1,363 matches
-
vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fie uitându-se la televizor așezați pe cele două canapele din celălalt capăt. Fiona a lăsat-o pe Jessica în fața cutiei cu jucării și s-a așezat lângă David. Jake a rămas în picioare. Pe față avea înscrisă o expresie mohorâtă. — În esență, a continuat el, Fiona s-a întors acasă și-a făcut o criză pentru c-am lăsat-o pe Jessica în scaunul din cadă în timp ce eu eram în camera mea. David a așteptat să vadă dacă mai primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tentată de gândul s-o vadă pe Sofia cu nasul retezat, Alison era conștientă că aceasta ar fi fost o victorie pe termen scurt, care ar fi fost plătită cu suferință pe termen lung. —Las-o baltă, a spus ea mohorâtă. Dacă te cerți și tu cu ea, atunci ar putea să-ți facă și mai dificil accesul la copii, ar putea să-ți ceară și mai mulți bani, ar putea să facă un milion de lucruri pe care nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soția lui a fost să ia masa cu fosta lui nevastă și trebuie să recunosc că vestea asta m-a tulburat puțin. Julia s-a bosumflat. —Păcat! Și-am făcut și o budincă delicioasă. —Poate mai târziu. James a zâmbit mohorât și și-a dres glasul. — Și cum s-a încheiat întâlnirea? Crezi c-o să deveniți prietene? Julia s-a uitat la el de parcă omul ar fi luat-o razna pe câmpii. —E puțin probabil! Nu după ceea ce mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a gândit ea cu tristețe. În felul ăsta, fiecare ar primi ce-și dorește. —La ce te gândești? i-a întrerupt Fiona visarea. —A, la ceva ce nici nu merită să mă gândesc. Crede-mă! — Te simți bine? Pari cam mohorâtă. Susan a oftat și s-a asigurat dacă ceilalți n-o pot auzi. James începuse să spună încă un banc, așa că femeia a presupus că era în siguranță. —Noaptea trecută am avut o discuție lungă și foarte serioasă cu Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o negresă drăguță, poate chiar cineva din parohia lor. În loc de asta, s-au trezit cu Deborah cea mohorâtă și agnostică și se pare că toți sunt de părere că tipa l-a atras în capcană în mod deliberat. —Vai-vai! a sărit Fiona, bătându-se peste gură cu un gest teatral. Detest rahaturile astea despre femeile care atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a luat haina de pe spătarul scaunului. — Mă duc să fac o baie foarte lungă. —Să vin să te spăl pe spate? Julia a surâs, disperată să revină pe un teritoriu familiar și să se îndepărteze de genul acela de conversație mohorâtă, care i se părea îngrozitor de sufocantă într-o relație. — Nu, mulțumesc, i-a răspuns James cu fermitate. Vreau să fiu singur. După ce bărbatul a ieșit din bucătărie, Julia a fixat podeaua câteva minute bune. Scârba de Deborah, a hotărât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul în masa de călcat? Indiferent ce rahat îți îndrugă, tu întotdeauna pui botul. Julia s-a întors către James, dar bărbatul fixa podeaua, adâncit în gânduri mohorâte. — Și a doua oară? a vrut Julia să știe. Când a fost a doua oară? — Într-o sâmbătă după-amiaza, când tu erai la masă cu fetele. —În care sâmbătă? James a ridicat din umeri de parc-ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jones îdeparte de K, de cârciuma domnului O’Toole și de locul de distracție preferat al acestuia, binecunoscuta casă de dezmăț a lui madame Iocasta). Și în zorii fiecăreia din zilele lui Tyr îi căra domnului Jones balansoarul pe plajă. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu fața în sus, fapt care explica de ce nu se înecase. Era destul de aproape de spatele balansoarului domnului Jones, iar valurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
locul de distracție preferat al acestuia, binecunoscuta casă de dezmăț a lui madame Iocasta). Și în zorii fiecăreia din zilele lui Tyr îi căra domnului Jones balansoarul pe plajă. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu fața în sus, fapt care explica de ce nu se înecase. Era destul de aproape de spatele balansoarului domnului Jones, iar valurile care-l împresurau îl împingeau din ce în ce mai aproape. Domnul Jones și doamna O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie și Virgil fără pălărie, gândindu-se fiecare la lucruri diferite. — Muntele este de-a dreptul irezistibil la ora aceasta a înserării, începu Virgil Jones și nu primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părea că nu vrea să fie ispășită. Nu încă. Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde altundeva? rosti fața cea roșie, cu sprâncene înfoiate. Ea e singura care-l va primi. Presupun, zise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se uita înspre masiva stâncă împădurită a muntelui Calf, care ocupa cea mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe Prepelicar. Prepelicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mare parte a insulei, cu excepția micului luminiș plasat imediat deasupra plajei, unde locuiseră domnul Jones și Dolores. Trupul doamnei O’Toole zăcea între el și povârnișurile împădurite. