11,805 matches
-
romanului românesc, ale cărui titluri mai de doamne-ajută încap într-un ghiozdan, și mai rămâne loc! Să trăiești cu acuitate obsesia, atât de specifică, a veșnicului început, care descarcă în tine energii dramatice de cea mai înaltă tensiune, de te miri uneori că nu te risipești într-o explozie literar artistică... Dar... se pare că s-a cam înflăcărat. Simte pe limbă, subit, un gust acru, de murături. Ciudat? Ba nu! Mai curând normal! Să așeze mai întâi borcanele. Locul lor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nouă experiență de viață, așa cum la o friptură de purcel nu pot lipsi murăturile. Murăturile? Ah, da! Murăturile!... „Nevastă!” - strigă scriitorul din ușa camerei sale de lucru. Soția apare repede, ștergându-și mâinile cu poala șorțului și privindu-l întrebătoare, mirată de aerul lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale de lucru. Apoi, fără alte cuvinte, înșfacă geamantanul, își lasă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cuvinte, înșfacă geamantanul, își lasă soția total nedumerită și iese cu pași hotărâți, îndreptându-se spre adresa indicată în jurnal. Nu după mult timp, Corneliu Scarlatache era un meteorolog silitor, un adevărat îndrăgostit de timpul probabil. Directorul centrului s-a mirat surprinzându-l odată, în pauza de prânz, murmurând ca pentru sine, cu ziarul local în față: „Angajăm urgent scriitor cu studii...” Nu și-a dat seama de ce angajatul său a dat repede din cap, ca și cum ar fi alungat un vis
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
atât de agitata sa viață de „șef”. Ceea ce este absolut firesc „într-o societate ca a noastră”, în care „grija pentru om” este pe primul loc... Trăiască Republica Populară Română! TOVARĂȘU' PERJU - Cum? Nu-l cunoașteți pe tovarășu' Perju? Mă mir, că el, pe unde a trecut, a lăsat urme adânci! Era nevoie de un șef la I.C.M. (Întreprinderea de colectare a metalelor)? În fruntea „listei de propuneri” era numele lui! Se pensionase directorul Cooperativei Solidaritatea? Același nume, „Perju”, era luat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
plăcea să-i spună cu glas tare, ca să atragă atenția colegelor (I. G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de serviciu”, ce poate fi oricând umplută cu persoana vreunuia dintre noi... Așa am fost înclinat să cred de la început. Cu certitudine, Beșleagă este de nepătruns, un sfinx al zilelor noastre! Dacă o ține așa în continuare, nu m aș mira să ajungă și erou în colecția Sfinx de la Editura Meridiane... Sau... ...Sau mai bine să ies un pic, să pufăi un amiral, pentru că „în acest birou nu se fumează!”. În rest, om trăi și om vedea! Să trăim măcar pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o pui la rană era! S-o pui la rană, nu alta! Auăleu, că bună eraaaaaa. Că ca ea mai rar, așa un sufleeeet. Bună, nebună, e reținută de organe. Babele încetară la unison să se smiorcăie. Adică cum? se miră Florica. Cum reținută? De ce organe? — Organele de poliție! se enervă polițistul. Ce alte organe? Păi, ce-a făcut? — Ce-a făcut, ce n-a făcut... Cert e că e reținută. — Domnu’ polițist, dar tre’ să fi făcut ea ceva, de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Război și pace, Lev Nicolaevici Tolstoi a intrat într-o zonă de lăuzie psihică ce-l făcea să creadă că nu mai știe nici cugeta și, în consecință, nici scrie, în timpul ce a urmat încheierii romanului Annei, nu ne-ar mira să-și fi râs în barba ce pornise a bate în sur, ușurat de propria-i greutate, și să-și fi frecat mâinile de încântare, gata să mai comită o crimă pe care o putem numi, fără spaima de a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
destul de tare cu capul de podea. Pentru că în cădere deschisese brațele, mai rămase cu ele rășchirate câteva minute uimit el însuși de cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea capul ca să nu primească vreo roșie ori vreun cartof în față, înainte de a apuca să-și spună punctul de vedere. Punct care, i se părea lui, odată expus, ar fi fost acceptat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
publicul o reprezintă relațiile predominant cordiale existente între diplomații diverselor țări; acestea fac ca, între ei, atât timp cât politica și patriotismul nu se opun, să existe un fel de spirit de "breaslă" și, câteodată, chiar unul de camaraderie. Cei care se miră de această realitate nu știu ce înseamnă să rămâi ani îndelungați în străinătate, izolat, departe de ai tăi. Tinerii care intră în această meserie nu pot trăi toată viața, în diverse capitale ale lumii, având mereu aceleași aventuri și câștigând, astfel, gradele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
intelectuale" născute din diversitatea limbajului; națiunile însă, în virtutea relațiilor politice și economice pe care le aveau între ele, aveau, fără îndoială nevoie de a evita orice neînțelegere. Într-o zi, la Washington, mă aflam alături de un eminent jurist și mă miram, ca și el, de altfel, de stilul unor legi englezești: textele acestora, întinse pe câte o pagină întreagă, nu cuprindeau nici un punct și nici o virgulă. Am comparat acest stil cu cel al Codului nostru Civil, atât de concis și de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
