17,823 matches
-
ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru tine! Auzi, bună ziua! Și ce-i cu asta? MICUL PRINȚ: Ce faci acolo? BEȚIVUL: Beau. MICUL PRINȚ: Nu-i frumos ce faci. Arăți foarte prost. Cred că ești bolnav. De ce bei? BEȚIVUL: Ca să uit. MICUL PRINȚ: Mi-e foarte milă de tine. N-ai pe nimeni? N-ai nici măcar o oaie? BEȚIVUL: O oaie? M-ar face să uit? MICUL PRINȚ: Poate că da. Ce vrei să uiți? BEȚIVUL: Vreau să uit că mi-e rușine. MICUL PRINȚ: Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fiind noi înșine avem un rost în lume. ȘARPELE: Sunt puternic! Oamenii sunt meschini. Când mă supăr, pe acela pe care-l ating, ți-am spus, îl ofer neantului. Tu însă ești nevinovat și vii de pe o stea. Mi-e milă de tine, ești atât de plăpând pe Pământul acesta de granit! Aș putea să te ajut într-o zi, când o să-ți fie dor de planeta ta. Aș putea... Dacă ai să vrei, mă chemi, și eu vin. MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dat-am lui Aslan Vornicul când am scos Corlătăștii și Stejărenii preț de 12 unchii”. Iar dintr-un document din 24 mai 1503, aflăm că Danciu din Brâncoveni, fost mare vornic, dăduse lui Iane, banul Craiovei, satul Băilești, „ca să fie milă și cinste și căutare și să-i scoată lui dregătorie de la Ștefan Voievod”<footnote Ibidem, pp. 386 387. footnote>. După cum se constată, în aceste cazuri este vorba de daruri făcute dregătorilor, atât în calitatea lor de înalți funcționari, cât și
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
Chiar și activitatea neoficială economică, în total, poate să fie estimată din diferite tipuri de informație dură - comparând schimbările în activitatea economică măsurată cu schimbările paralele în asemenea variabile cum ar fi moneda în circulație, electricitatea și întrebuințarea de combustibil, milele făcute de avioanele de pasageri și erorile și omisiunile în informațiile plăților internaționale. Dar, având în vedere că tranzacțiile corupte, spre deosebire de activitatea neoficială economică, nu implică crearea de valoare adăugată - dar mai degrabă, transferă plăți între indivizi (sau hoția directă
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam la nea Gică, ăstuia i se făcea milă și ne dădea niște sacâz să ungem buhaiul. Să ne protejăm. El zicea ca e Verde de Paris și noi îl credeam. Prezențe românești peste hotare Jean e un malac de vreo sută treizeci de kilograme și patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent care să repare acoperișul? Se uită la mine compătimitor, cu o milă definitivă și printre apropouri referitoare la precara mea educație plastică, aflu că aia e o operă de artă, băi, papleacă! Bucata de tablă pe care au lipit o poză în care se văd câțiva nori care cică sunt continuați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
până la urmă s-o dat pe brazdă. Apoi, moș Dumitru a luat-o gospodărește și i-a povestit lui Costăchel toată tărășenia. Cum văd eu, moș Dumitre, frumos ai plănuit-o. Păi, unde pune moș Dumitru mâna, pune și Dumnezeu mila. Asta așa-i, dar acum trebuie să ne gândim, cine să meargă miercuri cu matale la târg. M-am gândit eu. Ce am avut de făcut tot drumul? Să mă gândesc. Și uite pe care cred că-i bine să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ci mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în priviri: „De ce au vrut să vă omoare legionarii și cine-s aceia?” Pentru oamenii din comună, lucrurile acestea erau de neînțeles, ca multe altele de altfel... De multe ori, țăranii treceau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
hrană... De rămâneai în urmă te aștepta glonțul... „Unde-i colonelul Brad Filip” - mă tot întrebam. Și marșul nu se mai sfârșea... Sentinelele se schimbau des. La fiecare schimb de tură se făcea numărătoarea. Dacă lipsea cineva îi plângeai de milă civilului aflat în preajmă. Era luat cu forța și băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam.„ În ce lună și în ce zi suntem astăzi?” - am întrebat într-o doară. „Apoi după socoata mea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În caz contrar... Știi ce vă așteaptă pe amândoi!... Sfârșitul verii a venit parcă mai repede. Vremea se înrăutățea din ce în ce. Ploile purtate ca de iele măturau continuu întinderile de stuf și bălți. Frigul își înfingea colții fără milă în trupurile lipsite de vlagă... Chinurile fiecărei zile de muncă lăsau urme adânci pe chipul lui Brad Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
