3,384 matches
-
e frumos până peste poate?” Pe urmă și-a dat cu părerea Dagdelinis, ca unul ce făcea parte dintr-o nație pricepută În ale artei. Grecul a fost foarte diplomat și a lăudat trăsăturile de toată fala ale cântăreței la microfon. În felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de sârmă de pe măciulia microfonului - „zici că e adevărată, ce să mai...” i se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic, ce-i drept, să spună că nu era neapărat nevoie, dar n-ar fi fost rău ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute, ca să nu-i taie legătura, urla de se-auzea până la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?", "Vă iubiți țara?", "De ce vă iubiți țara?", Vă mândriți că sunteți român?", de-ți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
John Joe mânca! Se auzea foarte tare. De fapt, se auzea din ce în ce mai tare. Cum de nimeni altcineva nu părea să-l audă? M-am străduit să-l ignor, dar n-am reușit. Urechile mi se transformaseră dintr-odată în niște microfoane din alea ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sunt de acord. Dar și Randall e minunat. — Sunt sigură că așa e, Claire, a clătinat Suzanne din cap. N-o asculta pe Harriet. Ooo! Uite-o pe mama ta! Începe să vorbească! șșșșșș, toată lumea. Mama a bătut ușor în microfonul care fusese amplasat în fața cortului. — Vă mulțumesc tuturor c-ați venit! Sunt încântată să anunț că banii obținuți în urma evenimentului de anul acesta vor sposoriza nu unul, ci doi studenți pentru Workshop-ul Scriitorilor de la anul. Vă mulțumesc pentru incredibila voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cele pe care mi le recita atunci când mă pregătea, seara, de culcare. Încă îi auzeam vocea atunci când o citeam; încă îl mai simțeam așezat lângă mine, pe marginea patului dublu. Ce bine e să fii acasă, m-am gândit, luând microfonul și privind mulțimea de oameni pe care-i iubeam. Simțeam zâmbetul lui Luke, chiar dacă nu mă uitam în direcția lui. Aș fi vrut să nu fim nevoiți să plecăm așa de repede, s-a lamentat Bea. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât e deja? — Cine? La cine te referi, Bea? — La Căpitanul Stubing de pe Corabia Iubirii, Claire. Mă refer la Luke! De ce nu mi-ai spus niciodată ce drăgălaș e?! Ar fi trebuit să-i vezi fața aseară, când recitai la microfon. Îți sorbea fiecare cuvânt. — E o poezie superbă, Bea - simțeam cum începeam să mă împurpurez - iar noi suntem prieteni. Avem o, ăăă, relație de muncă grozavă. — Ei, eu cred că e extraordinar, a declarat mama. și e așa de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ochi. Dar m-am gândit c-o să-ți placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mai fie nevoită să dea socoteală nimănui. — Uau, a zis Luke. Asta o să fie o chestie interesantă. — Asta o să fie o catastrofă. Mă luase durerea de cap. — Luke! Vrei să le spui ceva numeroșilor tăi fani? Vivian torcea în microfon ca o cântăreață de lounge. La început, Luke părea c-ar fi preferat să nu facă asta - dar apoi s-a scuturat de starea de disconfort, s-a dus către microfon și l-a luat din mâna lui Vivian. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le spui ceva numeroșilor tăi fani? Vivian torcea în microfon ca o cântăreață de lounge. La început, Luke părea c-ar fi preferat să nu facă asta - dar apoi s-a scuturat de starea de disconfort, s-a dus către microfon și l-a luat din mâna lui Vivian. Ea și-a pus palma pe brațul lui, bătând din gene și aplecându-se ca să-i aplice un sărut dublu, languros. — Mulțumesc, Vivian. Apreciez foarte tare că ați venit cu toții aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent al... Am început să zâmbesc - dar privirea îmi era atrasă de Vivian, care a pufnit foarte sonor. — Stai dracului jos, a șuierat ea către mine. Microfonul i-a captat însă cuvintele și le-a amplificat în încăperea încă tăcută în care se desfășura petrecerea. Obrajii mi-au luat foc. Luke a tăcut. Eu am rămas paralizată pe loc. — Ți-am spus să stai jos! a repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost complet. — Călătorie sprâncenată, rahat cu ochi ce ești, a pufnit Vivian, smulgând microfonul din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara Truman, considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Săptămânile treceau și, pe măsură ce Rory tot amâna să ia o decizie, Tom se lămurea că lucrul acesta nu o interesează cu adevărat. În zilele libere de la restaurant, a început să frecventeze un club din cartier, unde clienții aveau acces la microfon, și să cânte blues împreună cu trei muzicieni pe care îi cunoscuse într-o seară când îi servise la masă, și nu a mai trecut mult și cei patru s-au hotărât să se reunească într-o trupă. Și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
