2,132 matches
-
să mă consacre definitiv ca scriitor. Îmi amintesc cu emoție și precizie în același timp că învățătoarea a pus pe cei trei premianți ai clasei să citească prima lor compunere. Iuliana Vlad era fiica directoarei școlii, Ionel Pricop era fiul milițianului din comună, iar eu eram fiica unui mort, pe mormậntul căruia crescuseră primele zorele și înfloriseră primii ghiocei. În unanimitate, glasurile candide mă declaraseră învingătoare. Am avut cea dintậi oara în viață convingerea că valoarea depășește barierile prejudecăților, că port
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
integrez în colectiv, ținậnd bine ritmul. La sat sau la oraș, școala a fost însăși rațiunea existenței mele. Aici aveam să-i cunosc pe Emil și pe Traian, elevi eminenți de care m-am legat sufletește pentru totdeauna. Fiu de milițian, Emil avea imprimate din familie, cultivate vizibil chiar, preocupări “ceva mai delicate”, Securitatea fiind în gloria ei absolută pe atunci. Pentru ca tatăl sa nu poată fi șantajat cu nimic, lui Emil i se formaseră deprinderi demne de toată lauda. Era
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Mai formidabilă măsură Ca asta - nici că se putea; I-au scos măselele din gură Să nu mai tragă la măsea!” (D.C. Mazilu) „Sens interzis” sau când vinul voiajează cu șoferii „ Când respect regulele de circulație, nu mă vede nici un milițian!...” (Petre Bokor) „Vă rog frumos - se adresează un șofer amețit de băutură unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Era puțin obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i s-a părut și lui simpatic, și într-adevăr, riscând o întâlnire cu un milițian de la circulație, acesta a ținut morțiș să-l debarce în apropierea Gării de Nord. Acum când a ajuns în gară și a luat trenul, nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Tot ce mi-a plăcut am învățat spontan pe de rost. înainte să împlinesc trei ani știam pe de rost câteva sute de poezioare și chiar o carte întreagă de aventuri în versuri numită (de, eram în '59...) "Unchiul Stiopa Milițianul". în liceu și facultate am învățat pe de rost și îi mai știu și acum (cine mă cunoaște știe că nu exagerez) pe aproape toți poeții români care mi-au plăcut, și mai ales pe Blaga, Barbu, Bacovia, Voronca și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Tineretul deceniilor următoare a îmbrățișat modul de viață american, vestimentația, muzica, filmele, magia unei lumi mai libere și mai bune, cu atât mai mult cu cât ele erau blamate de oficialitate. în anii '70, tineri români pletoși erau tunși de milițieni în plină stradă. Un comerț ilegal frenetic cu discuri de muzică rock era și el în floare. După revoluția din 1989 mitul american s-a accentuat. Primele McDonalds au fost luate cu asalt de o populație pentru care "un loc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mir Încă de câți genunchi urâți am putut să văd, n-aș fi crezut că natura mai fabrică așa ceva. Am continuat cu lungimea coapsei care m-a provocat. Era să urc cu privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau, am tras cu praștia și am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție“ pentru că era frumușică și, probabil, așa Înțelegeam eu s-o curtez, oricum, nu realizam pe atunci grozăvia că aș fi putut s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor roșii ce se avântau urlând să se bată cu nemernicii de albi, ce le Încălcau pământurile și le violentau fetele. Fiica milițianului s-ar fi putut să fi Încălcat involuntar acel spațiu de interdicție, stabilit Între cele două tabere aflate În luptă pe viață și pe moarte și piatra mea o lovise În numele unui principiu abstract. M-au scos până la urmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului alb și să evadeze În spațiul de libertate al pădurii virgine); la un moment dat, intră Învățătorul Popescu să-i spună că a venit la școală milițianul, tatăl victimei, care nu se știe prin ce mijloace aflase atât de repede de incident; eu simt că pericolul crește și, cu sângele rece al indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încât să nu se observe. Pare că Învățătorul meu e mulțumit de rezultatul negativ al percheziției (totuși eram cel mai bun din clasă la carte, bașca drăciile ce le făceam) și mă trimite Între ceilalți copii. Nu cred că fata milițianului a pățit cine știe ce, nici n-aș fi memorat acest episod, dacă n-ar fi fost legat de scena percheziției, a primului atentat la integritatea libertății mele absolute; În acea Împrejurare, am trăit și sentimentul distanțării, pe care Îl are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim deschise ușa șoferului. Era timpul să plece, Înainte ca milițienii să observe mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim deschise ușa șoferului. Era timpul să plece, Înainte ca milițienii să observe mașina. Din grămada de cutii, de țigări și muniții de pe podeaua mașinii, alese un baton de ciocolată, o cutie de Spam și un exemplar din Life. CÎnd cei doi chinezi fură În spatele parapetului de tunuri, coborî pe bancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Universitatea Popoarelor din Moscova. Iar tu ții cu Moscova mai ales când se transmite la radio cântecul „Când Încetișor seara s-a lăsat / Iar orașul s-a luminat”. Caști ce caști și o tulești. De fapt ți-e frică de milițieni. Tu ai preocupări științifice. După ce o să-ți lipești cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În spirt. În această vară mai vrei să prinzi pentru colecția ta, un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică-tu șpriț. De un an de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui loc de muncă. Nu mai este strungar În fier, ci controlor tehnic de calitate. La sifoane este bine. Te uiți la cilindrul ruginit care se ridică când bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe chestia aia cu „micul detașament” e mare minune, unde dracului o fi trecerea aia cu lupta de clasă că tu nu vezi În jur nimic, nu vezi nici capitalismul, nici socialismul, vezi doar treceri de pietoni și borcanul de unde milițianul dirijază circulația și În timp ce rumegi gândurile astea, ești deja așezat la coadă, căci la Hala Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl pui pe masă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lor cu anumite drepturi inalienabile și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi și cânți cu niște tineri englezi În spatele Mausoleului lui Dimitrov, ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație americană de muzică pop, ba sări la bătaie cu niște ruși care aruncă cu pietre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-ți bagă În traistă decât o păpușă de plastic, cu o rochie pepit, o pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copilul În cărucior pe Căderea Bastiliei și te Întorci pe Ana Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii ăia mari. Mă trezește din coșmar telefonul. Am viza germană. 4 martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pline ochi, din cartea sa preferată, Ulenspiegel, toastul bătrânului Baas: tis tydt van te beven de klinkaert... El, băutorul atestat, putea să devină euforic și fără șnaps, doar vorbind. Pe urmă a venit Potsdam, ne-a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căsătoriți. Unul, și respectiv doi copii. S-au uitat la vize trecîndu-și unul altuia o pereche de ochelari foarte puternici, amîndoi erau la prima ieșire din țară, s-au uitat la mutre, nu păreau țigani, nici măcar așa, cu ochii umflați. Milițienii le-au oferit În acel moment cîteva tăcute semne de exclamație, din genul dramatic uite pe cine-au caftit băieții noștri, apoi a apărut un doctor. Care a transportat răniții, cu salvarea, la Clinica Centrală. Au fost cusuți și bandajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]