1,599 matches
-
Nicolae Barbu, Ion Cocora, Mira Iosif, George Genoiu, Ștefan Oprea, Marius Robescu, Carol Isac, Constantin Cubleșan, Paul Tutungiu, Bogdan Ulmu, Horia Deleanu, Nelu Ionescu, Florin Faifer, Mircea Ghițulescu. Cea de a doua carte, „Măștile lui Cronos" din 1995, un studiu monografic închinat dramaturgiei originale jucate pe scena Teatrului „Victor Ion Popa" din Bârlad, este prefațată de Valentin Silvestru. Autorul a numeroase cărți despre teatru, printre care „Teatrul românesc contemporan" din 1975, pentru care a primit Premiul Academiei, omul de teatru care
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
-a de Alexandru George; "Figuri ale imaginarului poetic", eseuri și cronici literare, Editura Domino, Târgoviște, 1998, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a de Marin Sorescu și o postfață de Gabi Dumitru; "Dinastia de cărturari a Ciorăneștilor", fișe monografice și bibliografie; împreună cu Mihai Gabriel Popescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a de Ionel Necula; "Lola Lolita Bonita", poezie, Editura Cartea Românească, București, 2000, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transmisă târziu editurilor cu care aveam contractate lucrări istorico-literare. A.B.Din ce fel de generație faceți parte? Poate, v-ați fi dorit un alt destin literar? Eu fac parte din generația pe care am numit-o într-o lucrare monografică Generația Războiului și pe care alți colegi o numesc Generație pierdută. E vorba de generația scriitorilor care au debutat în timpul sau imediat după cel de-al doilea război mondial și a căror evoluție a fost strangulată anormal de epoca comunistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rânduit articole ce ies din cadrul arătat, iar un grupaj de "Dialoguri" se face ecoul frământărilor și preocupărilor ultimilor ani din sfera vieții literare și nu numai. Urmează să-mi apară, de asemenea, la Editura "Eminescu", ediția a doua a studiului monografic Ion Creangă o biografie a operei, editat în 1994 într-un tiraj neîndestulător. Cartea a fost bine primită de către cei ce-au prins de veste că există. Au fost și excepții. În spațiul lui Creangă (Moldova, inclusiv Basarabia), cartea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și mai ales un studiu Îndelungat la fața locului, constituia pentru mine În 1935 un ideal cu totul Îndepărtat. Totul a decurs astfel: Îl cunoșteam de aproape pe prof. D. Gusti căruia Îi fusesem colaborator la o serie de campanii monografice Între 1928 1932. Mă găseam astfel intr-o seară din 1934 la seminarul de sociologie al Universității, de unde mă pregăteam spre casă. Când să ies Îl Întâlnesc pe prietenul Romulus Cotaru cu care Încep o mică conversație, Întrebându-l Între
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dar nu uitați de unde ați plecat. Preotul Bărbulescu ne invită apoi la locuința sa, dupa ce am făcut o serie de fotografii. Îi povestesc părintelui de un țăran pe care l-am cunoscut la Drăguși (Făgărași), pe când lucram În campania monografică din 1929, sub conducerea prof. D. Gusti. Acest țăran era mândru de gorpodăria sa, dar mai ales de șura nouă ce o avea, cea mai mândră din sat. Șura asta, ne arăta el am ridicat-o cu dolarii câștigați În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 153 A doua zi, Înapoi spre frontieră, de necaz, am făcut prima victimă, o gâscă, În disperarea sătencii patroane. La vamă Încep tratativele. Aflu că directorul general e bunul meu preten Mircea Vulcănescu, coleg În campaniile monografice cu prof. D. Gusti. Dar Mircea rămâne de neînduplecat ca și Mircea cel Bătrân, În fața lui Baiazid. Îmi face Însă o favoare. Redactează un referat, Îl voi prezenta ministrului, și după două ore ajungem la un compromis: vameșul mă va
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ce s-a petrecut la Pitești între 1949 și 1951, și nu doar acolo, ci și în alte spații carcerale înrudite. Din acest punct de vedere, care a fost, de altfel, și scopul principal al cărții, lucrarea este într-adevăr monografică și aplicată, construită după fișele cronologice ale evenimentelor și sprijinită pe portretele personajelor principale. Și merită pe deplin să fie elogiată. Spre deosebire de cărțile anterioare despre Pitești, lucrarea de față mai are un merit aparte: valorizează o serie de interviuri cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
