9,114 matches
-
blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și nu spune unde. Ori dacă spune, va minți în care oraș. Și pleosc. Părul și fața îi sunt leoarcă. Cafea din cap până-n picioare. Cafea rece. Cămașa și cravata, pătate. Părul dat pe spate îi cade pe față. Și blonda noastră se întinde să-i ia microfonul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
felații. Și când îngerul de femeie îi spune în cele din urmă „Nu pot...”. — Brandon... îi spune el. Mă cheamă Brandon. Brandon, spune ea. Nu mai poate veni să-l vadă de aici înainte. Atunci îi va spune ... c-o mințise. În legătură cu vârsta. La telefon, ea îl va întreba: — Nu ai progerie? Și Brandon Whittier va răspunde: — N-am optsprezece ani. N-are, și o poate dovedi cu certificatul de naștere. Are treisprezece. Așa că e victima unei coruperi de minori. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băut sau să măsoare mașina ca să vadă cât de lung trebuia să fie furtunul pentru a ajunge de la țeava de eșapament la geamul de pe partea șoferului. Nu merita în nici un caz să meargă la doctorul de circumscripție și să-l mintă în față ca să obțină niște sedative. Celelalte lucruri pe care a fi putut să le facă, de pildă să-și taie venele cu lama, păreau doar niște fapte dintr-un plan stupid, menit să-i rezolve toate problemele deodată. Reflectoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Luanei, o căută în locurile știute după care, negăsind-o, renunță să se mai obosească. Bica făcuse clătite umplute cu dulceață și înfometați copiii dădură buzna la farfuria îmbietoare. Femeia sesiză absența Luanei. Unde-i zvârluga? A intrat în casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri. Astea sunt pentru Luana. Am să i le duc mai târziu. În vreme ce copiii se înfruptau din bunătățile aburinde, inima micuței curajoase își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colegul meu. Mi le-a dat de ziua mea. Ziua ta e în aprilie. Asta i-am zis și eu dar el a insistat să le iau. Sanda o privi suspicioasă. Sigur îmi spui adevărul? Luana se supără: Eu nu mint. Mama căzu pe gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orelor, după ce copiii părăsiră sala, învățătoarea o chemă la ea pe eleva Leon. Trebuia să te pedepsesc. Nu-ți pot permite o astfel de atitudine. La fel aș fi procedat cu oricine. Să știi că nu sunt o femeie rea. Mințea. Sanda i-a văzut mâinile iar a doua zi s-a dus la școală. I-a spus răspicat doamnei că-i interzice, categoric, să-i atingă copilul. Din ziua aceea nici unul din elevii clasei n-a mai fost lovit. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu mai avea formă. Livianu plutea într-o stare, amestecată, de real și divin. Fata asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dan îi povestea cum și-au petrecut ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În final, renunță să-și mai bată capul și spuse într-o doară: E acasă. Dă cu var. Facem curățenie. Rosti Seneg încremeni. Îți bați joc de mine! Nu. Ăsta e adevărul. Nu-i venea să-și creadă urechilor. Ea mințea, cu aceeași dezinvoltură și nesimțire ca întotdeauna. E cea mai proastă scuză pe care am auzit-o vreodată, Luana. Ești la fel de nerușinată și de ipocrită ca în liceu. Le întoarse spatele și plecă, spumegând de furie. O ura din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spună în fața unei răsturnări de situații tipice pentru filmele acelui regizor al cărui nume nu și-l mai amintea? Robu urma să plece. Nu foarte curând, pentru a nu da loc la discuții. Nimeni nu trebuia să știe că-și mințise echipa cu nerușinare. O astfel de faimă i-ar fi închis porțile oriunde. Pe Luana n-o putea numi în locul lui. Știa că nu era, încă, suficient de bine pregătită să conducă o echipă pe un drum atât de anevoios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împingă afară pe ușă, pentru veșnicie. Dar ochii ei, părul, trupul și întreg acel al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă. Te iubesc, Ștefan, din toată inima, cu întreaga ființă... Te doresc, cu o sete fără leac, vreau să te ating și... Tăcu. Roșise. Îi bătea inima, să-i spargă pieptul, tremura îngrozitor, voia atât de mult ca el s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-ncrunți, de parc-ai fi complet zăpăcită. Aș zice că singurul lucru pe care-l comunici e că minți. Nu-i nevoie de-un antropolog ca să facă asemenea descoperire! — Bill Schneider a Îndrugat o grămadă de chestii. N-am ținut minte fiecare mărunțiș. Pe deasupra, el nu-i chiar Cehov când trebuie să și aleagă vorbele, În cazul În care n-ai băgat de seamă. I se făcuse foarte cald, ferestrele erau tot Închise, iar ei Îi trecea prin cap că nici măcar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am săturat! Ei, surioară, a zis Bob. Ia și tu una și-o să te simți mai