1,252 matches
-
devreme mîine. — Da, foarte bine. Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am făcut, spuse ea cînd intrară În căsuță. — Mișto. — La-nceput eram cam timidă cu ea, da’ de-acum mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună. Crezi că bărbatul Ăla s-a speriat? — Nu, era gelos doar. Da’ nu-i prea bătrîn ca să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar tu n-o să te plictisești? — Normal că nu. — CÎnd mă pornesc cu scrisul, muncesc foarte mult. — O să muncesc și eu. — Ar fi distractiv. Ca domnul și doamna Browning. N-am apucat să văd piesa asta. — Trebuie neapărat să faci mișto, Roger? — Habar n-am. „Revino-ți“, Își spuse. „Acum trebuie să-ți revii. Fii cuminte.“ — Așa-s eu, fac mișto de toate, spuse. Cred că o să fie frumos. Și e mult mai bine așa, să lucrezi și tu În timp ce scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu. — Ar fi distractiv. Ca domnul și doamna Browning. N-am apucat să văd piesa asta. — Trebuie neapărat să faci mișto, Roger? — Habar n-am. „Revino-ți“, Își spuse. „Acum trebuie să-ți revii. Fii cuminte.“ — Așa-s eu, fac mișto de toate, spuse. Cred că o să fie frumos. Și e mult mai bine așa, să lucrezi și tu În timp ce scriu. — Te-ar enerva dacă te-aș ruga să citești cîndva povestirile mele? — Nu. Mi-ar plăcea foarte mult. — Serios? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, bănuiesc că așa e“, se gîndi. „Ei, și de ce n-ar fi? Și așa o să și facem. Poate o să ne și placă pînĂ la urmă.“ — Și ce mai e cu scrisu’? o Întrebă. În afară de senzația aia că o să fie mișto și pînĂ la urmă iese o plictiseală. — La tine nu era așa la Început? — Nu. MĂ simțeam În stare de orice cînd mă apucam și În timp ce scriam simțeam că eu sînt cel care creează lumea și pe urmă, cînd citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre daci, la concurență cu un consumator de sarmale Dracula, fierte-n vin roșu (sînge de iepure!). "În 1716, Mavrocordat avea douăzeci de țiitoare", ne informează un istoric sincer. Mopetele dă altă învățătură: "Dezinhibați-vă. Sînt în lume două subiecte mișto rău: sex și bani, bani și sex, sex și...". Noroc de pana de curent. Condiția de mulier vacua, de femeie fără bărbat, mi-a impus să-mi repar singură siguranțele. După ce fac lumină, revin la civilizația scriptică. Îl aleg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land Rover în care se aflau doi indivizi luați la mișto de un ghinion teribil. În urma sa, ploaia lovi cu și mai mare putere în ferestrele secției, ca și cum ar fi dorit să-l oprească... 13 Ieși din casă și rămase câteva minute pe verandă. Luase și paharul cu el, îl simțea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
suporta. Așa trebuie să te simți când ești mamă. — ...dar au lăsat‑o să plece doar cu un avertisment și s‑a Întors În apartamentul ei să‑și revină - se pare că era beată criță. Cum altfel ar lua cineva la mișto un polițist? Așa că nu‑ți face griji. Hai să terminăm cu mutatul și pe urmă putem să mergem la ea, dacă vrei. S‑a dus la căruciorul pe care Îl lăsase tata În mijlocul livingului și s‑a apucat să descarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de arcuri smulse din capace. — Merge, hotărî Isaia. În cutia asta numa’ timpu’ e mort. N-are decât să iasă, să vedem și noi cum e când moare timpu’, că până acuma numai noi am murit și timpu’ a făcut mișto de noi... Priviră cu toții sicriul în care timpul murise, rămaseră așa, câteva clipe, în priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de care, de fapt, nu-ți pasă. Tot Isaia spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rușine ? Rușine să-ți fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce, crezi că dacă ai geacă... tot orangutan ești... Orangutan cu geacă... Hai, cară-te în altă parte ! — Macairodus, spuse Maca, nu orangutan. — Mă, tu să nu faci mișto de mine, se răsti din nou omul, dar era limpede că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bun? Eu nu l-am citit Încă, am spus absentă, În timp ce mergeam