1,466 matches
-
Monarhia a fost declarată ereditară în linia masculină a Habsburgilor. Carta promulgată de împărat în anul 1627 "a ucis nervul rezistenței și al vechii libertăți cehe", astfel că stările vor păstra până în secolul al XVIII-lea un caracter "hotărât de monotonie"226. În țările coroanei cehe, în ultima perioadă de dezvoltare a vechiului regim, rolul istoric al stărilor s-a diminuat, servind ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal menținea Adunările de stări
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acestea nu coincid, de altfel, în toate ramurile comerțului și ale industriei. Anul militar se socotește cînd pornind de la data încorporării propriu-zise, cînd după ceea ce se numește contingent, după intervalul rămas pînă la liberare, adică în sens invers, poate fiindcă monotonia zilelor face ca această durată să se apropie cel mai mult de timpul omogen în a cărui măsurare putem alege sensul pe care-l dorim. Există așadar tot atîtea origini ale timpurilor diferite cîte grupuri. Nu există vreuna care să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și de tip urban, nu se întâmplă mare lucru, mai ales sub raport cultural- artistic, social, științific, sportiv. Locul unde nu se întâmplă nimic. Alții spun altceva: că mai ales în asemenea localități, în lipsa al- tor modalități de ieșire din monotonie, oameni inimoși organizează felurite activități colective. În Brive la Gaillarde, multe asemenea manifestări au căpătat caracter permanent. Au devenit tra-diționale. Altele au ritm sporadic sau chiar sunt unicate. Cert este, însă, că în acest oraș lumea nu se plictisește. Excepție
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Zarathustra, sunt susceptibile de a-1 fascina pe nespecialist. Dar înțelegerea acestor poeme enigmatice nu este încă sigură. Restul Avestei actuale, și mai ales cărțile pehlevi redactate între secolele al ID-lea și al IX-lea, se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor. Lectorii Vedelor și Upanișadelor, chiar cititorii Brahmanelor, nu vor putea sa nu fie decepționați. Și totuși, ideile pe care ajungem să le descifrăm uneori în găthă, și pe care le regăsim, elaborate și sistematizate, în scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ochean care deformează, sunt amănunte asupra cărora se insistă, dar care sunt asamblate într-un tablou nefiresc, de coșmar. 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urât,/ sârme, opac..."), ale universului cotidian căruia i se circumscrie și existența poetului. Deși "moartea" este cel de-al doilea termen al acestei enumerații, putem distinge aici tentația unei gradații, pentru că se pornește de la un simbol coloristic al sufocării, al monotoniei, moartea este doar un fapt comun, banal, cuvântul "urât" însă reprezintă sinteza finalului de vers. Se pune astfel existența umană sub semnul "urâtului", al suferinței și al imposibilității de evadare ("sârme, opac"), ultimii doi termeni făcându-se purtătorii mesajului celui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie". Literatura tinde și ea să fie la fel, textele sunt de multe ori voit aluzive, alăturările de imagini aparent incompatibile fac parte din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
meu era senin ca dimineața", pentru ca mai apoi schimbarea de ton să fie evidentă, ca și dezarticularea imaginarului poetic prin ștergerea granițelor dintre real și ireal: [sufletul] "stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie." (Noi doi, Constant Tonegaru). În consecință, discutăm despre generații literare diferite, dar care împart aceeași revoltă împotriva convențiilor, a clișeelor de exprimare sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ține partea Maestrului. Cel mai inteligent lucru făcut de Bacovia a fost acela de a rămîne el însuși. Dacă s-ar fi schimbat, mai devreme sau mai tîrziu, ar fi încetat să intereseze ca scriitor. Contrar acelora care consideră că monotonia e o dovadă a neputinței, eu văd în ea semnul unei voințe și, cum am spus, al inteligenței. în loc să se disperseze (lasă că pentru asta ar fi trebuit să scrie mai mult), s-a concentrat: e cel mai dens dintre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să te copleșească tristețea, nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne! necesitatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
