2,504 matches
-
peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la mode, ce moyen n'a jamais manqué
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
împreună cu viziunile religioase, concepțiile metafizice teoriile științifice, întruchipările în arta) printre "plăsmuirile spirituale prin care ființă umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței" [Ființă istorică, p.243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de propagandă politică. Mitul se prezintă că "un exemplu logic de acțiune, de pasiune sau de spiritualitate, scopurile urmărite de el permițând distingerea celor trei căi de realizare metafizica, si
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qui, sans ardeur, sans entraînements, semblent combiner des caprices d'enfants gâtés avec des sécheresses de vieux sceptiques" [Maupassant, Notre cœur, p.59-60]. 143 Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. 144 "Îl devint le peintre chéri de la Parisienne et des Parisiennes, l'interprète le plus adroit et le plus ingénieux de leur grace, de leur tournure, de leur nature. En quelques mois, toutes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a lui Leopardi. Criticul ermetic atrăgea atenția asupra faptului că, uneori, pentru directorul ' Rondei' pesimismul caracteristic, precum și teoriile morale și metafizice ale maestrului nu erau altceva decât pretexte pentru propriile exerciții de stil, în cadrul cărora sunt puse în mișcare personaje mitologice, pe fondul unor peisaje cosmice misterioase.104 Cardarelli, trebuie repetat, admira nu un Leopardi romantic, ci unul exemplar, atemporal, imposibil de încadrat într-o orientare literară: În poezia lui Leopardi există un element esențial pe care l-aș numi culoarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în care surprinde toate nuanțele tematice și tonale ale poetului: de la cele melancolice la cele elegiace, erotice sau conviviale, erudite sau mitologice, satirice sau ironice, în orice caz impetuoase atunci când este vorba despre ură sau iubire.440 Și-a îndreptat apoi atenția către Ovidiu și a tradus din Metamorfoze miturile ce au ca scenariu Sicilia natală, proiectată, de fiecare dată, într-o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a stabili vechile valori republicane, iar cea din urmă oglindă condiției existențiale a poetului: ființă tânără chinuita de lipsă dragostei și hăituita de natură ostilă.479 Dintre personajele din vechime cu care găsește consonante Quasimodo le preferă pe cele mitologice, oprindu-se mai cu seamă la figură lui Polifem, pe care îl numește isolano antico și în al carui primitivism întrevede natură instinctuala și puritatea la care dorește să se întoarcă. Dovedind profunde afinități elective ambii poeți aleg uneori să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo preferă miturile care au ca scenografie Sicilia (Alfeu și Aretusa). Personajele cu care el însuși se identifică uneori au o fire instinctuala, barbara: Mi trovo di stessa nascita / e l'isolano antico (Sardegna). Versurile se referă la Polifem, personaj mitologic htonian, ființa primitivă ce incarnează forțele brute, sălbatice și neîmblânzite ale Siciliei cu a cărei natură primordială poetul dorește să se contopească. 513 Che bel tempo era quello nel quale ogni cosa era viva secondo l'immaginazione umană e viva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prilej, fostul campion mondial la șah, Garry Kasparov, îl numește pe Putin "Mussolini de Moscova", cerînd în plus retragerea Rusiei din Grupul celor 8 pentru că, nici economic nici politic, nu îndeplinește standardele acestei elite democratice. După unii, se întoarce autoritarismul mitologic rus. Dar Rusia nu a fost niciodată o țară democratică. Chiar acum, Boris Berezovski anunță de la Londra, precum Lenin de la Geneva: "nu există decît o soluție preluarea puterii prin forță". O altă problemă pe care Rusia o are și care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai descoperim un alt element important, și anume labirintul. Gândul cititorului, prin mișcarea lui în lectura tabulară, descrie un traseu dedalic. Dificultatea lecturii constituie semnul literarității, iar imaginea reprezentativă este dedalul. Labirintul se prezintă ca marcă a intertextualității și a mitologicului, deopotrivă. 2.3.2. Repetarea Prezența intertextului implică re-Creația. Repetarea este a doua caracteristică majoră a mitului. Prin repetarea Cosmogoniei, are loc generarea lumii și a vieții, chiar a timpului, ceea ce declanșează o anumită tensiune. Eliade o numește combustie. În
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mare amploare), pe când la Eminescu avem de a face cu o trăire mai intensă, mai plină de patos și "suferință" existențială, a vâstelor mitice. De unde și o altă deosebire: Novalis va crede tot timpul în restabilirea unității pierdute a vârstei mitologice din spiritualitatea umană, făcând din poezie instrumentul desăvârșit al revenirii la trecutul de aur, în timp ce pentru Eminescu, cel puțin după o primă perioadă de creație, poezia pare a se subordona unei alte realități (Melancu: 1999, 102). După cum accentuează Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
