2,165 matches
-
Prin urmare, noi cinstim pe acest iubitor de virtute, care apare și În vremea noastră ca vin‑ decător al tuturor tipurilor de boli, izbăvitor, salvator În orice situație și grabnic ajutător pentru cei aflați În nevoi și care au cerut mijlocirea lui În fața lui Hristos. 244 Suferința și creșterea spirituală IX.5. Când sănătatea nu e un bine și despre medicină ca scop În sine Făcând referire și la Învățătura patristică pe care teolo‑ gul ortodox Jean‑Claude Larchet a prezentat
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca bolnavul să moară, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte. Prin ungerea cu untdelemn sfințit, simțurile sunt curățite, sfințite, Întărite În ele Înseși Împotriva ispitelor ce vin de la lucrurile din afară și de la forțele rele nevăzute prin mijlocirea lor”313. Astfel, În rugă‑ ciunile Maslului În care se cer deodată tămăduirea trupului, iertarea de păcate și tămăduirea de patimi, „eliberarea sim‑ țurilor de influențele rele și alungarea vrăjmașului, toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sănătos trupește și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
291 de racla lui ! Izvorăsc multă binecuvântare nu numai osemintele mucenicilor, ci și mormintele lor, și coșciugele lor !”324. Moaștele de sfânt martir, mort pentru păcat, strălucesc de locuirea Într‑Însele a Duhului Sfânt 325. Înfăptuirea unor lucruri minunate prin mijlocirea sfinte‑ lor moaște trebuie văzută prin credința că există o legătură specială Între sufletul unui sfânt și osemintele lui, pe care moartea nu o poate distruge, În sensul că spiritul acestuia nu părăsește cu desăvârșire trupul, menținând astfel În moaște
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fără a suferi farmece. Beneficiarii de forțe magice sînt de un alt tip. Energia lor "depășește perimetrul marcat în numele lor". Că există ființe care, ca și vrăjitorii, sînt capabile să dezvolte potențialul bioeconomic al domeniului lor fără să treacă prin mijlocirile simbolice obișnuite adică fără ca activitatea lor să fie conținută de sistemul de nume iată ce afirmă cei vrăjiți. Auzindu-i, este totuși imposibil de reperat forța vrăjitorului ca atare: nici o persoană vrăjită nu l-a văzut aruncînd farmece, deoarece [acesta
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
gustă pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Întreg și deplin În Trupul și Sângele Său euharistic.” Aici se concentrează misterul liturgic adevărat și real: În această primire Întru ale Sale a sacrificiilor noastre material și spiritual, În această mijlocire a cultului nostru de adorație, În această lucrare și continuare a operei Mântuitorului. Prin Liturghia Bisericii, prin Sfânta Euharistie, mai ales, ajungem trupul mistic al lui Hristos, atât pe calea unirii individuale cu El , cât și prin unirea tuturor În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
simpli", viețuind exclusiv sub presiunea senzației imediate și tocmai de aceea tentați să scape de insuportabila "febră" printr-un "act violent"; cealaltă ar fi specifică psihologiei "artiștilor" (a intelectualilor, de fapt n.n.), deoarece presupune sublimarea "răului" (a "febrei" existențiale) prin mijlocirea imaginației, îndemnând la refugiul în contemplație. Ca atare, psihologia omului "natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încurajând și mai mult comportamentul duplicitar al femeii trebuie să recunoaștem, spre satisfacția nițel perversă a bărbatului iubitor de enigme și de suferință. Prin urmare, mai corect ar fi să atribuim cuvântului o funcție ambivalentă: pe de o parte, prin mijlocirea discursului, trăirea erotică se "purifică" de zgura reacțiilor elementare; pe de altă parte însă, cuvântul alimentează obsesia și transferă experiența existențială într-un regim fantasmatic, imaginar, acaparând pe deplin conștiința. Așa încât, în măsura în care salvează, protejându-l de neplăcuta confruntare cu viața
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îi dezvăluie Ligiei Tudurachi un lucru neașteptat: romanul se dovedește mult "mai teatral" decât drama Hortensiei, deoarece, "dincolo de indici dramatici superficiali (decor, gesticulație)", textul lovinescian conține, în plus, și "o relație fundamental teatrală între actor și cor". Într-adevăr, prin mijlocirea lui Ciprian (personaj-raisonneur, jucând aici rolul corului), Lovinescu "a supradeterminat fatalitatea ce guvernează feminitatea negativă a lui Lulù", de unde și îndreptățirea de a prezenta "cazul" Mab "în termenii tragediei", cu referire directă la piesa lui Euripide, Ifigenia în Aulis 193