femeie, indiferent cum arată, are și ea sentimente, dorințe, dreptul de a iubi și de a fi iubită, nu crezi? Doctorul o privi câteva clipe și în ochii lui apăru o licărire care putea fi asemuită cu un sentiment de milă. Părul ei de catran răspândit pe perna albă iriza o lumină fluorescentă care o înnobila. Vă spuneam în una din serile trecute că vreau un copil. L-aș face singură, dar vă dați seama că nu e posibil. Nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
brațe cu strășnicie. Ea însă se zbuciuma în continuare cu aceeași forță nestăvilită, plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile ei? Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă, că această Carla era doar o fetiță, avea numai zece ani, dar nu exagerez cu nimic, când spun că era o adevărată domniță imperială de o frumusețe ireală, aidoma unei minunate flori, ce abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar putea ajunge mai aproape de înțelepciune, de bine și de adevăr, apropiindu-se, până la contopire chiar, cu Creatorul lor - și al nostru, al tuturor -, devenind, în conștiință, pereni. Dar, bineînțeles, nu se întâmplă așa. Iar, într-un fel, îmi este milă de ei. N-am, însă, cum să i opresc, ci doar să-i conving, dar asta, chiar dacă încerc mereu, nu-mi iese niciodată! Găsindu-mă pe această poziție, multă vreme am crezut că eu n-am noroc. Apoi, mi-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care promit mult, vine fără milă, în chipul cel mai neașteptat și nedorit. Zi-mi tu acum, ție ți se pare așa ceva just? Mie aproape că-mi vine să urlu de scandalos ce-i, dar cine mă va auzi? Și, dacă voi fi auzită totuși, cine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căzu și se risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-i ia pe toți și pe toate! Măcar dacă mi-ar părea rău și aș avea regrete, dar nu am așa ceva. Deloc! Nici acum și nici vreodată eu n am căutat să-mi bag banul suferințelor mele în cutia milei din sufletul celui căruia m-am adresat. N-am nevoie și nici nu-mi trebuie una ca asta! Ce prostie! Am să mă descurc eu și singur! Repet: pot! Nam nevoie nici de mama și nici de oricine altcineva. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine această trăire, această privire. Dar numai cei Încrezători vor reuși, cei devotați și cei care doresc cu adevărat...și uneltele Îi vor fi puse la dispoziție. Grădina e plină de mărăcini, de prăpăstii, de fiare sălbatice ce nu cunosc mila. Aici, va trebui ridicat un imperiu al frumosului, „văd nașterea-i și moartea-i cum mă crește”. Se teme poetul? Se pare că da! Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă hrăni / din flăcări și tac / când pulberea mă-mbie ... / și strig: / „ai milă!”când mâna care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire de literă? ( Nichita Stănescu). Așa, Într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi cu privirile pierdute În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și alte taine ale poeziei, pe care singură le vei descoperi.” Și mi-a promis că va fi alături de mine până la capătul drumului. Drumul s-a dovedit atât de minunat, mereu Înseninat de spiritu-i Înălțător, dar atât repede și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ispititor îi oferă pâine, știindu-i slăbiciunea trupească firească după o postire de 40 de zile: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” - Matei 4, 4. „Cana cu apă” - despre milă, dar și despre absența acesteia, mai mult, despre înlocuirea acesteia cu nepăsarea și cruzimea abandonului, părăsirii unui suflet neputincios, fapt care nu poate să rămână nepedepsit, în absența pocăinței. „Sărbătoarea cea mare” - în esență, un text absolut autentic despre convertire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]