat marca dramaticei restructurări a convingerilor sale politice poartă titlul evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]