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare să contamineze în cele din urmă nu doar literatura, ci însuși limbajul psihanalizei, marcat de același scenariu cu "eroi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intra În Rusia, Honigberger Își va aminti de un spion rus În centrul Asiei, un anume D. (colonelul Maison), agent al intereselor țariste căruia avea să-i succeadă Ivan Viktorovici Vitkevici și de care aflau serviciile secrete engleze și prin mijlocirea lui Honigberger 4. Căci istoria aceasta nu e idilică, Înduioșătoare sau măcar inocentă decât rareori, În preajma Ducesei Elena, și nu a țarilor, guvernatorilor, emirilor, rajahilor. Va urma o călătorie europeană cu perioade de frugală stabilire la Viena, Paris și Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Duhul meu, iar ei vor profeți 394. În trecerea universală a omului, istoria cultă și ocultă a spiritului s-au întâlnit ades cu elementul sublim al relației directe dintre creat și creator, dintre parte și întreg, dintre diversele monade prin mijlocirea informației sacre 395. În clipele de liniște ale unei anamneze, bolnavii încearcă să se apropie, temători de răzbunarea infinitului sau de rea-credința semenilor și povestesc cele trăite sau imaginate, halucinații spunem noi, în timpul ce precede o criză epileptică, de migrenă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
folosim cuvintele filosofiei blagiene. "Te văd, Dumnezeule-plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin ușă/ din muntele cerului, cotropitor.// Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi/ mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă./ Tiparul în Tine păstra-mi-l-voi". Lumea vorbește prin mijlocirea arborelui cosmic, un copac plutitor și această vorbire este direct înțeleasă. Lumea este înțeleasă ca Viață și, pentru gândirea primitivă, Viața este o ascundere a Ființei scria Mircea Eliade și încercăm să sugerăm că Isus Cristos poate constitui tocmai calea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei ce nimeresc în simbria unui oier nepriceput și orb. Și mă întorc la Isus. Este exemplul cel mai minunat ce poate fi dat despre un astfel de inițiat capabil să gândească liber în dogma transmisă de Tatăl Ceresc prin mijlocirea luminii Duhului Sfânt. Și ceea ce El a cerut e tocmai dialogul, cunoașterea, răspunsul la întrebările celor care caută. Nu poți cere lumina dacă nu bănuiești că ea există. Nu poți ști că există dacă nu o întrezărești. Nu poți să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tinde pur și simplu să devină receptiv, cu speranța unei revelații, dar întotdeauna cu umilință. 664 centura desparte jumătățile corpului în mod similar, de unde și îmbrăcămintea de ritual a prelaților, sacerdoților, a inițiaților în general. 665 respirația zonei intermediare e mijlocirea dintre cer și pământ, după doctrinele rosicruciene. 666 Liviu Pendefunda, Poezie și Somn, Poezia, XIV, 2(48), 2009. 667 Frithjof Schuon, Road to the Heart, 1995. 668 Lucian Blaga, Din părul Tău 669 Gérard de Nerval, Aurélia 670 Homer, Iliada
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
personajului negativ, Ruben, ipostază mefistofelică, cel care inoculează dorința de autodepășire și ispita luciferică de a nesocoti cuvântul de ordine magică. În a doua parte a nuvelei, eroul eminescian, călugărul Dan, aflat în spațiul extramundan, este invitat să modifice, prin mijlocirea semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul puterii absolute, călătorește într-un feeric spațiu lunar, creat prin voința sa demiurgică . „Eul uituc și deci neștiutor că este el însuși "vis al neființei", sau chiar "vis al vieții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un centru aflat in adâncul ființei, necunoscut, relevat prin intermediul ajutorului faustic: „Adâncimea mea tu o ai in tine, numai încă nedescoperită.”. În a doua parte a nuvelei, eroul eminescian, călugărul Dan, aflat în spațiul extramundan, este invitat să modifice, prin mijlocirea semnului, dimensiunile timpului și ale spațiului. Eroul, înzestrat cu harul puterii absolute, călătorește într-un feeric spațiu lunar, creat prin voința sa demiurgică. Dorește să afle secretul ochiului magic dumnezeiesc pe care il ocolesc cifrele, vrea să fie nemuritor prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
apărut. Nu omul a creat moneda. Acest instrument al economiei a apărut în mod involuntar în procesul acțiunii umane. Fig. 3.1 Legătura monedă-acțiune umană Moneda (funcții, proprietăți 299) Economia (acțiunea umană) - funcția monedei de mijloc de schimb - nevoia de mijlocire a schimbului - funcția monedei de instrument de cuantificarea valorii mărfurilor - nevoia de cuantificare a valorii mărfurilor Economia creează moneda și funcțiile dezvoltate de acțiunea umană (de economie) sau nevoile dezvoltate de acțiunea umană duc la apariția funcțiilor monedei. Ulterior (adică