bine! De unde naiba faceți voi doi rost de chestiile astea? Johan a dat din umeri. De oriunde. De peste tot. Te rog să nu mă minți! Când mă plimb pe stradă, eu nu văd așa ceva. Ție cine ți le dă? În orașul ăsta nu-ți dă nimeni nimic de pomană, a zis Johan. A ridicat o mână și și-a frecat degetul mare de arătător. Totul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu prea tare, Însă destul ca să se audă o pocnitură seacă și surdă. A Închis ochii, iar Adam și-a zis că poate totuși s-a lovit rău. — Aha, văd că am de-a face cu un orfan care se minte pe sine. Bine, atunci ia spune tot ce știi despre conferința care a avut loc În ’55, chiar aici, În Indonezia! Nu știi? Bine, să te-ajut! A avut loc la Bandung. Tot nimic? Ascultă la mine: conferința noilor state
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
siguranță lângă un om care ține o armă În mână. Nu-și dădea seama câtă vreme fuseseră În mașină Înainte să Înceapă nebunia aceea. Nu mai știa când Își spusese prima oară s-a terminat cu mine. De obicei ținea minte asemenea amănunte, clipele când i se Întâmpla ceva important. Fusese o vreme când putea să Își amintească o conversație Întreagă, timbrul și intonațiile glasului cuiva, felul În care pronunța fiecare vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu cred că sunt În stare să plec, dar trebuie. O pasăre de noapte Începuse să cânte, două sunete repetate, atâta tot. — De ce? a Întrebat calm Margaret. Să vrei s-o faci e una, nu-nțeleg de ce-ar trebui! Mint, Îi trecuse prin cap, ori poate era minciună doar pe jumătate, pentru că de fapt Înțelegea. Dar În capul ei Începuse se Încolțească un sâmbure de gând, iar acel sâmbure, ascuns și absurd, zicea: Nu pleca, nu-nțeleg de ce pleci fără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te simți În siguranță la tine-n țară, nu să-ți petreci copilăria crezând că ar trebui să fii În altă parte. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Mi-a fost greu să-ți ascund adevărul. Nu-mi place să mint. Dar erai fericit. Nu-i așa? — Atunci, unde-a fost Johan tot timpul ăsta? Karl Își Întinsese mâna după pantalonii Împăturiți grijuliu la capul patului. Dintr-un buzunar scosese o bucată de hârtie și i-o dăduse lui Adam. Pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gata să dea în lacrimi, acum îi spunea că se simte minunat. El ce trebuia să mai creadă? Ce ciudate mai sunt femeile astea ajunse la vârsta critică! Se uită la ceas. Mai avea până la tren. Să încerce s-o mintă, să-i spună că era timpul s-o pornească spre gară? Dar dacă ea cunoștea mersul trenurilor? Mă bucur că v-am fost de folos cu ceva, spuse în cele din urmă și-și scoase batista să-și tamponeze buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se vede și știe și caută înfrângerea mea finală înfigându-se în privirea mea și forțându-mă să recunosc în tăcere, acum, tocmai azi, în ochi în ochi, ei bine, da, e da, e da, e da și nu te mint și nu mi-e frică, și privirea lui e urâtă ca tot ce poate fi mai urât dintr-un chip îngeresc care știe asta și am putere în ziua aceea să-i întorc urâțenia înapoi cu un bumerang al ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vrei tu... ești o proastă, mamă, m-ai învățat greșit, de ce pula mea nu m-ai făcut și pe mine să mă doară în cur de toți și să-mi bat joc de ei, să mă fut pe roluri, să mint, ce m-ai învățat tu nu e valabil, Toni, am stat 4 ani împreună, l-am crescut, l-am pregătit pentru facultate și a intrat, stăteam nopțile și ne gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dragi unul altuia, dar asta e, suntem prieteni, îl strâng de mână pe Pinochio cel bun și amețit, în ochi are putere, iar eu mă concentrez pe atingerea mâinii, tăcem unul lângă altul, tu nu ești parșivă, nu? nu mă minți? nu te mint, cu nimic nu te mint... acum mi-ești așa de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar asta e, suntem prieteni, îl strâng de mână pe Pinochio cel bun și amețit, în ochi are putere, iar eu mă concentrez pe atingerea mâinii, tăcem unul lângă altul, tu nu ești parșivă, nu? nu mă minți? nu te mint, cu nimic nu te mint... acum mi-ești așa de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îl strâng de mână pe Pinochio cel bun și amețit, în ochi are putere, iar eu mă concentrez pe atingerea mâinii, tăcem unul lângă altul, tu nu ești parșivă, nu? nu mă minți? nu te mint, cu nimic nu te mint... acum mi-ești așa de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine și nu se poate. Să nu te îndrăgostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Nou? În anotimpul colindelor. Al cui fiu este omul de zăpadă? Al anotimpului meu preferat. Jocul însușirilor Jocul se desfășoară astfel: un elev spune un substantiv, iar altul spune o însușire corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]