4,567 matches
-
literatura, organizarea politico-socială, deoarece ele exprimă sintetic „ceea ce s-ar putea numi moravuri, felul vieții sociale etc.” Înzestrați cu un accentuat spirit pragmatic și politic, muntenii sunt mai receptivi, dovadă asimilarea influenței franceze și organizarea revoluției de la 1848. Mai pasivi, moldovenii acceptă influențele doar după un temeinic examen critic, psihologia lor vădind un ridicat coeficient de scepticism: „Poate că moldovenii sunt mai sceptici” (Vasile Alecsandri e „un sceptic rafinat”). Numai într-un mediu spiritual precum cel moldovenesc, rafinat de-a lungul
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
un accentuat spirit pragmatic și politic, muntenii sunt mai receptivi, dovadă asimilarea influenței franceze și organizarea revoluției de la 1848. Mai pasivi, moldovenii acceptă influențele doar după un temeinic examen critic, psihologia lor vădind un ridicat coeficient de scepticism: „Poate că moldovenii sunt mai sceptici” (Vasile Alecsandri e „un sceptic rafinat”). Numai într-un mediu spiritual precum cel moldovenesc, rafinat de-a lungul multor generații, criticismul a putut opune un veto util și lucid inovațiilor care puteau sfârși în cosmopolitismul cel mai
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova o legiune de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală: prin „discernământul” lor critic, moldovenii au lucrat pentru „adevăratul progres”, făcând selecție în procesul asimilării culturii. Au greșit cei ce au imitat fără rezerve cultura apuseană, ca și cei refractari la orice inovație. Echilibrul critic moldovenesc reprezintă o medie. Criticat de N. Iorga, contestat de
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile”. Factorii „specific naționali” apar mai palid la unii scriitori munteni, ca urmare a influenței „excesive” exercitate de literaturile străine. Încă o dată, moldovenii sunt citați pozitiv: Ion Creangă și Mihail Sadoveanu reprezintă, în literatură, „maximum de românism”. În esență, „istoria politică și socială, istoria limbii și literaturii sunt cultivate mai mult de moldoveni”, pe când în Muntenia, mai tentată de politică, se dezvoltă genul
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
urmare a influenței „excesive” exercitate de literaturile străine. Încă o dată, moldovenii sunt citați pozitiv: Ion Creangă și Mihail Sadoveanu reprezintă, în literatură, „maximum de românism”. În esență, „istoria politică și socială, istoria limbii și literaturii sunt cultivate mai mult de moldoveni”, pe când în Muntenia, mai tentată de politică, se dezvoltă genul oratoric și lirica patriotică. Cum caracterele literaturii din Moldova sunt de găsit și în cea din Transilvania, concluzia e că în aceste regiuni, diferite ca evoluție istorică, sunt mai numeroși
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
determinat și de resemnarea în fața puterii militare a turcilor. Deceniile de mijloc ale secolului XV au adus mutații importante și în relațiile Moldovei cu Poarta. Constrânși să aleagă între „războiul antiotoman permanent“, de partea Ungariei, și politica conciliantă a Poloniei, moldovenii, în încercarea de a amâna asaltul final otoman, au preferat ultima variantă 40. Reorientarea politică a avut repercusiuni imediate și asupra realităților ecleziastice din principatul românesc est-carpatic. Însăși înlocuirea mitropolitului unionist Joachim cu un ierarh pământean, Teoctist 41, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au preferat ultima variantă 40. Reorientarea politică a avut repercusiuni imediate și asupra realităților ecleziastice din principatul românesc est-carpatic. Însăși înlocuirea mitropolitului unionist Joachim cu un ierarh pământean, Teoctist 41, a fost o reacție cât se poate de grăitoare a moldovenilor la „înșelarea“ de la Florența 42. După înfrângerea umilitoare suferită de către maghiari la Mohacs (1526), catolicii din Moldova și Țara Românească, inclusiv cei din anturajul domnilor, au resimțit din plin vicisitudinile timpului. Relatări de la mijlocul secolului XVI invocă discriminările la care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
