10,170 matches
-
baza sa. Desigur, în multe cazuri este vorba de schimbarea, nu de pierderea valorilor. Dar după ce unele sisteme și instanțe de sens în Biserică și societate au pierdut în mare parte din puterea lor persuasivă, nu se poate ignora că morala, care un timp se învăța de mici ce este bine și ce este rău, ce este uman și ce nu a devenit, sub multe aspecte, un fapt de discreție, de exemplu Cele Zece Porunci au ajuns să fie uitate. Copiii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
având în vedere relativizările și revoluțiile din mediul economic, politic și religios, lipsa de sens tot mai evidentă, trebuie să găsești sensul vieții tale în tine însuți. "Lucrează asupra sinelui propriu, exploatează până la capăt potențialul tău, creează-ți singur scopurile, morala, descoperă sensul existenței tale. Definește tu însuți ceea ce pentru tine are sens și decide după care principii vrei să trăiești viața". Ar trebui să sfătuiesc și eu la realizarea de sine? Acesta este sensul vieții noastre? Răspund însă cu o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prin antonomasie, fără a presupune nici un fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator, acel "superom", cum se aștepta de la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
subtitlul istoriei universității din Tübingen scrisă de Walter Jens îmi părea rău atunci, dar și în prezent, că se face referință mereu la Dumnezeu când se combate știința modernă. Cazul Galilei, cazul Darwin, dar în zilele noastre și cel al moralei sexuale (pilula anticoncepțională, prezervativele, inseminarea artificială, cercetarea pe celulele stem...) au împovărat raportul dintre religie și știință, înveninându-l. Cum aș putea să nu înțeleg faptul că multe persoane, în fața a numeroase decrete romane și pamflete protestante, refuză credința într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Lefebvre, reacționarii și tradiționaliștii, dar și mulți prelați de la Vatican ar prefera să restabilească condamnările ecleziastice împotriva liberalismului și socialismului de sfârșit de secol XIX și să restituie puterea de decizie despre "adevăr" în problemele privitoare la credință și morală unui "magister" ecleziastic, așa cum se cere chiar în enciclicele cele mai recente despre credință și rațiune. Sub acest spirit antimodern, în Roma papală se consideră încă posibilă exercitarea unei presiuni, din culise și uneori chiar și la scenă deschisă, asupra
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
latura obscură, a fanatismului și represiunii. Dar sunt încrezător că nici marea majoritatea a musulmanilor nu se va lăsa subjugată unui drept penal medieval și nici majoritatea copleșitoare a catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
interesează pe mine acum? De ce trebuie să-mi risipesc timpul cu alte gânduri, sentimente, simțiri, acum când sunt mulțumit...? Qui vivra verra. Și totuși ceva nu este în regulă. Nu este vorba de a distruge buna-dispoziție a cuiva făcându-i morală. Nu este vorba de ruinarea succesului unei persoane. Mai degrabă de faptul că această gândire pozitivă și starea de spirit fără griji adesea își găsește pereche în indiferență, aroganță și superficialitate. Nu privește dimensiunea adâncă a existenței noastre. Ignoră conștiința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și istoriei. Aș fi studiat foarte probabil vechile scripturi, Vedele (știința sacră) și scrierile care le interpretează. Dar chiar dacă nu aș fi făcut-o, aș fi fost convins că totul este obiectul unei ordini eterne (sanătana dharma): ordine cosmică și morală atotcuprinzătoare, ce determină fiecare viață și căreia oamenii trebuie să i se conformeze, indiferent de clasa sau casta în care s-au născut. Totuși, nu aș fi fost legat dogmelor definite și ortodoxiei formale; hinduismul nu cunoaște nici un magisteriu obligatoriu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asumarea și acceptarea celor mai diverse forme și figuri religioase, chiar și opuse, dar și în indicarea celor mai diferite căi de mântuire: calea acțiunii (karma marga); calea cunoașterii (jñana marga); calea devoțiunii (bhakti marga). Toate sunt căi de purificare: morală, spirituală și religioasă. Continui să mă gândesc că, la fel cum mi se întâmplă în interiorul creștinismului, și ca hinduist, dacă aș fi educat în același fel, aș fi probabil nemulțumit de anumite rituri, precepte și practici ale religiei mele. Aș
