1,474 matches
-
pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
negru, roșu sau tricolor, dedicați marilor cauze naționale sau internaționale, militând alături de mulțime pentru o idee, pentru un ideal. Atitudinile lor negatoare se manifestă aproape Întotdeauna pe teritoriul vieții jucate pe mica scenă publică, nu pe marile câmpuri de luptă. Monotonia, fadoarea, mediocritatea vieții burgheze sunt contestate prin eleganța, imaginația, grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite pe solul strălucitor, ucigașul era de acum departe. Era dreapta pedeapsă pentru crimele Granadei, zicea maică-mea, cu acea monotonie a frazelor definitive. Dumnezeu voia să-Și arate puterea fără seamăn și să pedepsească aroganța cârmuitorilor, corupția, nedreptatea și depravarea lor. El ținea să ne prevină asupra a ceea ce avea să se abată peste noi dacă am fi stăruit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dacă nu-ți atragi simpatia și sprijinul osânditului, n-ai făcut nimic. Nici noi nu avem nici o bucurie, nici osânditul nu înțelege nimic din moartea lui... Omul trebuie să simtă tot timpul căldura călăului, trebuie scos din tristețea și din monotonia sa și pus la muncă... Numai dacă te apropii de sufletul osânditului găsești și calea cea mai dreaptă spre gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Lenski - pentru cutele umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai puțin, aproape s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls de libertate, o clipă sau două de fericire reală, neîntinată. Dar pentru ea trebuie să plătești. Fără trudă, nu cunoști nici fericirea. Tom habar nu avea de ce continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceeași vârstă și adevărul era că situațiile noastre erau aproape identice. Amândoi locuiam singuri, nici unul nu avea vreo relație cu o femeie și nici unul nu avea prea mulți prieteni (în cazul meu, nici unul). Ce modalitate mai bună de a sparge monotonia singurătății decât să te îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rămâne principala noastră geană de speranță. Cea mai mare popularitate o au întemeietorii și demolatorii de religii Omul leagă de credință sublimul. Dar și frica. Cât încă mai pot greși, mai lasă-mă, Doamne, pe Pământ! Paradisul poate fi sublima monotonie a imaginației umane. Raiul ar fi minunat. Dar prea multă prohibiție s-a îngrămădit în el. Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât de iertător, de ce nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează cu Paradisul. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Sărbătorile religioase sunt sublime coloane ale transcendenței. În credință, incertitudinea transformă obsesiile în disperare. Sacralitatea ar trebui să rămână catargul lumii computerizate. Învinge religia care reușește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai decoloreze putin moartea.. Rolul insomniilor constă, printre altele, și în pritocirea clasamentelor sentimentale. Distribuită homeopatic, iubirea ar putea să ne ajungă toată viața. Fiecare bărbat îndrăgostit are coasta lui de Azur. După ce apare adulterul, căsnicia devine o instituție secod-hand. Monotonia poate eradica orice iubire. Și în iubire, fuga la timp poate fi sănătoasă. Există consolări pentru orice cutremur sentimental. Îndrăgostiții știu să extragă ambrozia din cotodian. Si iubirea îndepărtează bătrânețea. S-ar putea întâmpla ca, în curând iubirea să trăiască
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plan filozofic. Socrate a fost, în acest sens, primul cobai. La bătrânețe, iubirea e ca banii. Dacă nu-i mai ai, nici nu vorbești despre ei.? Să fie iubirea doar autosugestie? Evident, iubirea de sine atinge ușor perfecțiunea.. Gelozia spulberă monotonia unei căsnicii. Bărbaților de vârsta a treia le fug ochii dupa cuvioasele fetițe de liceu. Înving în dragoste cei care au răbdare de cămilă. Femeile se îmbracă pentru prieteni și se dezbracă pentru amici. Iubirea e totul. Nu ratați deci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inoportune, ori tardive. Fericirea din Rai nu are valoare. Pentru că este obligatorie. Se acutizează confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de monotonie. Bine că nu au fost descoperiți hormonii fericirii. Ce am face cu atâta monotonie? În absența imaginației, fericirea nu e posibilă. L-am făcut fericit pe fiul meu de două ori : când i am cumpărat pianul și când i l-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de monotonie. Bine că nu au fost descoperiți hormonii fericirii. Ce am face cu atâta monotonie? În absența imaginației, fericirea nu e posibilă. L-am făcut fericit pe fiul meu de două ori : când i am cumpărat pianul și când i l-am vândut. Fericirea s-a banalizat. Poate fi procurată ca orice drog. Prea multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi apărut în urma spargerii din greșeală a unor eprubete. Norocul poate fi izvorul cauzalității, dar și fratele geamăn al hazardului. În cazul destinului implacabil există și o împielițare cosmică.. Destinul este asemenea unui vulcan. Din când în când izbucnește distrugând monotonia. Destinul poate consta și în alunecarea pe o coajă de banană. Mă tem că nu există hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare muncii. Oamenilor le-a fost întotdeauna teamă că pacea ar fi un sinonim al monotoniei. Cu toate comediile ei, istoria rămâne o mare tragediană. Cam după un secol de la apariție, cărțile de istorie devin literatură. Istoria nu poate fi citită corect decât cu ochelari de distanță. Comuniștii erau blazați în economie, capitaliștii - în cultură. Prin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere și supuși se urzește întotdeauna o persistentă mefiență. Sub politică a existat întotdeauna o pânză freatică de sânge. Contestatorii distrug monotonia epocii. Democrația nu exclude apariția intermitentă a unor insule de mitocănie cetățenească. Nu te poți menține la putere cu ideile cu care ai câștigat-o. Fără ordine stricte, democrația se caricaturizează. Mulți dintre cei cu ascensiuni vertiginoase nu mai iau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eroi? Produsul finit al multor victorii militare este cenușa. Când e vorba de crime, ingeniozitatea e fără limite. După lagărele naziste și gulagul rusesc, iată execuții televizate în direct. Doar războaiele și cataclismele naturale mai tulbură, din când în când, monotonia lumii. Războaiele au fertilizat totuși multe descoperiri științifice. Nici o armă de luptă nu a fost făcută special pentru muzeu. După victoriile obținute în războaiele medievale, ortodocșii posteau, iar barbarii chefuiau. Compromisul diplomatic poate fi mai rău, uneori, decât războiul. Războaiele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare chiar decât dragostea. Feriți - vă de poeții exilați în critică. Arta are nevoie de publicul pe care nu - l poate forma
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atât la finele acestei istorisiri nesănătoase fericirii, cât și la finele celorlalte, atâtea câte or mai urma... Prin urmare, nu foarte departe de locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]