curentului renașterii națiunilor din cuprinsul Imperiului habsburgic. Cauza așezării înaintașilor săi în Transilvania o identifică într-o persecuție religioasă, afirmând că încă de la acea dată armenii sosiți din Moldova ar fi fost uniți cu Roma. Amestecând informațiile și acuzând intoleranța moldovenilor, Lukácsi pune pe seama lui Gheorghe Duca grozăviile săvârșite împotriva armenilor în timpul domniei lui Ștefan Rareș 7. Interpretările greșite și exagerările cuprinse în articolul din „Religio“ i-au atras atenția lui Alexandru Șterca Șuluțiu 8. Acesta a pregătit un răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Câștigul teritorial pentru Moldova în sud-estul țării - mai observa ofițerul britanic - era însă amenințat la aceeași dată de pretențiile rectificative ale austriecilor în cealaltă parte a țării, încât exista șansa pentru locuitorii din preajma frontierei comune ca seara „să se culce moldoveni și <dimineața> să se trezească austrieci“39. Teritoriul basarabean luat Rusiei urma să fie retrocedat spre administrare unei comisii moldovene în două etape: mai întâi zona sudică, de la Dunăre, și apoi cea nordică. Gordon, care făcuse deja peste 100 de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Galați, de unde avea să ia vaporul pentru Constantinopol. În așteptarea acestuia, timp de 2-3 zile și-a consemnat rezumativ opiniile, dacă nu și obsesiile, circumscrise misiunii încheiate: „Comisia și-a îndeplinit datoria față de Principate, dar va fi foarte greu pentru că moldovenii sunt cei mai capricioși și mai intriganți oameni de pe fața pământului. Ei imită pe francezi în orice, în datini, comportament, vestimentație etc. Este foarte posibil ca chestiunea Principatelor să provoace unele efecte violente în Europa. Împuterniciții guvernului moldav trimiși să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-au dovedit a fi secretarii poloni de la curtea domnească din Iași sau Târgoviște pentru întreținerea corespondenței diplomatice a domnului cu autoritățile Republicii nobiliare. Pe de altă parte, tot din spațiul slav, dar cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei Ierarhi. Un aport considerabil la pătrunderea unui crâmpei din atmosfera occidentală în spațiul românesc a venit, totodată, dinspre Constantinopol, la marea Școală a Patriarhiei, îndrumători fiind profesori cu studiile la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil scop, o datorie în același timp, din partea celui care scrie; Miron Costin, în cuvântul către cititori, din De neamul moldovenilor: „Să încep osteneala aceasta, după atâtea vacuri de la discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăși nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în „Revista istorică“, 15, 1929, 1-3, p. 31. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 42. Cum reiese dintr-o scrisoare datată 1853, Fournaraki se arată atașat sufletește de Moldova, „patria sa iubită“, pe care a servit-o prin găzduirea celor cinci tineri moldoveni, pentru care s-a întors special la Paris. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români din Principate și cultura greacă 1821-1859, București, Editura Eminescu, 1979, p. 41. • N. Bănescu, Academia grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, extras din „Anuariul Universității“, Cluj
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se spuneau următoarele: „Cât despre numirea de România, este sigur că, în limbajul uzual, folosirea acestui cuvânt n-ar avea nici un inconvenient serios. El corespunde singurei exprimări care există de mult în limba acestor populații pentru a numi împreună pe moldoveni și pe valahi“1. Dar, după cum era de așteptat, Turcia, Austria și Anglia au protestat impunând, pe cale diplomatică, păstrarea numelui de Principatele Unite prevăzut prin Convenția de la Paris. „Ambasadorul Austriei și cel al Angliei - afirma Thouvenel - mi-au făcut deja
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
insistent pretențiile turce și a cerut, categoric, revenirea la separație 87 și să nu se admită alegerea unui prinț străin. Budberg a insistat asupra nemulțumirilor existente în Moldova față de Unire, iar Gorceakov îi declara, la 29 aprilie, lui Talleyrand, că „moldovenii, pe baza informațiilor sale, nu mai vor Unirea“88. În replică, Talleyrand raporta ministrului său de externe că nu există nici un dubiu în legătură cu adunarea separatistă de la Iași, „atribuită - fără echivoc - instigărilor ruse“89. Profundele deosebiri de interese ce marcau grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Până la ocuparea Bucovinei de către Austria, în acest teritoriu nu s-a efectuat nici un recensământ al populației, care să fi reflectat fidel structura etnică a locuitorilor. Nici informațiile de ordin confesional nu sunt de prea mare folos, deoarece în Bucovina toți moldovenii (românii) și marea majoritate a rutenilor și huțanilor (ucrainenilor) erau de religie ortodoxă. Având o poziție geografică periferică, nordul moldav a fost cel mai puternic influențat