1,306 matches
-
Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea I.L. Caragiale parodia această retorică ultra naționalistă Într-un articol- editorial din Moftul român (nr. 4, 1893), intitulat „Trădarea românismului ! Triumful străinismului ! !”. Comen tând votarea În Parlament a „legii meseriilor” (propusă de con ser vatorul P.P. Carp), lege care permitea și evreilor săraci să Învețe o meserie În școlile profesionale, Caragiale adoptă ironic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în cărțile anterioare (Aproximații critice, Ibrăileanu, B.P. Hasdeu) folosise pe sînt. Simultan a trecut și de la filozofie (filozof) la filosofie și filosof. Surprinzătoare pentru mine, n-am înțeles aceste schimbări din mers și, în intimitatea mea, le-am „taxat” ca mofturi. E drept, începînd din 1970 au fost dezbateri despre î din a (v. Luceafărul, 18, nr. 48, 28 noiembrie 1970, p. 3) și despre filozofie sau filosofie, dar - îmi ziceam - un ibrăilenist consecvent n-ar fi trebuit să renunțe la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o serie de operații formale plauzibile, nu departe de travaliul inspirat al caricaturistului. Caragiale alege încă o paralelă ironică pentru acest tip de deformări anatomice, comparând rezultatul cu caricaturile lui Con- stantin Jiquidi. De altfel, caricaturistul colaborase cu Caragiale la Moftul român, iar caricaturile lui, incluzând-o pe cea a dramaturgului, plasează capul exagerat de mare al subiectului pe un trup foarte mic. Exemplare pentru această manieră de a deforma proprie limbajului artistic al caricaturii sunt portretele politicianului marxist C. Mille
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îi corespunde și o minima- lizare a gravității, („Dar - și aceasta este una din calitățile uluitoare ale lumii literare create de Caragiale - lucrurile pot fi privite și cu ocheanul întors (s.n.)”. ) și prin ceea ce în simbolism este numit „deformare subiectivă”. „Moftul” este detaliul oricând expandabil al lumii lui Caragiale ; termenul întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin derizoriu la dimeniuni liliputane. Moftul nu are o stare de agregare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în simbolism este numit „deformare subiectivă”. „Moftul” este detaliul oricând expandabil al lumii lui Caragiale ; termenul întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin derizoriu la dimeniuni liliputane. Moftul nu are o stare de agregare stabilă, dinamismul lui ține de caracterul fundamental fluctuant al umorii identitare. Altfel, această deformare subiectivă încadrează detaliul în ordinea monstruosului. Nu este vorba numai de o modi- ficare de scară, ci și de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
maestre, ci Monumente trebuia să-ți botezi admirabilul volum...”. Fraza se cuvine a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
eu minte pe d-voastră să umblați d-acu-ncolo cu infamii, și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați ca vampirii, pierzând toată sudoarea fie- care om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne-nvățăm odată minte ca să venim, mă-nțe- legi, și să ne revoltăm... da ! să ne revoltăm !”. Discursul mustește de violență, însă Lefter îl împrumută cu tropi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pintilie care conține o trecere în revistă a strategiilor de eliminare a unei opere valabile se încheie caragialesc cu propoziția : „Restul sunt mofturi”, afirmație prin care ăneăinspirat regizorul califica chichițele și tertipurile de descalificare a filmului său. Ce altceva este „moftul” decât un mijloc de ădeăreglare derizivă a raporturilor ierarhice în ordinea evenimențialului ? „Mof- turile” însă aveau să cântărească mai greu decât talentul și elocința regizorului, pentru că lumea în care face film Pintilie este una dereglată în cele mai intime resorturi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de problemele Consulatului de la Rio. N-o să le înșir pe toate, dorind să le menționez doar pe cele mai interesante. În primul rând, după o asiduă corespondență cu "Centrala", mi s-a aprobat o mașină "de protocol". Nu era un moft, ci o problemă de reprezentare a țării. Până la noua achiziție, aveam un Volkswagen Golf și acum dispuneam de un Volkswagen Santana (varianta braziliană a Passatului), mare, frumos, elegant, de culoare "Prata lunar"argintiu metalic! Era ceva! Ca particular, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e mult mai prejos de voluptatea faptului ca atare și de sentimentul, poate iluzoriu, al reușitei artizanale. Nu pot să știu cu siguranță