publici cu un asemenea nume pus în frunte. — Nu, nu, Jim al meu nu scrie. El e artist de sunet. — Ce e? — Artist de sunet. — Habar n-am ce-i aia. — Realizează efecte sonore pentru filme. Face parte din postproducție. Microfoanele nu prind întotdeauna ce se întâmplă pe platou. Dar să zicem că regizorul vrea să se audă sunetul pașilor cuiva pe pietrișul unei alei, înțelegi? Sau cum se dau paginile unei cărți, sau cum se deschide un pachet de biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se ține și el de scaun, la fel de tare ca și mine. Mi-e rău. Cred că-mi vine rău. O, Doamne. OK. Hai că parcă... e mai... bine acum, revenim la normal. — Doamnelor și domnilor, se aude o voce la microfon, și toată lumea ridică capul. Vă vorbește căpitanul. Îmi tresaltă inima În piept. Nu pot să-l ascult. Nu pot să gândesc. Tocmai traversăm o zonă cu turbulențe și e posibil să mai avem ceva probleme. Am aprins beculețele de semnalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cântă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pârâielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mâna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, Încercând să-mi dau seama cine sunt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversând peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aruncă o privire iritată spre cabina producătorului. — Să se hotărască naibii odată! Mai vorbim, zic și mă ridic. Trebuie s‑o șterg. — S‑o ștergi? zice Emma. Dar nu poți să pleci acum! — Ba bine că nu. Duc mâna la microfon, iar Eddie, sunetistul, se grăbește să mi‑l desfacă. Foarte bine ai zis, îmi șoptește în timp ce îmi scoate firul de sub haină. Nu trebuie să le suporți porcăriile. Îmi surâde. Barry tocmai face icter. — Hei, Becky! Capul speriat al Zeldei apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se lasă cortina, vărs lacrimi de fericire. Cum „Manualul Revoluției Culturale” e distribuit în fiecare comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
voi susțineți că nici vouă nu vă este limpede. Ce se întâmplă? Nu mi-e clară natura greșelii mele. Nu mi-am dat seama cât de măreață este Revoluția Culturală. Vedeți cum suntem respinși? zice Doamna Mao Jiang Ching, apucând microfonul după ce urcă pe scenă. Aplauzele mulțimii devin asurzitoare ca tunetul. Doamna Mao continuă, cu voce vibrantă. Ea sugerează mulțimii să se uite la afișul de deasupra capetelor lor, pe care scrie: Revoluția Culturală este o activitate de timp liber sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lor și el a izbucnit În râs. „Obișnuiește-te”, mi-a spus, „aici toți sunt convinși că sunt urmăriți de serviciile secrete. Iar cele mai suspecte obiecte din casă au ajuns telefoanele, pentru că se crede că În interiorul lor se află microfonul de ascultare”. Deci familia Dobrotă Încercase, cu aceste mijloace ridicole, să debranșeze presupusa aparatură de ascultare... —O să spui iar că am mania contrazicerii, dar poate să fi avut și ei oarecare dreptate... Tu nu Înțelegi astfel de lucruri... Christa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima clipă și mă conving că el pleacă, cu valiza Înțesată de microfoanele lui Victor, fără să fluture mâna spre mine, sau mă fac că o iau pe scara dinspre subsol, la WC, LIKE A HERO, dar, de fapt, ies afară, În stația de autobuz, și de la un public te sun pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă într-un nenorocit de parc! Ce naiba fusese în capul lui Luca de le promisese așa ceva? Sunetul produs de un deget care pocnea în microfon i-a întrerupt gândurile lui Alison. Era David Bartholomew, care se pregătea să vorbească. David fusese cavalerul de onoare al lui Luca și la prima sa căsătorie, cu Sofia, și, în ciuda tuturor eforturilor lui Alison, Luca refuzase categoric să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea David, cu câte-un copil încleștat de fiecare picior, Sofia arăta ca o persoană care are nevoie disperată de o proteză dublă de șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el ca un adevărat profesionist, ca să se asigure că tot ceea ce avea să spună urma să fie auzit în întreaga încăpere. —Fostul meu soț e un laș, iar ea e binevenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Paul, apoi a luat un pahar și i-a mulțumit chelneriței. Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia arăta și mai drăguță. Dintr-odată, muzica s-a oprit și cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se cocoțase pe micul podium instalat într-unul dintre colțurile sălii. —Așa cum știți cu toții, ne-am adunat aici ca să sărbătorim ziua de naștere a superbei mele soții, Julia... James a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]