2,604 matches
-
ani înainte, fratele lui Naji îl urmase în America, cu o bursă la Berkley. Ahmad era acum inginer electrician. Lucra în ture de câte douăsprezece ore în fața calculatorului și-apoi încă trei ore în grădina lui cu aspect exotic. Curtea minusculă a lui Ahmad dădea pe-afară de plante care n-ar fi trebuit să crească în mediu umed și cu ceață - banani de Abisinia, pasărea roșie a paradisului, solandra. Până și solul era altfel - aproape negru și cu consistență de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în râs dacă, după un cot, nu s-ar fi lovit cu degetul mare de la picior de o placă din granit, care fusese așezată pe cărare. A ridicat ochii și-a văzut cabana. Care era, de fapt, doar o baracă minusculă, cu acoperiș de tablă. Un morman frumos aranjat de lemne de foc aproape c-o depășea în dimensiuni. Jina pierduse noțiunea timpului, dar se putea să fie cu mult după ora unsprezece. La ferestre încă se mai vedea pâlpâirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aiurea după fluturi mai să-l refuz dacă nu ar fi avut smerenia de împătimit mâinile îmi tremurau și trupul cană s-a făcut scufundare în viața unui om o să sufăr un pic ca și când sufletul mi-aș scoate o țeapă minusculă din deget aș afla că ești o moarte puțină tot ce însemni prin vasele mele de croazieră cerul descuamat cuburile nefinisate de gheață norii adunați în spirite răzbunător șarpe de ceață o întindere volatilă impactul și viața mea triunghiul bermudelor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
amintiri vizuale din viața mea e asta: sunt pe țărmul mării în golful yoghinilor de la Costinești. Din stânga, gonește pe un cal sur o fată blondă, superbă, cu sâni ca două opere de artă. Avea pe ea doar un slip alb, minuscul, asortat cu șuvițele albe ale coamei calului. Străbăteau stâncile spre mine, mișcându-se simbiotic într-un ritm pe care interior l-am trăit ca pe melodia „Arrival”. Fata a coborât și amândoi au început să se joace în mare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mereu la marginea ereziei. De ce tot umblau popii după Abelard (doctor subtillis), ca să-l prăjească nițel în piața publică? Eram la grupa opțională de psihologie. Cât mai rămăsese din psihologie după ce fusese interzisă de Ceaușescu în ’77, adică o grupă minusculă, pusă sub embargoul tăcerii în cadrul secției de filosofie-istorie. Știi, de fapt e un mare câștig că n-am putut să fac psihologia pe de-a-ntregul că prea m-aș fi contaminat de paradigmele cretine ale psihologiei de atunci. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
musai generația mea trebuie să le facă. Generația tranziției de la comunism la capitalism și democrație, deh. Generația părinților mei a făcut tranziția inversă, mama ei de istorie! Presupun că îmi voi face serios o cultură cinematografică video la televizorul meu minuscul. De ce nu? Ar merge cam două-trei filme pe săptămână pe care le mai iau și gratis de la Main Library. Indochina a fost superb. O încâlcită poveste a pasiunilor erotice și politice, cu deznodământ logic în economia marilor întâmplări ale filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și de concentrare. Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai organizam și eu, din când în când, mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-a dezbrăcat încet de parcă ar fi desfăcut un cadou. —Anna, ești atât de frumoasă, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
responsabilitate în caz de deces, mutilare, atacuri ale rechinilor, sindrom de stres posttraumatic, degete accidentate, unghii rupte, pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima scufundare în mare și, deși eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ce aveau efectul pe care-l aveau. Era extrem de tehnic și, oricât mi-ar fi plăcut să trec în dungă peste asta, nu puteam, pentru că, dacă obțineam contractul, avea să fie datoria mea să comprim toate aceste informații în texte minuscule și ușor de înțeles pentru uzul redactorilor de profil. Unul dintre aspectele triste ale profesiei mele era că nu mai credeam în nici una din promisiunile de contracarare a îmbătrânirii sau în vreunul din remediile miraculoase. De ce aș fi crezut? