2,450 matches
-
negrii și o bluză roșie, cu mâneci lungi, din bumbac. După câteva minute eram deja împreună în bucătărie, minunându-mă de postura în care îl surprinsesem când am ajuns acolo. - Ce faci? Te-ai apucat de curățat vinete? întrebasem eu mirată, zărindu-l aplecat peste o tavă mormănită cu vinete coapte. - Când am văzut câtă treabă este de făcut și e aproape ora nouă, n-aveam de ales, a răspuns Ovidiu, continuând să curețe vinete. - Lasă, te voi ajuta și eu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
lucruri în mine, apoi l-au sunat pe soțul meu. Când m-am uitat în sus, am văzut această lumină puternică. Nu era ca orice lumină obișnuită. Era cu totul diferită... Era luminiscentă... Și creștea din ce în ce mai mare. Mă tot uitam mirată la ea, întrebându-mă : - Ce e asta ? Apoi a crescut atât de mare, încât m-a înghițit și m-am trezit în acest tunel, care m-a dus în această frumoasă încăpere. Dumnezeu mă ținea în brațe și mi-a
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 25) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
își amintește. Numai că nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Parcă am zburat! explică încurcată. Bărbatul o privi bănuitor, dar ridică din umeri indiferent, lăsând-o pe trotuar cu valiza alături. ,, Mare e grădina Domnului!” bombăni el mirat, după care își văzu de drum. Lea privi în jur debusolată. Încotro s-o apuce? Unde să se ducă? Nu știa. Se îndepărtă încet de gara impunătoare, târând după sine valiza greoaie, ca pe propriul destin. Merse astfel fără țintă
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
Rusu, publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. Pe o coală Noi limpezimi de zi rătăcesc prin noapte... Și printre ape ne înecam privirea , La malul mării ne îmbălsămam cu șoapte Când printre gene ne picura iubirea. Ascultând mirata zbuciumul gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Când ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
o iluzie pripită , Ascunsa-ntre rânduri pe o coală . Citește mai mult Pe o coalaNoi limpezimi de zi rătăcesc prin noapte...Și printre ape ne înecam privirea ,La malul mării ne îmbălsămam cu soapteCand printre gene ne picura iubirea. Ascultand mirata zbuciumul gândurilor ...Mi-am poposit tăcerile în vise adormiteSi iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor,Cănd ți-am descifrat privirile încremenite .Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
la fel de scurt, Nae îl oprise amărât și îl întrebase: -Ia stai nițel, bre nea Vulpe! Cu ce te-am supărat eu pe matale, bre, de nu mă mai saluți cum se cuvine? El rămase un moment interzis și îi răspunse mirat: -Păi cum Năică, nu te salutai? Mie mi se pare că te salutai, că doar nu voi fi căzut în cap, să nu știu ce mai fac. -Păi mă salutași bre, dar cu răceală și distant, de parcă ai ceva cu mine, nu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor o bucată de pâine uscată și-un hohot de râs alături, iluzii și predici un copac desfrunzit o privire mirată și sângele meu alergând alergând... 25 oct.2016 Referință Bibliografică: În lumina toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN LUMINA TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379237_a_380566]
-
ezitat o secundă, ca mai apoi să-l întreb, cu oarecare reținere: - Pentru cine săpați groapa asta? Cine a mai părăsit această lume? Bărbatul, îmbrăcat în salopetă albastră și cizme de cauciuc, s-a oprit un moment în dreptul meu, ușor mirat, ca mai apoi să-i înflorească un zâmbet pe buze: - Groapa? Urmează să fie un cavou. Îl fac pentru mine. Să fie, acolo... - Da! Chiar așa! Ce-i făcut, e bun făcut! Să fie acolo, că nu strică... și, ca
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
Și-ntinse trupul firav pe pat de frunze moarte Căzute împrejuru-i ca visele-i deșarte În mii de cioburi aspre ce-i înțepau simțirea. Și-atunci ea vru să piară. Rămână-i amintirea. Pentru ultima oară, deschise ochii larg, Privi mirată cerul cu stele ce se sparg În sute de suspine în pieptu-i zbuciumat Și inima-i se-opri. Și toate-n juru-i tac. Referință Bibliografică: Și inima-i se-opri / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul
ȘI INIMA-I SE-OPRI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369192_a_370521]
-
de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale ude Mi-i anini în păr și mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
nu lua seama la nimic, nici la iarba câmpului ce își recupera culoarea verde vie, așa cum era altădată, nici la florile ofilite ce își recăpătau ca prin farmec, minunatele culori vii, împrăștiind în aer o mireasmă divină, iar păsările cerului mirate parcă de ce se întâmpla în acea dimineață, ciripeau vesele și gălăgioase, începând la unison o sonată din cea mai aleasă, demnă de toți zeii, vestind salvarea neamului altădată sfânt, ce încă se găsea condus de Vrăjmașul Negru. Natura întreagă se
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
