10,917 matches
-
zîmbetul, respirația poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare. Doi artiști speciali, modești, care umplu scena și de la care nu-ți poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este, de fapt, o notă de plată întocmită de un mecanic al Academiei Imperiale de Științe: "La porunca Luminăției
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
un MZ 350, iar băiatul era fericit că vântul Îi flutura prin cămașă atunci când Ben accelera sănătos. Apoi, Rică Olaru a aflat că În unele sfârșituri de săptămână, În camera pedagogului, (fiecare din cei trei pedagogi aveau câte o cameră modestă, cu un pat, dulap, măsuță și cuier, camera În care ei locuiau În cursul anului școlar și pe care o țineau Încuiată mereu), venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o mai vadă niciodată pe cea a cărei „imoralitate” o tăinuește și acum, pe buna sa prietenă specială care l-a Învățat să cânte la pian piese minore și l-a lecuit de ... prostie! Se apropia Crăciunul și În casa modestă a lui Victor Olaru se făceau pregătiri intense pentru a Întâmpina Nașterea Domnului, așa cum Îl Învățase bunicul său, dascălul și așa cum se obișnuia și În casa părinților săi din „satul cu rușânia”. Maria trăgea „brâie” pe pereții care miroseau a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se Înnoptează. Ce zici? Sunt copleșit dar nu pot să accept, eu cu ce contribui, cum plătesc? Nu admit și nu mă prinde statutul de ... Întreținut! Mă așteptam să spui așa pentru că am Început să te cunosc foarte bine, ești modest material și bogat spiritual, ai caracter și ești un om cinstit. Am ajuns Într-un punct Înaintat al relației noastre care ne permite să vorbim deschis deoarece noi nu suntem numai iubiți, ci și prieteni buni, așa este? De acord
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aș avea nici un ban, ai prefera să nu mănânci și mi-ai da mie toți banii tăi, te cunosc eu foarte bine! Așa trecură trei luni, poate cele mai frumoase și pline de Împliniri din viața băiatului de olar, băiat modest și cu suflet mare. Șeful a aflat de la cineva cum că subalternul său a fost văzut În câteva rânduri la Slănic-Moldova la braț cu o frumusețe de puștoaică și mai apoi conducând o mașină luxoasă În care se afla aceeași
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ah, nu, îmi amintesc destul de multe, răspunse Charlot. — Deocamdată n-o să vă putem plăti prea mult, spuse bătrânul, dar când lucrurile vor reveni la normal... produsele noastre au avut mare căutare, totdeauna... Sunt de acord să încep cu un salariu modest, spuse Charlot. — Entuziasmul contează cel mai mult, spuse bătrânul, încrederea în ceea ce vindem. În fond, produsul nostru și-a dovedit valoarea. Înainte de război cifra noastră de afaceri era foarte bună, cât se poate de bună. Era vorba, firește, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dublă“! Se pare că Lionel tocmai a terminat să-i povestească lui Kiril incidentul de dimineață, cu racheții moldoveni. Habar n-ai ce bine vorbește Roman rusește. Pentru un polonez. — Moldovenii nu știu de frică decât în limba rusă, explică, modest, Roman. — Ce mare lucru: și noi, în Bulgaria, am învățat obligatoriu rusa la școală, minimalizează Kiril prestația lui Roman. Darmite ei, în Polonia. — Asta cam așa e, confirmă Roman. — Unde-o fi Claude, că nu l-am văzut? se impacientează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
roșu? — Rozé, îl încearcă Lionel. Am înțeles: spălătură de butoi. — Exact, vinul casei, confirmă Lionel. — La carafă sau la găleată? își pierde cumpătul Gustave. Lionel închide lista de vinuri: consideră că a întins coarda suficient. — Un Château Margaux. — Domnul este modest, răsuflă ușurat sommelier -ul. V-aș recomanda un Château Pétrus, recolta 1990. Mai avem doar patru sticle. Lionel redeschide lista de vinuri ca să caute respectivul produs, să vadă cât costă. Gustave îi întrerupe căutările: — Nu e pe listă. Costă două mii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
poți. Asta e. — Eu n-am zis că nu pot, dar chiar o orchestră... — Eu n-am zis o orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră a vrut ăsta! Mă gândeam la ceva modest, cameral. Un pian... — Un pian, repetă Robert către Jean. — Un pian, confirmă Jean, notându-și în carnețel. — ...două viori, continuă Lionel. — ...două viori, repetă Robert. — ...două viori, confirmă Jean, continuând să-și ia notițe. Lionel adaugă: un contrabas, trei-patru tobe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