După cum accentuează Mircea Eliade cu fiecare prilej, fără trăire, nu se poate vorbi de mit. Teoretizarea nu înseamnă decât că ai văzut, ții minte forma și poți să imiți hieroglifa ("Ei văd icoana înțelesul nu"). Cât despre Eminescu și vârstele mitologice ale spiritualității umane, trebuie supus atenției criticului și teatrul ("Obscur, necunoscut, o literă/Ce necitită-a fost rămas de toți"). Registrul dramatic ar deschide subiectul relației intertextuale dintre Eminescu și Fr.Nietzsche, în spațiul Eternei Reîntoarceri. Ș-astfel venim din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de a fi pentru Ieronim și pentru unchiul său sihastru: la primul figurile creionate par manifestarea unui spirit ludic și-atît, în timp ce bătrânul retras în insulă a sculptat pereții într-un act ce poate evoca picturile rupestre rămase din paleolitic, mesaje mitologice încrustate de membrii respectați ai tribului, cu o statură inițiatică recunoscută. (H1a) Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate ici un sfânt, colo un cățel, svârcolindu-se în iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului), în ipostazierea primului tip din cele trei evocate de L. Dällenbach: reduplicare simplă, la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tom. Lectura tabulară și jocul intertextual au ceva din "tot a șaptea filă" de natură magică. Traseele marcate de hipotext și hipertext sunt întoarceri în timp (și anulare a celui profan) care întregesc semnificația cărții. Dialectica repetare/diferire traduce jocul mitologic Memorie-Uitare. Operele din Textul Infinit care prezintă caracter fondator, dacă sunt uitate, condamnă la o tensiune și mai mare a repetării. "Sacrilegiul de a fi uitat este logic să fie ispășit aducându-ți aminte cu o deosebită intensitate" (Eliade: 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea indiană există concepția formării universului prin expansiune. Însuși cuvântul Brahman își are originea în verbul brh = "a crește", "a se dilata", fapt apreciat și de fizicieni (Bhose: 2009, 82; 2013, 20
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
valoarea) poate susține ideea repetării similare celei din MER. Dar intertextualitatea este azi peste tot în spațiul tipografic și în viața de zi cu zi ; deși demersul presupune oarecare dificultate, cititorul trebuie să discearnă și să deceleze repetarea de esență mitologică, să spunem, de restul tipurilor de repetare intertextuală. Acesta este motivul pentru care am prevenit deja în prefață asupra faptului că nu extrapolăm intertextualitatea : repetarea dictând producerea celorlalte trei efecte prezente și în MER, ea nu trebuie înțeleasă ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai bun, a "calităților poetice ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la moarte prin spînzurătoare, iar, în final, căpitanului nu-i mai rămîne decît să contemple imperfecțiunea naturii și să rezume, cu lacrimi în ochi, tragedia necesității: "Billy este un înger, dar îngerul trebuie să moară!" La fel, în Moby Dick, mitologicul Căpitan Ahab, construit pe calapodul psihologic al unei peratologii romantice, vrea să depășească limita permisivității și posibilității umanului "limită" sugerată de enigmatica și, totodată, maiestuoasa balenă albă -, neglijînd tocmai faptul că umanul nu poate fi decît limitat și imperfect. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
transformă geografia și, implicit, istoria (care abia începea) în artefacturi estetizate, ficționale, menite să supraviețuiască mult timp în subconștientul comunitar european. Dimen siunea miraculoasă a Americii nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența fabuloasă în istoria mondială, experi ența "tuturor posibilităților", eliberarea ontologică ș.a. Dialogul cultural s-a focalizat astfel pe exacerbarea repre zentațională și devierea legendară. Realul a devenit, neștiut, ficțional. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vorbesc aproape deloc limba engleză. Percepția lor este primordial senzo rială. Cu toate acestea, citind imensul volum (peste 450 de pagini!), ai sentimentul că nimic nu scapă ochilor jurnalistici formați ai celor doi (foarte des, notează paradoxurile negative ale "Americii mitologice", cum ar fi discriminarea rasială: negrii sînt analizați într-un capitol independent, iar statutul lor marginal, în societatea americană, e "taxat" pe bună dreptate). Există un nivel cumva subliminal, la care "mitul" american are acces într-un mod neașteptat. Contac
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întreruperi, pe parcursul întregii vieți. În acest roman, decorul e poesc în totalitate, amintind de peisajele primordiale din Annabel Lee. Terra (numită cînd "Antiterra", cînd "Demonia") are o altă configurație geografică și o altă istorie, contextul narațiunii devenind astfel ficțional și mitologic. Problema esențială rămîne imposibilitatea individului de a trăi sub constrîngerea convenției și a stereotipului. Unei asemenea vieți prefera bilă îi este disoluția personalității (ca în Lolita) ori ieșirea din "istoria lumii" și autoproiecția într-un cadru mitologic reinventat (ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel ficțional și mitologic. Problema esențială rămîne imposibilitatea individului de a trăi sub constrîngerea convenției și a stereotipului. Unei asemenea vieți prefera bilă îi este disoluția personalității (ca în Lolita) ori ieșirea din "istoria lumii" și autoproiecția într-un cadru mitologic reinventat (ca în Ada), idee recurentă și în scrierile lui Poe. Pînă și ultimul roman al lui Nabokov, The Original of Laura/Originalul Laurei, publicat, după multe discuții, post mortem, în 2009, reia cumva motivul, în ciuda faptului că textul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Eliade, atât pentru operele scrise în România, începând cu Domnișoara Christina (1936), cât și pentru operele scrise în exil, între care se disting nuvela Pe strada Mântuleasa și povestirea La țigănci. Scriitorii citați ilustrează într-un dialog fecund cu tradiția mitologică și folclorică autohtonă și cu creațiile altor culturi diverse modalități ale fantasticului". Marco Cugno, art. cit., p. 139 140. 70Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 403. 71Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]