pe parcursul secolelor de mișcările de populație, îndeosebi dinspre proximitatea nordică slavă. Românii de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oficiale despre numărul concret al românilor și rutenilor în această perioadă. Pentru începutul secolului XIX foarte prețioase sunt relatările lui Ioan Budai-Deleanu, care, în calitatea sa de consilier și traducător pe lângă Guberniul din Lemberg, constata în 1803 că „Cu toate că numărul moldovenilor a scăzut mult după revendicare, pentru că mulți dintre ei, credincioși vechilor obiceiuri, au trecut în Principatul Moldovei, totuși putem să-i privim pe ei ca populația de căpetenie în această provincie... Dar de când se află sub administrație roman-imperială, mulți au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dar de când se află sub administrație roman-imperială, mulți au emigrat, și în felul acesta acum rusniacii emigrați din Galiția le țin aproape în cantitate“13. M. Stöger, profesor de statistică la școala superioară din Lvov, nota despre Bucovina următoarele: „Aici moldoveanul este indigen, la care aparține și nobilimea, și oamenii de la țară. Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dijmei. Un rol important în timpul revoluției l-au jucat și revoluționarii moldoveni, care în vara anului 1848 s-au aflat în Bucovina. În casa familiei Hurmuzaki din Cernăuți sau la conacul de la Cernauca se aflau atunci cca 50 de refugiați moldoveni, printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, George și Toader Sion, Costache și Petrache Cazimir, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ș.a. Refugiații moldoveni au participat activ la evenimentele din Bucovina, au publicat diferite articole în ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cernăuți sau la conacul de la Cernauca se aflau atunci cca 50 de refugiați moldoveni, printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, George și Toader Sion, Costache și Petrache Cazimir, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ș.a. Refugiații moldoveni au participat activ la evenimentele din Bucovina, au publicat diferite articole în ziarul „Bucovina“. Vasile Alecsandri, susținut financiar de familia Hurmuzaki, a tipărit în capitala Bucovinei poemul manifest Deșteptarea României, iar Mihail Kogălniceanu a publicat manifestul Dorințele partidei naționale în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trei volume masive cercetărilor și notațiilor de istorie literară: Studii ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile, ca și infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau operei lui L. o aură deosebită, apropiind-o, pe o bună parte a întinderii ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993; ed. (Scolii paralele), Aalborg (Danemarca), 1997; Glose istorico-literare, Aalborg (Danemarca), 1994; Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, îngr. și postfață I. Oprișan, București, 1999. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Glose istorico-literare”, RITL, 1995, 1; Alexandru Niculescu
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
din toată România, între timp întregită, din toate generațiile și de orice formație. În sumarele ei, ardelenii Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Aron Cotruș, Emil Isac figurează alături de muntenii și oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide; sămănătoriști ca Ecaterina Pitiș, George Voevidca și Ion Buzdugan semnează în aceleași pagini cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
sa de baștină. În prima piesă a lui D., Casa mare (reprezentată începând din 1961), o femeie respectă tocmai orânduiala pământului, visând la o casă mare în care se vedea „mai tânără și mai voinică”. (Casa cea mare este, la moldoveni, odaia împodobită cu grijă și destinată evenimentelor cruciale ale vieții, întâlnirilor, rugăciunilor și spovedaniei.) Casa mare nu e decât un spațiu sacru, în care sufletul păstrează o ordine etică și se raportează intim la lumea de afară. Vasiluța este o
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
, (prima jumătate a sec. XVI), caligraf și tipograf. Cu o identitate insuficient clarificată, F.M. sau Philippus Pictor, poate același cu Filip Moldoveanul, a fost, între 1521 și 1554, conducătorul secției românești a cancelariei municipale a Sibiului. Scria și traducea documente, îndeplinind și misiuni diplomatice la Curtea Țării Românești. I se atribuie imprimarea Catehismului de la 1544, considerat prima tipăritură în limba română, care
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]