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, stând cu spatele întors către mare. Mohorâtă mai mare e azi. — Ei, ei! se gândea gorful Koax. Un nou status quo fascinant. Vultur-în-Zbor și fata numită Media îi înlocuia pe Grimus și pe Prepelicar. Prepelicarul o înlocuiește pe Liv. Elfrida Gribb o înlocuiește pe Media. Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care luase și el o pauză binemeritată după o cursă lungă prin traficul infernal al orașului și încercă să descopere ceva familiar în jurul ei pentru a-și da seama în ce colț de la periferia acestuia ajunsese. Blocurile cenușii o priveau mohorâte, plictisite și inabordabile. În fața scării unui bloc, o femeie în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea în călătoria spre noua aventură de care era responsabil. O nouă imagine avu efectul unui șoc pentru ea. Uitându-se pe fereastră văzu aceleași blocuri cenușii, plictisite, mohorâte care te țineau la distanță cu atitudinea lor rece, inabordabilă, la fel ca în visul ei. Doi copii săpau de zor în grădina din fața unui bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi poznași
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ea? De-o intra în templu, sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-țelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mici care nu Înțelegeau nici În ruptul capului cum ar putea cineva să le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ți s-a deschis gustul. De-aia devii agitat cînd e vorba să prinzi rădăcini pe undeva. Să știi că Estrella de Mar seamănă foarte mult cu Arabia Saudită. Poate de-aia am venit aici... Fixă suprafața mesei cu o privire mohorîtă, deprimat de toate acele amintiri. Fără să-l iau În seamă pe polițist, m-am Întins peste masă și l-am apucat de umeri, Încercînd să-i calmez tremurul pe care i-l simțeam În clavicule. El mă privit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ne prinde pe toți pe picior greșit, ca un... — Stop la fileu? — Exact. O stratagemă iscusită. La Început, și eu am avut unele dubii, dar trebuie să vă spun că acum Înclin să cred În vina fratelui dumneavoastră. (Cabrera privi mohorît fotografia mea din pașaport, de parcă Încerca să descifreze vreo urmă de vină la mine Însumi, În imaginea stridentă obținută Într-o cabină foto.) Între timp, investigația Își urmează cursul. Nici nu știți cît de mult ne-ați fost de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omagieze toate cele cinci victime ale incendiului. Imediat În spatele zidului Înalt Începea cimitirul catolic, un vesel orășel de statui aurite și cripte de familie ca niște vile de vacanță. Un sfert de oră mă preumblasem În jurul mormintelor, pregătindu-mă pentru mohorîta ceremonie funerară protestantă. PÎnă și cele mai simple pietre funerare erau Împodobite cu flori și fiecare dintre ele avea cîte o fotografie vitrificată a celui decedat - neveste surîzătoare, adolescente vesele, cetățeni În vîrstă sau soldați robuști În uniforme. Prin contrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o sută de pesetas. Patruzeci de morminte, dintre care puține aveau piatră funerară, se aflau la poalele zidului din spate, În majoritatea odihnindu-se pensionari britanici ale căror rude nu-și permiseseră să-i repatrieze. Dacă cimitirul era un loc mohorît, participanții la Înmormîntare nu dădeau prea multe semne de mîhnire. Doar Gunnar Andersson, un tînăr suedez care ajusta motoare de șalupe În micul port, părea Înnebunit de durere. Stătea singur lîngă mormîntul deschis, slab și cocoșat În costumul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă fie de folos. Frank l-a rugat pe domnul Hennessy s-o vîndă În numele lui. Andersson privi lung la ambarcațiune, pieptănîndu-și barba cu degetele - un scandinav mohorît, exilat printre carene de plastic și antene de radar. Apoi ridică privirea și cercetă cerul de deasupra orașului; am observat atunci că se uita oriunde, numai În direcția casei Hollinger nu. Răceala sa nativă alunecă parțial sub o mîhnire indefinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bolnav de dorul Clubului Nautico. Fără Îndoială că era Însetat să afle noutățile și nerăbdător să mă vadă, dar Între noi apăruse o anumită distanțare. Simțeam că n-aveam stare să petrec niciun minut la Închisoarea Zarzuella, În cine știe ce cameră mohorîtă aflată sub supraveghere, pescuind indicii ale adevărului ascuns pe sub nuanțele și evazivitatea studiată a replicilor eliptice primite de la Frank. Vederea Renault-ului arzînd În noapte Îmi provocase o stare de excitație. Stîrnit de flăcările care păreau să țopăie pe tavanul dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am vizitat casa Împreună cu Cabrera. Ea a presupus că Anne avusese o recădere. — Nu mai era pacienta doctoriței Hamilton. Se răciseră relațiile dintre ele două, inexplicabil pentru mine. Diabetul lui Anne a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După tot ce-a Îndurat, a trebuit să moară Împreună cu Bibi În incendiul ăla absurd. Încă-mi pare greu de crezut că s-a-ntîmplat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]