puteau zbura, că astfel îi priveam în voie. Dar, din ziua aceea, mi-am propus să mă schimb. Eram mult mai cuminte și le spuneam și celorlalți copii să nu mai facă rele, că ne pedepsește Dumnezeu. Ei mă priveau mirați. Ziceau că sunt cam nebună și râdeau de mine.” (...) Crăciunul, pentru noi, copiii, însemna carne de porc, colinde și zăpada cu bucuriile ei. Nu-i dădeam o semnificație religioasă. Nici nu știam că de Crăciun s-a născut Iisus Hristos
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
foarte mic! Și probabil că așa e la Cel Preaînalt. Ce este mic, va fi mare! -Și ce e mare va fi mic! adăugă Genarius Muso inversând cuvintele! Ruthavan îl privi cu uimire însă din cauza întunericului Muso nu văzu chipul mirat al magistrului. -Poate că ai foarte mare dreptate, Genarius Muso, prietene! Tăcură amândoi un timp, privind marea întunecată și calmă. -E foarte ciudat, spuse dintr-o dată Genarius. Am plecat din Ostia cu niște convingeri pe care credeam că nu le
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
lor , de acolo ,de sus... Fiecare pas către ușa bisericii era ca un pas către Lumină .O Lumină care îi învăluia încet ,încet mai întâi inima și creștea apoi spre creștet și spre tălpi. Femeia de la lumânări îi privea uimită, mirata ca niște străini intra ziua -n amiaza-mare tocmai aici. -Am venit,Doamne! Sunt eu, eu Petru a lui Simion, de la marginea satului.! De la casa aceea mică și mereu văruita, cu salcâm în curte! Mă mai știi,Doamne ?.Eu, Petruș Simion
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete de scriitori) în vederea vernisajului de după-masă. Cum pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge la podea, o auzirăm deodată țipînd mirată: dar aia de colo nu-i a mea. O uitase. În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar pe-atunci, pe trotuarul de la Traian, evaluînd împreună navetele sexului frumos. Dar nu oricum, ci pe fundal de... istorie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
termine fraza, mi-o sufla rece în față, mă fixa hipnotic, după care, brusc, o lua în altă parte. Îmi vorbea cîteodată tare dintr-un capăt în celălalt al sălii, unde mă aflam, peste lumea din scaune. Care întorcea capul mirată. După concertul din seara asta, trebuie să-i fac obișnuita vizită acolo, în rezerva aceea albă, în care el nu mai scoate de mult o vorbă. Nu port tot timpul la mine scula de măsurat decibelii. Dar de cîte ori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și, iată, referirea ca atare la neschimbat-fermecătoarea Odette: "... un ultimatum adresat legilor cronologice, mai miraculos decît conservarea în ciuda legilor naturii". În sfîrșit, ca radicalul contrast să decidă: "... cocul încîlcit de păpușă mecanică enormă suprapus unei fețe mirate și inflexibile tot de păpușă" al aceleiași Odette, care, suprem, e comparată nici mai mult, nici mai puțin cu Expoziția universală din 1878... Ernst Jünger (1895-1998), care traversase deja secolul pe asprele lui Faleze de marmură, fuge de-acasă, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Avînd imensa șansă a consemnării lor de către o providențială nepoată. (Sînt în căutarea unei astfel de nepoate.) 23 decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai mult sau mai puțin extravagante absolut necesare și ele, de vreme ce sub ochii noștri mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa cum arată, atunci recentul comunicat austriac privind construirea unei închisori (austriece) în România ar suna ca-n opereta Liliacul, a unui Johann Strauss care avea în vedere acea societate vieneză fin de siècle, spre care încă ne uităm cu ochi mirați, nevenindu-ne a crede că pe lume ar fi existat așa ceva. Și atît de aproape de noi. Protagoniștii din șampanizata operetă, plictisindu-se de traiul cu ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezabuzată. (Celorlalți comilitoni întru crimă pomenindu-li-se, în surdină, numele.) Și capac... festiv monstruosul Cozma e scos de la răcoare în chiar data comemorării. Producîndu-ne nu numai nouă, opiniei publice, consternare, dar și unui premier atît de credibil ca Tăriceanu, mirat parcă de actele pe care o justiție, atît de dubioasă și controversată, le produce sub autoritatea sa mult prea civilizată. Cît de reconfortantă e în această atmosferă de generalizat vinovată confuzie reîntîlnirea cu limpede eminescianul Ipotești! (Nu fără se-nțelege
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operei Rigoletto a avut loc la Teatro La Fenice din Veneția pe 11 Martie 1851. Din cauza unui risc major că muzica operei să fie copiată, Verdi recomandase soliștilor și muzicienilor să repete în deplin secret. Interpretul rolului Ducele, tenorul Raffaele Mirate a primit partitura ariei La donna è mobile numai cu câteva seri înainte de premieră și a fost obligat să jure că nu va cânta sau fredona aria în afara repetițiilor. Premieră operei Rigoletto a avut loc cu casa închisă în aceași
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]