și vorbeam rapid, așa cum fac oamenii când Încearcă cu disperare să evite o conversație. —Bun? E fantastic! Ăsta e un tip care le zice bine! Oricine poate face mișto de Hillary Clinton mi-e prieten! Credeam că sunt singura persoană din tot orașul ăsta care a votat cu George W., dar unchiul tău mă asigură că nu-i așa. —Mmm, cred că ai dreptate. M-am Îndreptat spre lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cipriani Downtown? Întrebă ea, părând puțin nedumerită că nu puteam deduce nici măcar atâta lucru din mesajul ei prescurtat de mai devreme. Ai fost acolo, nu? —Normal. Îmi place mult. Te superi dacă vin cu o prietenă? Aveam deja planuri și... —Mișto! Ne vedem peste câteva ore! țipă ea și Închise. Am Închis telefonul și am făcut ce face instinctiv orice newyorkez când aude numele unui restaurant: m-am uitat În Zagat. Douăzeci și unu pentru mâncare, douăzeci pentru decorațiuni și un punctaj Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
M-am gândit o clipă la asta și nu mi-am amintit să-i fi văzut numele... nicăieri. Și tu, don’șoară, cum e cu noua slujbă? —Păi, mda, sunt cam de o săptămână cred și până acum e destul de mișto. Nu sunt sigură dacă e chiar la apogeul lumii relațiilor publice, dar Îmi place. Nu simți nici un fel de sarcasm sau Îl ignoră. —E așa o firmă tare; mai nou au cei mai buni clienți. Mamă, ador cămașa asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În privința miracolului poziției semilunii? De ce timp de atâtea secole, oamenii și-au irosit o treime din viață dormind când puteau sta aplecați timp de un minut și jumătate? Dar În loc de asta am mormăit ceva de genul „e un concept foarte mișto“ și m-am furișat afară când nu era atentă. Holul lui Philip era mai lung decât tot apartamentul meu și a trebuit să mă iau după sunetul vocii lui ca să găsesc camera. Tablouri abstracte În multe culori erau atârnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
astfel se simt mai bine În propria piele. Unchiul Will glumea când spunea mereu: „Dacă nu poți avea, defăimează“, dar majoritatea acestor oameni nu glumeau. Da, știam, mult prea bine. — Sigur. Categoric. Înțeleg foarte bine. Ăă... cred că e foarte mișto ce faci tu, am spus. Încă un zâmbet orbitor. Ah! Am Încercat să mă gândesc la ceva, orice, care să atragă un nou zâmbet, dar unul din noi și-a adus În sfârșit aminte că ne aflam acolo pentru afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
House. El continuă. —Elisa a sunat și i-am spus că n-am cum să ajung; sunt așteptat la petrecerea lui Caleb. M-a Întrebat dacă poate să-i aducă aici pe tipii de la BlackBerry, că o să li se pară mișto să vadă „o adevărată petrecere branșată“ sau un căcat de felul ăsta. Așa că trebuie să ajungă din clipă-n clipă. Aici trebuie să fim, bine? M-am uitat la el bănuitoare, Întrebându-mă cum de s-a ajuns aici. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o să putem În sfârșit să stăm și să recuperăm. Mi se pare că a trecut ceva timp, nu-i așa? — Mi-ar plăcea foarte mult, Pen. Tot ce-mi doresc e să ne ascundem Într-un colț și să facem mișto de toată lumea de acolo, dar ar trebui să-ți spun că n-o să am nici o clipă liberă. Răspund de toată chestia și sunt convinsă că o să alerg În toate părțile și o să rezolv o sută de chestii. Aș vrea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care refuza să se afilieze vreunui partid politic, iar el era un republican conservator enervant, care se definea printr-un partid. Reușeau cumva să vorbească săptămânal și chiar să fie afectuoși când se vedeau, deși amândoi adorau să facă un mișto răutăcios unul de altul În fața mea. Sammy vorbi răspicat. — Nu era ceva legat de slujba lui Simon? mă Întrebă pe mine. Filarmonica l-a sunat pe Simon În ultima clipă, ca să Înlocuiască un instrumentist bolnav. Nu i-au dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am turnat și am băut. — Deci spune-mi, Bettina. Ce relație ai cu tânărul ăla de treabă de aseară? Întrebă tata, Încercând să adopte un ton firesc. Tânărul de