devorat” pe de alăturea numeroase altele), dar fapt remarcabil soțiile i-au inspirat, fiecare, cîte o nouă fază în creație. Prin comparație cu el (impresie, desigur, falsă), Bacovia pare omul unei singure femei: Agatha. De unde și - s-ar putea zice - monotonia operei. „Les grands poètes, les artistes de génie, les saints, de même que les conquerants, sont en général fortement sexués”. „Les grands artistes fuerent presque tous de grands amoureux. On dirait qu’un certain état des glandes sexuelles est nécessaire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei ce resimt insuficiența propriului lor vocabular, nesiguri de anumite sensuri, sau cei pe care cuvintele îi fac visători, sau cei ce vor să dea cea mai bună tălmăcire gîndurilor lor, cei atenți atît la esență, cît și la nuanțe. Monotonia lui Bacovia înseamnă profunzime, iar diversitatea lui Minulescu evanescență. Deși tot Bacovia se cuprinde întru-un singur volum, aș putea vorbi despre saga lecturilor mele din și despre opera sa: sublinieri, reluări etc. N-ar fi o exagerare. De cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestui gen, care nu se alimentează doar din „inspirații”, obligația de a scrie regulat, cotidian. Ca să ții un jurnal trebuie, apoi, nu numai să dorești o variație, ci și s-o ai. Iar el a avut parte mai mult de monotonie. Zile egale, fără nimic imprevizibil. Mai trebuie și să fii rău cu slăbiciunile tale, să ți le aduci mereu în fața ochilor, să te arăți vulnerabil, să te biciui cînd ești dezabuzat. Să te acuzi. A făcuto, însă cu discreție. Scriu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Formulate tîrziu, multe dintre aceste „amintiri” n-au prospețime, nu raportează decît rar vorbe de-ale poetului, nu l surprind pe acesta în ansamblul manifestărilor sale, a celor favorabile și a celor penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei care le au scris sînt cam de aceeași vîrstă, foști învățători. Parțial e adevărat, însă pricina eu o văd în altă parte: în prejudecata ce-au avut o cînd relatau, un fel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la fel cum Norris în Bruta ar fi putut beneficia de aceeași acțiune. Atunci concluzia ar fi sunat: "O luptă sinistră, nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o monotonie terifiantă și care sunt trimise hurducăindu-se ca să umple nesățioasele cuptoare" (607). Cu excepția învechitului și cu iz senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se manifestă plenar prin capacitatea de transgresare a stereotipului și accedere la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de ultimele: "éclose en ce monde médiocre, qui lui paraissait un peu vide et monotone parce qu'elle valait trop pour lui" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Firea Parizienei, căutarea aventurilor și efectul de surpriză scontat scot existența din dimensiunea monotoniei cotidiene și o plasează în cea a imprevizibilului: "Décidément, elle était (...) imprévue" [Maupassant, Notre cœur, p.74]. Viața cotidiană propune, în multe dintre înfățișările ei, scheme de "punere în scenă", care includ situații, conflicte, conversații, reacții-tip etc. Teatralizarea vieții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
hommes, dînant souvent en ville, se couchant très tard, pour se relever le lendemain avec la même fatigue et recommencer des journées toujours semblables." "En vous attendant, nous allons faire un bésigue" [Zola, Nana, p.51]. "Nana retombait dans la monotonie bruyante de son existence, promenades au Bois, premières représentations, dîners et soupers à la Maison d'Or ou au Café Anglais, puis tous leș lieux publics, tous leș spectacles où la foule se ruait, Mabille, leș revues, leș courses" [ibidem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
alta statică, de greutate. Plumbul apasă mai greu pe om... Cât privește despre mine am fost și rămân un poet al decadenței." Gama de culori este restrânsă În poezia lui Bacovia, centrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, monotonia. Esențial sugestivă, culoarea, În loc să reliefeze obiectul, dimpotrivă, Îi estompează conturul, Îl dizolvă, Într-un fluid unic, În stare să impună o anumită stare de spirit. Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletească. Astfel, melancolia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îl dizolvă, Într-un fluid unic, În stare să impună o anumită stare de spirit. Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletească. Astfel, melancolia gravă este sugerată de vioară și clavir, În timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de o artificialitate studiată. Punctul central este cromatica atipică (violet), disipată În atmosferă (amurg) și În tot spațiul: „Orașul tot e violet”. Cadrul natural este trist și dezolant În lirica bacoviană. Ploaia și ninsoarea au rezonanță În sufletul omului, aducând monotonie, nevroză, chin și frig lăuntric. Toamna, anotimpul ploilor interminabile, pustiește sufletul și amorțește simțurile ca În poezia „Nervi de toamnă”. Iarna este infernală, domină Întreaga lume și aduce cu sine pierderea oricărei speranțe, a oricărei iluzii din sufletul poetului, precum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]