propun să realizeze o descriere generală a celor petrecute. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că, între timp, au apărut unele documente (îndeosebi legate de procesul înscenat lotului Țurcanu), considerăm că volumul pe care îl propunem este prima abordare monografică a acțiunii de la Pitești. Cartea folosește și o altă sursă de informații, neglijată până acum-interviurile directe cu supraviețuitorii. Dacă unii dintre ei au mai scris sau au mai vorbit despre Pitești (cazul lui Traian Popescu, de pildă), interviurile luate acestora
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul dlui Gh. Maxin Burdujanu se prezintă cu serioase lucrări monografice de literatură bucovineană (P. Iroaie, „Pseudo kynegeticos-ul lui Al. Odobescu; Valeriu Cudla, T.V. Ștefanelli (18 VIII 1849-23 VI 1920) viața și opera; Gavril Ionescu, Simion Florea Marian, Viața și opera), cu eseul distinsului explorator al IstroRomânilor Traian Cantemir asupra numelui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pași de Editura Gallimard și unde venea regulat și Edgar Reichmann, la masa noastră - la alte mese puteau fi văzuți cu regularitate scriitori și critici importanți parizieni! -, Constantin Tacou, care a scos, timp de vreo trei decenii, extrem de prestigioasa revistă monografică Cahiers de l’Herne, la care contribuiau și colaborau numele cele mai prestigioase ale universităților franceze, la un pahar de vin, ascultându-mi plângerile repetate și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă, e adevărat, unele texte valabile literar erau susținute cu o atenuare a rezervelor critice, iar criticii buni știau că lupta se duce nu numai pe frontul valorii, ci și pe cel politic! -, dar aceste texte, de proză, poezie, eseistică monografică erau și sunt „bune”, valabile estetic, uneori într-un grad înalt de expresivitate, stil și ideație literară, comparabile cu arta înaltă literară de dinainte de război și chiar cu arta marilor noștri clasici. Și apoi publicul! Cel inteligent, cultivat, care ne-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din sate, pe care le stăpânea încă de la întemeierea Țării, numărul lor crescând pe măsură ce s-a consolidat autoritatea domnească. Abia de curând a apărut o lucrare specială despre domeniul domnesc din Țara Românească (secolele XIV-XVI) . Ion Donat, autorul acestui studiu monografic, a demonstrat pe bază de documente că există o mare deosebire între domeniul domnesc și domeniul regal din Franța. Cum instituțiile feudale din Țările Române sunt identice, se poate spune că în Țara Românească și în Moldova, domeniul domnesc nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de doctorat Contribuții la studiul morfopatologiei micoplasmozei aviare. Ca atare și-a fișat din materialul existent În bibliotecă toate datele privind micoplasmoza În general și micoplasmoza aviară În special, material bibliografic cu ajutorul căruia și-a Întocmit referatele necesare pentru partea monografică a tezei. A făcut apoi un stagiu de specializare la noul Institut de Patologie aviară de la Voluntari - ROMVAC și la Institutul “Pasteur” din București, unde și-a Însușit tehnica de cultivare a micoplasmelor și a făcut infecția experimentală a puilor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nimic în felul în care ne raportăm la valorile istorice ale literaturii române. Înțelegem altfel Evul Mediu, secolul romantic, avangarda. Cei trei mari exilați s-au întors, totuși, acasă prin reeditări și chiar ediții științifice, ca și prin numeroase cercetări monografice sau tematice. Începem să citim altfel literatura din perioada comunistă, prin simplul fapt că ne îndepărtăm tot mai mult de ea, iar "rama" istoriei literare modifică perspectivele. Au apărut chiar cărți ca Iluziile literaturii române, de Eugen Negrici, care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nicolau și Horia Gârbea. Eseistica noastră, prea preocupată de probleme abisale și de generația lui Mircea Eliade și Constantin Noica, nu are nici o șansă. Însă critica literară, atunci când iese din orizontul cotidianului literaturii române și intră în zona teoretică și monografică, este interesantă. Personalități ca Paul Cornea, cărți cum sunt cele ale lui Eugen Simion (Întoarcerea autorului, Ficțiunea jurnalului intim, Genurile biograficului, monografiile Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran) sau recenta carte a lui Eugen Negrici, Emanciparea privirii, sunt întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași făcea din sociologie un fundament al construcției pedagogice (8, pp. 345-352). Ideea a fost reluată și dezvoltată în al patrulea deceniu al secolului XX cînd, în România, luaseră o deosebită amploare cercetările sociologice, îndeosebi prin școala monografică de la București, condusă de DIMITRIE GUSTI (1850-1955). Aceste cercetări au fost puternic orientate spre mediul rural. Deși România făcuse pași însemnați în dezvoltarea industriei, economia sa continua să aibă un caracter predominant agrar, iar marea majoritate a populației (peste 80