treabă? am spus, mai mult ca să câștig timp decât să fac mișto. Știam că amândoi erau Înnebuniți să audă că eu și Sammy eram Împreună - și Dumnezeu mi-e martor că nimeni nu-și dorea mai mult decât mine ca așa să stea lucrurile - dar n-am reușit să mă adun ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apucat să-mi spui imediat să nu vin la tine În vizită, așa că nu văd cum ai ajuns să mă faci cutră. Râdeam amândouă și am simțit cum mi se ridică o mare greutate. —Vorbind foarte serios, totuși, sună foarte mișto, spuse ea. O să ai timp să vizitezi cât timp stai acolo? Am auzit că oamenii vorbesc despre Hagia Sofia ca despre o experiență transcendentală. Și Moscheea Albastră. Și marele bazar. O croazieră turistică pe Bosfor! Doamne, Bette, pare incredibil... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poate. Jill râse, ridicând-o pe Millington și admirându-i pălăria. —O, se poate. L-am luat de la magazinul ăla cu costume pentru copii din centru. Vedeți, se vinde cu o bentiță pentru bărbie, ca să stea. Nu-i așa că e mișto? Janie se servi cu Încă o quesadilla și o scărpină absentă pe Millington. —Bette, când te gândești că dintr-o membră nouă și timidă, care refuza să fie gazdă, ai ajuns o Martha Stewart a clubului... Ei bine, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o turcoaică. Asta nu părea nici s-o Întristeze, nici s-o surprindă. M-am mulțumit să mă holbez la ea. Ea oftă. — Probabil că Philip nu ți-ar face niciodată una ca asta, nu? E un tip atât de mișto... Aproape că am scuipat sucul de portocale, dar am reușit cumva să-mi păstrez calmul. —Mmm, am murmurat. Ai auzit vreodată ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dimineață, la prima oră, ca să punem la punct toate detaliile. De-abia aștept să le văd mâine seară. Super! Ciao! —Bravo! spuse Kelly, În timp ce grupul nostru izbucni În aplauze discrete, ceea ce-mi aminti că Kelly era, ca șefă, destul de mișto. Care a fost ultima lor cerere, de care ai zis că o să ne ocupăm? Elisa scrâșni din dinți. —O, agenta de presă mi-a pomenit că amândouă fetele sunt Îndrăgostite de Philip Weston. Voia să știe dacă o să vină el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pușcăriilor, 1994, p. 22). Textele impregnate de oralitate din Internet (mai ales mesajele din forumuri) ilustrează extinderea termenului penal în argoul juvenil, în categoria „evaluatorilor” generali, a adjectivelor calificative care indică aprecierea pozitivă sau negativă. Categoria - care cuprinde termeni ca mișto/nasol, marfă/ nașpa - este extrem de supusă modelor, din nevoia de a reatribui expresivitate unor procedee, substituind expresiile uzate prin altele mai noi. Desigur, penal e departe de a fi un termen de bază al aprecierii; cuvîntul manifestă totuși destulă libertate
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
aceeași sete de libertate și de independență neîngrădită. În orice caz, mai mult ca oricând, tinerii se strâng laolaltă ca să asculte muzică, să danseze, să se distreze. Încearcă să se deosebească de adulți inventându-și propriul limbaj "dement", "ca lumea", "mișto", "beton", "merge" propriile coduri vestimentare tricou, jeanși și chiar minijup, articol sosit din Swinging London în 1965. Și, desigur, propriile coduri amoroase. Sunt departe acele vremuri când părinții controlau ieșirile fiicelor lor, precum și accesul lor la cultură. Când cărțile interzise
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Butt-Head sau nu există viitor pentru tineretul postmodernist Personajele de desen animat Beavis și Butthead stau într-o casă sărăcăcioasă cea mai mare parte a zilei, uitîndu-se la televizor, în special la videoclipurile muzicale, pe care le apreciază în termenii "mișto" sau "nașpa". Cînd ies din casă, o fac pentru a merge la școală, pentru a munci într-un bar fast-food sau în căutarea aventurii și adesea se angajează în activități distructive. Produs pentru MTV de creatorul de caricaturi animate Mike
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]