o greșeală și era chiar el, Străinul? Iar se întorsese la el. De unde putea să aibă numărul ei de telefon? „- Parcă ai trăi cu o sută de ani în urmă. Totul e atât de ușor de aflat acum. De ce te miri că l-ar ști? Numai dacă nu vrea nu-l află.” Și dacă fusese el, de ce nu vorbise, de ce se mulțumise doar să o asculte? O mulțime de întrebări i se perindau prin minte de când apăruse. Niciodată mintea ei nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Aceeași reacție o avea de fiecare dată când se afla în prezența lui. Era paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă. - Mergi mai departe! Dar să nu îndrăznești să întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi. Nu acelei voci care răzbătea de undeva din trecut, dintr-un trecut pe care se străduia să-l uite, să-l închidă în acea cutie numită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în ani deja, surâzătoare, cu fața nepăsătoare; poartă perucă. Se salută ceremonios și Carrascal iese. Este acesta Don Avito Carrascal, Fulgencio? Da, păi? Nu, nimic; pare un om bun. Filosoful prinde bărbia solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu, excepție ești tu, Fulgencio... Până când merge să vorbești de noi, femeile? Dar ce lucruri se întâmplă...! Să vedem, Fulge, fii sincer, despre ce tot șușoteați? Vorbeam despre știință.... Bine, voi bărbații numiți știință șușoteala... Dar ce lucruri te interesează, Mira! Și ce frumoasă te conservi mereu.... Bine, da, te înțeleg... acum îmi vii cu vorbe dulci pentru ca să mă expediezi sau pentru ca să nu-mi răspunzi... Du-te, lasă asta și vino să-mi citești un pic și apoi relatează-mi unele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da, te înțeleg; n-are importanță. Și rămân șușotind un moment. Între timp, Apolodoro contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da, te înțeleg; n-are importanță. Și rămân șușotind un moment. Între timp, Apolodoro contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste acea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un fapt rău, dar... Don Fulgencio, era el? Cu un braț ținea robusta talie a doñei Edelmira, iar cu cealaltă mână îi mângâia bărbia. Maturitatea venerabilei matroane respira tinerețe; îi strălucea peruca. Tu, doar tu ai crezut în geniul meu, Mira, și o trăgea spre sine. Da, un geniu atât de bun, atât de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îi îneacă cuvintele. Băiatul și bătrânul se îmbrățișează plângând. Vai, ce fantezii! Ce iluzii! Ce iluzii acestea ale morții vieții și cele ale vieții morții! Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea! Mira! Și îi arată o hârtie în care sunt scrise nume de înțelepți, filosofi, gânditori, urmate de o cifră: Kant, 80; Newton, 85; Hegel, 61; Hume, 65; Rouseeau, 66; Schopenhauer, 72; Spinoza, 45; Descartes, 54; Leibnitz, 70; și mulți alții, urmate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
exact ca atunci când voi vă aflați În fața unei scări, puteți opta să o urcați, dar la fel de bine puteți să o și coborâți. Binele și În egală măsură și răul pot urca sau coborî În timp. Am Înțeles și nu mă miră. Pe urmă am mai avut confruntări și aș vrea să se Înțeleagă despre ce e vorba. Dorința mea cea mare este ca prin mijloacele audiovizuale, prin presă, cărți editate, dacă va fi posibil lucrul acesta, să ajut oamenii să Înțeleagă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
e problema-cheie cu care ne confruntăm acum pe Pământ: nu mai este siguranță, omul nu mai crede că este ascultat și auzit de Dumnezeu, crede că a fost lăsat, căci Lucifer a spus că aici este Valea Plângerii și se miră că nu poate să mă Înfrângă și pe mine. Explicați oamenilor Într-un limbaj În care ei să poată percepe, să Înțeleagă ce se Întâmplă de fapt. În continuare sunt Gabriel, dar În același timp sunt și Abraham. Ne-am
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
ei: „Eminescu este un fapt intim al sufletului nostru În tot ce are el mai curat ?i mai nins. [...] Pentru noi, Eminescu este o fiin?? asem???toare m?rii care spăl? cu valuri arhipelagul homeric al lui Ulysse. Eminescu se miră Înminunat c? ar fi putut ?? cread? c? ar putea s? moar? vreodat?. Atâta vreme cât noi suntem, el este. Atâta vreme cât el este, noi nu putem s? credem ?? am putea s? murim vreodat? " Nichita St?nescu A realiza o nou? lucrare despre Eminescu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
MINISTRUL: Da. JENI: Pe soțul ei? MINISTRUL: Sigur că da! JENI: Oh! MINISTRUL: Sigur că "Oh". Pe el și pe bunica. Mama tatălui meu. Soacră-sa cum ar veni. JENI: A făcut una ca asta? Mama dumneavoastră? MINISTRUL: Bineînțeles. Mă mir că n-ai aflat. Au scris toate ziarele după ce am devenit ministru. Campania de presă pe chestia asta a durat un an și jumătate cu dezvăluirile cele mai abominabile. Uneori vomitam ore întregi după ce citeam dezvăluirile. Dar știi?! Ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
EMMA: De ce nu vrei să ne certăm, dragul meu, de ce? O ceartă irațională, cu argumente absurde! Tu nu poți fi niciodată absurd! Nu pot să aud și eu o dată de la tine: "pentru că de aia!" sau "uite-așa, na! ca să te miri tu". CHARLES: Sînt rațional. EMMA: Excesul de rațiune te face tembel! (Bătăi în ușă, Charles deschide și intră un Toreador, cu valiză, peste care poartă pînza roșie și o spadă) CHARLES: Dumneavoastră? TOREADORUL: Bună seara! Eu sînt toreadorul. Primarul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]