4,226 matches
-
un aer ofensat. La ce anume vă referiți ? Cine e fata asta de pe stradă ? — Are În jur de douăzeci și ceva de ani, spune Jack după un scurt moment de pauză. Lucrează Într-un birou, se duce la serviciu cu metroul, seara iese În oraș și se Întoarce acasă cu ultimul autobuz... e doar o fată cât se poate de obișnuită, care nu are absolut nimic special. — Sunt mii de fete ca ea, intervine moderatorul zâmbitor. — Dar brandul Panther a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Poate că plânsul i-a fost stârnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptând să-i confirm cumva ipotezele. — Sinceră să fiu, plâng din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am mai pomenit de sâmbăta a ceea când m-a însoțit pas cu pas până acasă la soră-mea, în Banul Manta: a plecat cu mine cu gândul să ia tramvaiul, și-a schimbat gândul și a luat cu mine metroul „până la Aviatorilor“, și-a schimbat iar gândul și-a coborât cu mine o stație mai înainte la Piața Victoriei „să ia autobuzul“, și-a schimbat iar gândul și a luat cu mine tramvaiul două stații - asta a fost). Pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei pe care trebuie să beau ca să-l suport). Nu m-am gândit niciodată că o plecare de acasă dimineața putea să fie atât de plăcută pentru că nu știai niciodată dacă te vei mai întoarce, dacă nu cumva autobuzul sau metroul cu care călătorești zilnic te vor duce de data asta fără stație în necunoscut, pe tine și un ciopor de pasageri care numai în situația asta îți devin prieteni, tovarăși, comunitate... Plecam opărindu-mă cu cafeaua, lăsând în scrumieră țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când nu ploua. Nu seamănă cu o estică, fiindcă nu și-a luat ca bagaj decât o pungă și aparatul de fotografiat pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu și-a luat ca bagaj decât o pungă și aparatul de fotografiat pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dar și În filmele lor - nu ai văzut că te atacă teroriștii, te atacă huliganii În metrou și nu Îți sare În ajutor nimeni?! Dar el, la vârsta, la banii, la situația lui de acolo, n-are de ce călători cu metroul! ... — Dacă și-ar avea și ei familiile lor, atunci de ce și-ar mai lua de la noi neveste? ! — Acolo să știi că e greu să dai de ceva ce aici pe toate drumurile se găsește, adică o nevastă-nevastă, care să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să am șanse să rămân gravidă pe cale naturală? —Dacă trompele uterine se dovedesc a fi sănătoase, da. O să le verific în timpul operației, a spus doctorul cu lejeritatea cu care ar fi discutat despre o modificare în programul de circulație al metroului. Dar o să vă pun și pe un tratament medicamentos, ca să ovulați așa cum trebuie. Alison s-a gândit câteva clipe la ceea ce i se comunicase. — Păi, mi se pare destul de simplu. Să ținem pumnii strânși, a replicat doctorul continuând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la folosul unora ca ea, Mirelo, gândește-te numai că Ceaușescu a dat de lucru Armatei pe șantierul ăla al Centrului Civic, dimpreună cu muncitori veniți cu familiile după ei de peste tot și stabiliți în București încă de pe vremea șantierului Metroului, iar peste ăștia cei trimiși acolo de Oficiul Forțelor de Muncă și detașați pe termen nelimitat din întreprinderi. Una peste alta, o pâine de mâncat pentru vreo jumătate de milion de inși - o pâine bună, rea, cum dracu’ o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez plini de catarame și fermoare și cu cercei În nas, puteai veni la sală cu metroul de Chalk Farm și apoi te puteai Înapoia În relativă liniște, adică fără să te trezești lovită cu bucăți de ziar și sticle goale de suc, purtate de curentul de aer fierbinte ce șuieră dinspre tunelurile fetide ale stației Camden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-a ridicat în picioare. Hai să mâncăm! Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să mergem? am întrebat. — La restaurantul magazinului Takashimaya din Nihonbashi. — De ce tocmai acolo? — Din când în când am chef să merg acolo. Am luat metroul până la stația Nihonbashi. Pentru că plouase toată ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa. — Ai dreptate. Parcă am fi traversat un râu în înot, spuse Midori, zâmbind. Ce senzație grozavă! Am cumpărat un prosop mare de la raionul de lenjerie și am intrat la toaletă, pe rând, ca să ne uscăm puțin părul. Am luat metroul, l-am schimbat de câteva ori și am ajuns la apartamentul ei din Myogadani. M-a lăsat pe mine să fac duș primul și apoi a făcut și ea. Mi-a dat un halat de baie să-l îmbrac până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
metrou, doar ca să fie sigur că noi am plecat și nu mai are nici o șansă să ne întâlnească. Jim se duce să ia autobuzul. Cred că imită strategia lui Ben. Să sperăm că nu vor da unul peste altul. Iau metroul cu Daisy, Finn și Jennifer, care își manifestă timiditatea și în afara grupului. Nu scoate un cuvânt până la Earl’s Court, murmură un „ne vedem săptămâna viitoare“ și iese pur și simplu din vagon. Încep să le țin o predică lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ușa pe care Jake o ține deschisă pentru mine. Afară nu e prea frig, dar e întuneric și umezeală, iar eu tremur puțin. Cum ajungi acasă? Mă uit la ceas. E unsprezece și jumătate. Merg până la Leicester Square și iau metroul, îi spun. —Ți-e frig. Tremuri toată. Te duc eu. Încep să protestez, dar îmi spun: „De ce să-l refuzi? De ce nu accepți dacă se oferă de bună voie?“ Louise nu l-ar fi rugat să nu se deranjeze nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dar lumea trece pe-acolo și nu știe. „Ce nu știe?” „Că-i o casă falsă. E o fațadă, o zidărie fără acoperiș, fără nimic În interior. Goală. E numai gura unui coș. Servește la aerisirea și ieșirea aburilor din metroul zonal. Iar când Înțelegi asta, ai impresia că ești În fața gurii infernului, numai dacă ai putea pătrunde Între zidurile acelea, ai avea acces la Parisul subteran. Mi s-a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care maschează poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Între zidurile acelea, ai avea acces la Parisul subteran. Mi s-a Întâmplat să petrec ore Întregi În fața acelor porți care maschează poarta porților, stația de plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că ne-am ales un Dumnezeu ca un șef mafiot cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stăpân pe el. Se înfruptă fără nazuri din pui și vin, în timp ce noi ne plângem de duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mea. Ei însă îi plăcea teribil să se vânture prin capitală, mai ales cu DAF-urile, noile autobuze olandeze. Vechile polonice pe patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
președinții ca pe ciorapi. În locul locatarului de la Cotroceni se zvonea că ar vrea s-o instaleze pe muza sa, cântăreța Marilena Nitzu, unica femeie care se născuse pe cale naturală cu buzele, sânii și vocea siliconate. La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lipsesc... 7. A șaptea zi Omul din parc A apărut, cred, odată cu toamna. Cel puțin eu de-abia atunci am început să-l remarc. De fapt, de-abia atunci am început să renunț la mașină și să circul doar cu metroul, ca să nu mă mai enervez din cauza traficului și a mîrlăniei. La orice oră veneam, îl găseam instalat deja pe banca sa din părculețul dintre gura metroului și muzeu, înfășurat într-un impermeabil lung și incolor. Pe cap avea totdeauna o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de-abia atunci am început să renunț la mașină și să circul doar cu metroul, ca să nu mă mai enervez din cauza traficului și a mîrlăniei. La orice oră veneam, îl găseam instalat deja pe banca sa din părculețul dintre gura metroului și muzeu, înfășurat într-un impermeabil lung și incolor. Pe cap avea totdeauna o căciulă de blană cu clape, subțiată de atîta purtat. O clapă atîrna, bleagă, pînă pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]