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de funcții pe care le are moneda, ne exprimăm, și am argumentat anterior, preferința pentru cele două dezbătute. Pentru a le deosebi ca importanță, Costin Kirițescu le împarte în "funcții principale" și enumeră 326 - evaluarea bunurilor și serviciilor 327 și mijlocirea schimburilor 328; și în funcții secundare 329, unde enumeră: mijlocirea creditului, mijlocirea economiilor, păstrarea și transferul valorilor, distribuirea bunurilor și serviciilor. Stanley Javons 330, economistul care a făcut vinovate astrele de fluctuația economică și apariția ciclului economic, consideră că moneda
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
am argumentat anterior, preferința pentru cele două dezbătute. Pentru a le deosebi ca importanță, Costin Kirițescu le împarte în "funcții principale" și enumeră 326 - evaluarea bunurilor și serviciilor 327 și mijlocirea schimburilor 328; și în funcții secundare 329, unde enumeră: mijlocirea creditului, mijlocirea economiilor, păstrarea și transferul valorilor, distribuirea bunurilor și serviciilor. Stanley Javons 330, economistul care a făcut vinovate astrele de fluctuația economică și apariția ciclului economic, consideră că moneda are următoarele funcții: mijloc sau mediu de schimb, comună măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
anterior, preferința pentru cele două dezbătute. Pentru a le deosebi ca importanță, Costin Kirițescu le împarte în "funcții principale" și enumeră 326 - evaluarea bunurilor și serviciilor 327 și mijlocirea schimburilor 328; și în funcții secundare 329, unde enumeră: mijlocirea creditului, mijlocirea economiilor, păstrarea și transferul valorilor, distribuirea bunurilor și serviciilor. Stanley Javons 330, economistul care a făcut vinovate astrele de fluctuația economică și apariția ciclului economic, consideră că moneda are următoarele funcții: mijloc sau mediu de schimb, comună măsură a valorii
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
argintul sunt divizibile. Sunt mărfuri omogene (orice uncie de aur va fi egală cu o alta)"463. Metalele prețioase au fost un adevărat "medium"464 al schimbului, mărfurile care se vor datora și care vor face istorie în rolul de mijlocire a schimbului și de etalon al valorii. Metalele prețioase au urmat "produselor spontane"465 pe care omul le lua din natură și le folosea ca monedă. Fiind cea dintâi formă monetară "fabricată"466 de către om. 3. Moneda metalică - o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
caracteristici ale funcționării acestui tip de monedă. Moneda metalică a funcționat pe toată perioada sa de existență, dar mai ales la începuturi, alături de troc sau schimbul direct marfă contra marfă. În aceste condiții de pondere redusă sau foarte redusă în mijlocirea schimburilor și cuantificarea valorii mărfurilor, crizele economice specifice au fost de mică amploare. În al doilea rând, trebuie să spunem că specific unei perioade importante de funcționare a monedei metalice, adică până după secolul al XVII-lea, când apar statele
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
zis primele sale forme, în circulație, ține de volumul imens de schimburi comerciale interne și internaționale care au apărut după marile descoperiri geografice .În plin avânt comercial și economic era nevoie de un instrument simplu, suplu, rapid și eficace de mijlocire a schimburilor. Apariția și folosința monedei de hârtie constituie o adevărată revoluție în economie și comerț, revoluție care stă la baza civilizației umane contemporane. Folosința hârtiei în rol de monedă a fost privită însă mult timp cu reținere. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de relativitate. În Europa, însă, putem vorbi cu certitudine de apariția monedei de hârtie în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii și expansiunea fără precedent a relațiilor comerciale. Unor relații comerciale complexe încep să le corespundă instrumente complexe de mijlocire a schimburilor, iar moneda de hârtie, cu formele sale, este un asemenea mijloc. Ca punct de plecare în viața economică, moneda de hârtie nu ar fi apărut niciodată dacă nu ar fi fost în mod clar legată de metalul monetar
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
valori comune. Lucrurile vor fi accelerate prin prezența agresivă a URSS și a comunismului în Europa și prin contrapondere la această lume. Din acest moment banii intră într-o nouă etapă, ei capătă o nouă proprietate și anume aceea a mijlocirii schimburilor comerciale internaționale și a cuantificării valorii în plan global 701. După 1945 fenomenul globalizării 702 capătă o amploare deosebită, iar transferurile internaționale bănești ajung la un volum uriaș. Globalizarea economică și comercială, bazată pe hegemonia dolarului american, va imprima
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]