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe care o servește. În consecință, pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure pe care i le oferea investigarea sociologică. Cum tocmai în perioada aceea se desfășuraseră o serie de investigații de teren, folosindu-se metoda monografică, inițiată de D. Gusti, pedagogia sociologică românească a adoptat atît rezultatele acestor cercetări, ca bază pentru construcția sa teoretică, cît și metoda de investigare monografia. Teoria pedagogică se putea lega astfel mai strîns de realitățile sociale românești; ea putea deveni
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care proveneau, are uneori un dublu caracter: vetust și utopic. Aceasta nu înseamnă că, atunci cînd s-au păstrat în limitele unei analize obiective a realităților sociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de diferențiere ale acestor unități sînt mai bogate, cu atît unitatea este mai puternică. În consecință, regiunile caracterizate printr-o spiritualitate proprie au dreptul să-și desfășoare viața lor socială, economică, culturală specifică, acest drept răsfrîngîndu-se și asupra învățămîntului. Cercetările monografice, începute în 1925 în cîteva sate, au scos și ele în evidență starea necorespunzătoare a învățămîntului primar rural: "școala primară, din nefericire" declara ministrul D. Gusti în 1933 -, "cu toate minunatele dispoziții legale, năzuințele ei foarte leale și sacrificiile, poate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sprijini pe o teorie pedagogică ce pretindea a fi universal valabilă. I. C. Petrescu, ca și alți teoreticieni ai educației din acea perioadă, aspira spre o pedagogie proprie realităților românești. Temeiul teoretic al elaborării unei astfel de pedagogii îl constituia metoda monografică; aceea care a dus și la constituirea sociologiei românești. Din cerințele specifice mediului natural în care se află așezată școala, decurgea necesitatea organizării ei potrivit principiului regionalist sau localist. Din luarea în considerare a cerințelor specifice muncii decurgea un alt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rostul școlii este de a da cultură, dar nu în sensul acumulării unei mari cantități de cunoștințe, ci în forța de a le cîștiga (37, p. 211). Ca modalitate principală de studiere a satului se propunea pentru clasele supraprimare metoda monografică gustiană. Și astfel, metoda monografică era nu numai o cale de cunoaștere a satului, ci și una de educare a fiilor săi. În concepția acestui pedagog, cultura regională oferă condiții mai bune pentru dezvoltarea forței de creație a copiilor, întrucît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
da cultură, dar nu în sensul acumulării unei mari cantități de cunoștințe, ci în forța de a le cîștiga (37, p. 211). Ca modalitate principală de studiere a satului se propunea pentru clasele supraprimare metoda monografică gustiană. Și astfel, metoda monografică era nu numai o cale de cunoaștere a satului, ci și una de educare a fiilor săi. În concepția acestui pedagog, cultura regională oferă condiții mai bune pentru dezvoltarea forței de creație a copiilor, întrucît materialul ce li se oferă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în ridicarea satelor decît acela preconizat de Spiru Haret. Activitatea școlii era mai puternic ancorată în realitatea satului; materialul de cultură, fiind un produs al creației țărănești, găsea un răsunet puternic în sufletul țăranilor. În plus, învățătorii aveau în metoda monografică o cale științifică de cunoaștere a realităților satului. În aprecierea critică a regionalismului educativ trebuie să desprindem tendințele conservatoare de dorința de a oferi societății românești, din deceniul al patrulea, o școală pe măsura trebuințelor ei. Conservatorismul se manifesta în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]