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui Caragiale, al cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E adevărat că semnatarul, Ilie Bădescu, își ia anumite precauții, menționând pe lângă „mofturi” și „marea comedie”, dar alternativa fatală e dată : mitul sau zeflemeaua, respectiv Blaga sau Caragiale, Entweder...oder ; polaritatea e redusă la alternativă : Noica îl recuza pe Caragiale de dragul lui Eminescu ; noul doctrinar face același lucru în avantajul lui Blaga. Nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea și fabrică de sifoane din care scotea bani grei spre satisfacția lui, a femeilor, dar mai ales
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
asta ți s-a dat, nu pentru a-l schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nisip și în apă mi se pare a fi unul dintre cele mai triste, duioase, frumoase locuri de pe pământ. Aș spune, deci, că sunt atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de grosolănie. Pricep subtilitățile preferențiale ale altora; sunt și eu capabil de emoția rafinată a ascultării mării întins cu capul pe o piatră, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mult, ceea ce poate fi interpretat, la urma urmei, ca o necuviință. Cam tot așa se comportă pensionarii și pe alte planuri. Te sperii ce cozi organizează acești oameni refractari la farmacii, la "compensate", tot așa, la piață, unde fac mereu mofturi. Și doar li se fac aluzii numeroase... Dar să nu divaghez. La ora zece mă plimbam într-un loc în care locuiesc mulți pensionari. Nu știu de unde a apărut domnul Cioacă. Domnul Cioacă dublează, voluntar, portarii spitalului unde lucrez. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care nu poate fi concepută o vacanță, înregistrează primii curgerea prea lentă a timpului. Se frământă, încep să-și etaleze fondul necrezut de mare de mofturi, "încasează câteva", indiferent de recomandările care combat agresivitatea față de ființele aflate la vârste mici, și se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Povești de tipul bătrânilor care, la nevoie, trebuie cumpărați exprimă, desigur, potențialul nostru poetic prea bine cunoscut; dar tot atât de bine cunoscuta incapacitate practică a noastră. Văzut-ați undeva, la noi, magazine care să vândă bătrâni înțelepți? Tot așa și cu mofturile care pretind nu știu ce excese de politețe pentru bătrâni. Ați văzut ce efecte a avut prea bunul tratament aplicat cazului de referință Dic?... S-a apucat să trăiască în neștire, ba, și mai rău, a căzut pradă unor instincte rușinoase care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să facem dreptate generațiilor trecute prin sacrificarea celor viitoare. Același lucru îl facem și cu pozițiile de decizie: le împărțim și reîmpărțim după criterii de club al suferinței: foștilor persecutați ai lui Ceaușescu (suferința soft, dacă nu cumva chiar suferință moft - ca aceea a categoriei ioniliesciană, redistribuită la eșaloane inferioare de decizie), foștilor persecutați ai lui Gheorghiu-Dej și eventual urmașilor acestora (suferința hard și suferința prin delegație). Toate aceste împărțiri și reîmpărțiri au atins o masă critică din punct de vedere
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în doi ani decât să lucrezi. Este o uriașă devălmășie de victime, toate decontate, pe drept sau pe nedrept, din impozitele pe venit ale celor care adesea își iau 2-3 norme sau lucrează în Occident la mâna patronului, fără mari „mofturi” protective. Devălmășia ne tocește serios compasiunea pentru victimele veritabile, cele care nu pot să se ajute singure în mod real și ne aruncă în păcatul lipsei de caritate. Guvernanții au produs un exces major de transfer al carității, atribuție a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
interese individuale legitime. Politicienii au însă sarcini de ordin istoric. Chiar dacă ei sunt bine intenționați și competenți - caz ideal - nu pot merge radical contra curentului intern decât în condiții de dictatură. Text publicat în România Liberă, 7 noiembrie 2006 Fără mofturi și iluzii Comunismul nu este rău pentru toți oamenii. Poate de aceea nostalgicii săi sunt destul de numeroși. Vă rog pe ce tineri să vă închipuiți și pe cei maturi și vârstnici să vă reamintiți că trăiam într-o societate în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
al doilea zid este reprezentat de marile sindicate și de mulți cetățeni care s-au învățat cu hiperprotecția statului încât a beneficia de aceasta le pare o a doua natură. Lucrătorii români, ca și alți est-europeni ajung în Vest fără „mofturi” și fără iluzii. Vestul marilor companii ajunge și el în Estul fără „mofturi” și fără iluzii. Cred că acesta este avantajul nostru principal în competiția europeană. Text publicat în România Liberă, 28 decembrie 2006 Zece pentru România: sau despre adolescența
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]