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Toată lumea mă privea cu mare atenție. Plantele și rădăcinile care intră în compoziția Formulei 12 sunt foarte rare și nu pot fi obținute pe cale sintetică. De aceea produsul va fi o raritate. Intenționez să dau un singur recipient - un recipient minuscul -, să zicem, redactorului de beauty de la Harpers. Singurul redactor de beauty din Statele Unite care îl va primi. Literalmente. Și nu i-l trimit prin poștă. Nici măcar printr-un serviciu de mesagerie. I-l aduc personal. Nu la biroul ei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în mreje. Îl va primi dacă îmi promite o pagină întreagă. Și, dacă nu poate, mă duc la altcineva. La Vogue, probabil. Iar recipientul ar trebui să fie făcut dintr-o piatră semiprețioasă, chihlimbar sau turmalină. Îmi imaginez un lucru minuscul, greu, care să-mi încapă în palmă. Cu greutate, știți? Ca o bombă miniaturizată, cu o forță spectaculoasă. Toți tăceau încă chitic, dar Ariella a înclinat aprobator din cap cu un gest aproape imperceptibil. —Și asta nu e totul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu o voce sugrumată, gata să intru în pământ de rușine din cauza a ce spuneam. Jacqui avusese o problemă precanceroasă pe colul uterin acum câțiva ani. La momentul acela, plânseserăm cu toții, convinși că avea să moară, dar, după o intervenție minusculă, care nici măcar nu presupusese o anestezie locală, își revenise deplin. Deodată Ariella a adoptat o atitudine foarte calmă. Neliniștitor de calmă. Vocea ei a scăzut la o șoaptă răgușită. —Anna, nu m-am purtat bine cu tine? Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
achiziție, îmi aminteam de cele două mii jumate pe care i le plătisem lui Neris Hemming și tresăream. Ar fi trebuit să mă țin după ea și să încerc să-mi recuperez banii - deși sigur era ceva în clauzele cu litere minuscule care mă avertiza că nu se putea -, dar nu voiam să mai am nimic de-a face cu ea. Voiam să uit că auzisem vreodată de ea. Și nici prin cap nu-mi trecea să cer o nouă programare; știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau să mă duc dracului direct?“ — Unde stați? am întrebat. — S-o îndura cineva de noi. Stăm la tine în prima săptămână, apoi vedem dacă ne-om găsi niște prieteni care să ne găzduiască. —La mine?! Dar apartamentul meu e minuscul. — Nu e chiar așa mic. Zisese cu totul altceva când îl văzuse prima dată. Zisese că era ca etajul 7 și jumătate din Being John Malkovich 1. —Și abia dacă o să fim acolo. O să fim toată ziua plecați la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i. Pe mica estradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care nu-l putusem numi mai devreme. Era dragoste. I-am întins-o pe Treakil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge nimic, a scos din coșul ei de răchită un minuscul flaconaș verzui. „În seara asta, ai să torni trei picături din acest elixir într-un pahar cu sirop de migdale pe care ai să-l oferi tu însăți vărului tău. O să vină la tine așa cum fluturele vine spre lumina lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci să se desfășoare, val după val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se că peste șapte zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă pe care ai să i-o reciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acum eram liber, dar că puteam continua să trăiesc la castel până aveam să-mi găsesc o locuință în exterior, adăugând că ținea să-mi continuu, cu același zel, studiile și predarea. A luat apoi de pe masă o carte minusculă pe care a depus-o ca pe o ostie pe palma mea deschisă. Deschizând-o, am descoperit că era scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-am iubit din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la vederea unei minuscule lucrări în arabă ieșite din atelierele vreunui tipograf evreu, iată ceva ce mi se părea demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările trecând pe lângă camerele vecinilor care clătinau din cap către ea, apoi în jurul prunului negru din mijlocul curții. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea nu erau pe măsura viziunilor sale lăuntrice; nu putea fi mulțumită de ingredientele pe care le găsea îmbuteliate și împachetate pe rafturile magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]