1,315 matches
-
maximă), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
mreana vânătă și păstrăvul, în Tăul lui Ghib, Tăul de la Colești și Tăul Dâmbu Șoimului specii de caras și pile. Specifice pădurilor de fag și în amestec de fag cu rășinoase sunt solurile brune de pădure, în arealul pădurilor de molid se identifică păduri brun-acide, iar în Munții Codru-Moma se identifică rendzinele. Modul de utilizare a terenului Regiunea Vașcău are un climat temperat continental moderat, care rezultă din poziționarea în vestul Munților Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer polar
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
a țării și Naktong în sud-est. Vegetația corespunde florei manciuriene apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul etc. Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roșu, jderul cu gușă galbenă, pisica salbatică
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
se încadrează în limita a 550-650 millimetri pe an. Tampere este un oraș "verde", clădirile fiind separate de spații cu iarbă și arbori. Pe teritoriul orașului sunt inventariați peste 1.100.000 arbori. Arborii caracteristici orașului sunt mesteacanul, arțarul, pinul, molidul și bradul. Dintre păsări și animale, cele mai frecvent întâlnite sunt: vrăbii, porumbei, sturzi, codobaturi, sticleți, coțofene, rațe sălbatice, veverițe și iepuri de câmp. Iarna, în împrejurimi sau chiar pe teritoriul orașului, pot apărea sporadic și animale mari : elani, lupi
Tampere () [Corola-website/Science/296681_a_298010]
-
valea Oltului și scad sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm. în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
cca. 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate și altitudini mai mari în vest și în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est și sud-est. Pădurile din jur sunt formate în general din conifere: brad, molid și pin; și din foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc. Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei. Conform recensământului efectuat în
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
pedunculat ("Quercus robur"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), volniș ("Ulmus levis"); specii alohtone: brad de caucaz ("Abies nordmanniana"), castan porcesc ("Aesculus hippocastanum"), cedru de California ("Libocedrus decurrens"), dud ("Morus albă"), duglas verde ("Pseudotsuga menziesii"), glădița ("Gleditsia triacanthos"), maclura pomifera ("Maclura pomifera"), molid argintiu ("Picea pungens"), molid de Canada ("Tsuga canadensis"), pin negru ("Pinus nigra"), platan occidental ("Platanus occidentalis"), sâmbovina ("Celtis occidentalis"). De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate speciile de licheni fruticuloși: "Ramalina fraxinea
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
argintiu ("Tilia tomentosa"), volniș ("Ulmus levis"); specii alohtone: brad de caucaz ("Abies nordmanniana"), castan porcesc ("Aesculus hippocastanum"), cedru de California ("Libocedrus decurrens"), dud ("Morus albă"), duglas verde ("Pseudotsuga menziesii"), glădița ("Gleditsia triacanthos"), maclura pomifera ("Maclura pomifera"), molid argintiu ("Picea pungens"), molid de Canada ("Tsuga canadensis"), pin negru ("Pinus nigra"), platan occidental ("Platanus occidentalis"), sâmbovina ("Celtis occidentalis"). De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate speciile de licheni fruticuloși: "Ramalina fraxinea", "Evernia prunastri" și "Ramalina
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
a fost schit dependent de Mănăstirea Putna. În acel an, ea a devenit biserică parohială a comunității sătești. Ultima etapă de construcție a avut loc în anul 1871. Atunci pronaosul a fost prelungit cu o structură rectangulară din bârne de molid, încheiate în cheotori nemțești, prevăzută cu ferestre mari laterale. Intrarea dinspre sud a fost închisă, fiind înlocuită de cea actuală spre vest. Acest ultim adaos amintește de efortul organizatoric al comunității de dinaintea festivităților din 1871, ocazionate de sărbătorirea a 400
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
cel Mare” din Suceava (1976) și apoi Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (1983), obținând diploma de inginer silvic. A lucrat ca profesor de specialitate la Liceul Industrial Moldovița (1983-1987), apoi ca inginer cercetător la Stațiunea pentru Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc (1987-1988), inginer la Ocolul Silvic Breaza (1988), apoi la Ocolul Silvic Moldovița din cadrul Direcției Silvice Suceava. A fost șef al Ocolului Silvic din Moldovița (1990-2001, 2006). Ulterior a absolvit un curs de management în THR pentru conducerea
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
și o cantitatea medie anuală de precipitații de circa 650 mm. Solurile reflectă condițiile pedogenetice ale zonei de contact respective, ele fiind brune - acide, brune podzolite și rego - soluri carbonatice. Zonă este împădurită cu păduri de fag pur alternând cu molid. Se poate accesa cu mașina pe DN15C până la Crăcăoani și ulterior la stânga pe valea Cracăului până la Magazia pe DC165 (Crăcăoani - Mitocul Bălan), de unde pe valea Cracăului Negru, se ajunge în satul Cracăul Negru și si de aici prin pădure pana
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
În anul 1970, pentru a proteja acest spațiu valoros, s-a constitui Rezervatia Naturală Complexă . Rezervațiile naturale mixte Orzea - Zănoaga și Zănoaga - Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetație termofila compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus
Cheile Orzei () [Corola-website/Science/317288_a_318617]
-
unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt diferitele specii de stejari, carpenul, fagul, bradul negru, precum și diferite specii de tei, alun, molid, plop și salcie. Trufele apar primăvara - vara în aprilie-iunie, și toamna - iarna în septembrie-decembrie și cresc doar în cicluri de 20-30 de ani, după care dispar complet. Trufele au forma unui tubercul de cartof, rotundă sau ovoidă, cu protuberanțe sau
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Biserica „Sf. Dumitru” din Hârlău a fost conservat și restaurat în anii 2001-2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță de beton. Biserica este înconjurată în prezent de un parc cu molizi. Ca stil arhitectonic, Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este foarte asemănătoare cu Biserica "Sf. Gheorghe", ctitorită de Ștefan cel Mare în același oraș. Ea nu se remarcă prin elemente înnoitoare. Biserica are plan treflat, fiind compartimentată în pronaos, naos si
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
victime, a fost imaginat în 1999 un proiect peisagistic. Pe suprafața de 14.500 m.p. a cimitirului a fost desenat un contur al țării. În exteriorul conturului au fost plantați puieți (în principal conifere). Prin creștere jnepenii, jepii, brazii și molizii vor deveni un amfiteatru vegetal, în interiorul căruia ""țara"" va ramâne ca o poiana. Ideea este că, în felul acesta, patria își tine martirii în brațe și îi plânge prin generatiile repetate ale vegetatiei. De pe o belvedere care va fi amplasată
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
creată cu scopul de a proteja mai multe specii de arbori și arbuști prezente în arealul ariei, astfel: fag ("Fagus sylvatica"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), frasin ("Fraxinus excelsior"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), plop tremurător ("Populus tremula"), alun ("Corylus avellana") și salba moale ("Euonymus europaea"). Parcul National Domogled-Valea Cernei - Website Rezervatia naturală Belareca - romanianresorts.ro
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 3 hectare. Aria naturală este inclusă în situl de importanță comunitară - Cușma și reprezintă un masiv stâncos acoperit parțial cu pădure de molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă; printre care: cupa-vacii ("Linnaea borealis"), un relict glaciar cu o deosebită importanță științifică, vulturică ("Hieracium rotundatum"), unghia păsării
Piatra Cușmei () [Corola-website/Science/325337_a_326666]
-
strat de zăpadă și grosimea medie a acestuia de 110 cm precum și prezența unor versanți cu expoziție nordică și panțe mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă. Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare. Domină etajul pădurilor de molid cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
Tătarcii") reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poiene; ce conferă locului un pitoresc aparte. Versanții sunt acoperiți în mare parte cu pădure de foioase (întreruptă pe alocuri de formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: colțișor ("Dentaria bulbifera"), cupa-vacii ("Linnaea borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau darie ("Pedicularis exaltata"); specii protejate la nivel european prin "Directiva
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
importanță comunitară Cușma. Aria protejată reprezintă o zonă naturală constituită din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc de munte, lalea pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic, roua cerului) și faună cu specii aflate pe
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
la est de drumul forestier, la sud de pârâul Corbului, iar la vest și nord de pădurea mixtă de conifere și foioase. La periferiea rezervației perdeaua forestieră este formată din pădure de brad argintiu ("Abies alba"), pin ("Pinus sylvestris") și molid ("Picea abies L."), în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), carpenul ("Carpinus betulus"), paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), plopul tremurător ("Populus tremula"), ulmul de munte ("Ulmus glabra"). Flora
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
se întinde pe o suprafață de 10 ha. Aceasta reprezintă o zonă cu emanații puternice de gaze mofetice, degajate la suprafață ca urmare a unor activități vulcanice; acoperită cu vegetație lemnoasă, alcătuită în mare parte de specii de conifere (brad, molid, pin) și poieni cu vegetație floristică și o faună specifică locului.
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
al Meridionalilor). Floră lemnoasa are în componență specii dominante (în partea inferioară) de fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu mesteacăn ("Betula pendula"), salcie căpreasca ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Flora rezervației este alcătuită din specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"); foioase: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"); specii de arbusti: vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), alun turcesc ("Corylus colurna"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, dintre care: garofiță pitică ("Dianthus nardiformis"), tămâioară
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
Toplița. Parcul natural se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - "Defileul Mureșului Superior" și reprezintă o zonă peisagistică deosebită, bogată în vegetație cu specii montane de păduri în amestec, păduri de foioase (fag, frasin, carpen, mesteacăn, ulm), păduri de conifere (molid, brad), păduri aluviale și de luncă (salcie, arin) și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de fag "Symphyto-Fagion", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]