culturale al primăriei ține un scurt discurs plin de bun-simț: — Dezvelim, în această zi festivă, un monument dedicat imigranților care au căutat în Franța pământul făgăduinței și nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de un șnur și cearșaful cade. Rămâne o statuie de bronz, care ține, ridicată spre cer, o umbrelă închisă și sub braț un borcan. Triplu Ve se simte atins de aripa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă a Naționalului!). Andrei Strihan scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a fost redusă la un singur volum de cronici. Și Șelmaru a scris tot un volum: dar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lucrare a lui Horia, dar am ales-o pentru colega mea de catedră, minunata și nu foarte răsfățata de regizori, Luminița Stoianovici. Ei bine, regizorii teatrului & secretara literară, deja-s cu pîra la directoare, că va fi ceva călduț, ceva modest, nedemn de un Național! Că să fie clar că e ceva „ de Studio”, nu de scena mare! Că mai bine ar fi să stea publicul pe scenă, ca să nu-ntrebe spectatorii fideli de ce se pune o asemenea „mizerie” pe Întîia
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
interzis ca regizor și exclus din teatru, după scandalul Revizorului. Dramaturgul a marcat viața teatrală națională, În deceniile 6-9 ale secolului trecut; regizorul, cea internațională, și după anul 2000. Everac a fost mîndru că e un jucat scriitor național; Ciulei, modest, s-a mulțumit să fie regizor, manager, profesor, actor și scenograf pe ... patru continente. După 1990, autorul Zestrei era supărat că, deși scrie mult, nu e jucat; Ciulei, era bucuros că se poate Întoarce În teatrul (pe) care l-a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fine, cel mai deranjant, un reprezentant al Ciprului care se ambiționa să mînuiască singur, cître trei siluete mari, deodată - efortul ducînd la un diletantism greu de egalat. Am Întrebat-o pe una dintre organizatoare cum se explică prezența unor spectacole modeste la un așa de mare festival : mi-a răspuns că mulți dintre participanți au trimis pe DVD doar cîte două minute din montări, deci, vizionarea lor nu putea fi concludentă. La Praga m-am reîntîlnit și cu trei absolvenți din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu două paturi, o masă cu o condică groasă așezată acolo, două scaune. Deasupra paturilor, două scoarțe, dovedind mai degrabă gust și bună-cuviință decât îmbelșugare. Uși în dreapta și în stânga. Ilinca pare pregătită de plecare. Stă de vorbă cu Liana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu ea când sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni. MICUL PRINȚ: Și cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și, pentru ca pălăria să cadă la locul ei, ce-ar fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să o caute doctorul Teodoru, șeful secției obstetrică și ginecologie de la spitalul orășenesc, care îi propuse, dacă timpul îi îngăduie, să-i dea câteva ore de engleză fetiței sale Beatrice. Simona nu refuză nici o ofertă. Era un ban adăugat la modestul ei salariu și, în acest fel, își crea câteva relații importante în urbe. Auzise din întâmplare în cancelarie că: ,,o relație în socialism e cât o moșie în capitalism!" Într-o zi, un tânăr care avea cam 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lunii noiembrie, nemaisuportând aceste condiții, își luă concediu prenatal. Lunile de iarnă, decembrie și ianuarie, până la data înscrisă în calendarul ei intim, când însemna venirea pe lume a celui mult așteptat, Simona le petrecu mai mult în pat. Pentru rezolvarea modestelor ei cumpărături și a cerințelor de alt ordin, se bizuia pe sprijinul tușei Frosa, femeia care mătura și spăla zilnic casa scărilor blocului în care locuia. Într-o dimineață, tușa Frosa bătu la ușa profesoarei, dar nu primi nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce vine în țara noastră din acele locuri din răsărit. Excepție face doar soarele care, deși se ivește din același punct cardinal, dăruiește căldură și lumină deopotrivă tuturor trăitorilor de pe Terra. În blocurile din cvartalul unde se afla situată și modesta garsonieră în care locuia profesoara Simona Deleanu, căldura oferită de calorifere era ca o părere, în timp ce în locuințele rezervate șefilor administrației locale, din centralele zonei urca spre cer un fum negru, într-un fuior gros, mai ceva decât de la locomotivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl purta Mona încă din anii adolescenței. Bine ai venit, fato, oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de mai multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor, pentru a le da acestora vreo însemnătate oarecare și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Însă, oare, nu aceasta este purtarea cea mai mincinoasă și mai plină de prefăcătorie dintre toate, care neobosit se preocupă să ascundă sub masca sa o întreagă seamă de succese? Ba sigur că este, asta neîndoielnic, căci a te da modest este și aceasta, de fapt, tot doar o formă de a-ți lăuda faptele, care, însă, stă sub acoperire, mascată bine și inteligent! Astfel, începusem să vin total anevoie la locul de muncă, pentru că tot ceea ce fusese mai bun și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te rog, și să constați că aproape toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]