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să aibă importanță. Isus nu apără valabilitatea necondiționată a unei legi scrise în continuă creștere (Moise); nu este creatorul unei izolări de lume ce prevede întoarcerea ascetică în interiorul unei comunități orânduită după reguli de ordine monastică (Buda); nu susține reînnoirea moralei tradiționale și a societății clădite conform unei legi universale eterne (Confucius); nu incită la cuceriri violente și revoluționare prin lupta împotriva necredincioșilor și prin instituirea unui stat teocratic (Mahomed). Isus îmi apare inconfundabil și în sistemul de coordonate al lumii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religie nu ne încântă. Se cere o viziune constructivă a viitorului. De ceva vreme m-am angajat în redescoperirea și reevaluarea eticii umane pe care aceste ideologii le-au neglijat. Nu pentru că aș practica un moralism ce supraevaluează și supraîncarcă morala, în special cea sexuală, transformând-o în unicul criteriu de acțiune. Respect independența față de diferitele medii ale vieții, precum economia, știința, dreptul și politica, și nu mă las instrumentalizat de interesele vreunei instituții, stat, partid, Biserică sau interes de grup
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pagini despre izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, urmăresc în fiecare zi cu interes evenimentele internaționale. Paradigma dominantă până la sfârșitul războiului, a modernității europene, viza clar violența și războiul, nu cooperarea pacifistă, ei îi era atribuit disprețul machiavellic al moralei. Noua paradigmă apărută în Europa și în lume începând cu 1945 înseamnă substanțial: în locul politicii intereselor, puterii și prestigiului național, specific epocii moderne (la Versailles sau în timpul celei de-a doua administrație Bush), o politică de înțelegere, apropiere și reconciliere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
esențial pe două delimitări. În primul rând, delimitarea față de etica principiilor antieconomice, precum cea susținută până azi de către oamenii Bisericii și sindicate: cine impune imperative morale lipsite de raționalitate economică, fără a ține cont de legile economiei, nu vorbește despre morală, ci de moralism. A doua delimitare privește atitudinea opusă, adică etica succesului lipsită de principii morale, susținută mai ales de manageri obsedați de succes și de economiști lipsiți de conștiință. Cine propagă concepții economice lipsite de norme etice nu sprijină
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi probe ale faptului că modalitatea în care folosim resursele energetice ne întărește adversarii și ne amenință planeta. Aceștia sunt indicatorii crizei ce pot fi analizați în statistice și date. Mai puțin măsurabilă, dar nu mai puțin profundă este pierderea moralei și a încrederii cu care se confruntă lumea noastră". Un faliment mai întâi al piețelor, iar după, al instituțiilor și în final al moralei face necesară stabilirea unei serii de reguli etice pentru controlarea dorinței de câștig, care în esență
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi analizați în statistice și date. Mai puțin măsurabilă, dar nu mai puțin profundă este pierderea moralei și a încrederii cu care se confruntă lumea noastră". Un faliment mai întâi al piețelor, iar după, al instituțiilor și în final al moralei face necesară stabilirea unei serii de reguli etice pentru controlarea dorinței de câștig, care în esență este o dorință justificată. Etica însă nu este cireașa de pe tort, nu este un adaos la economia de piață globală. Nu, ci noua arhitectură
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune cu morala, bunuț simț și ordinea publică, considerând că : "1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci acesta este cel mai desăvârșit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune cu morala, bunuț simț și ordinea publică, considerând că : "1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci acesta este cel mai desăvârșit omagiu de pietate, de dragoste și recunoștință, pe care noi îl ducem celui mort. 2. Dacă, dimpotrivă ultima dorință este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât la cei cari trăiesc. Imaginația creează cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă, nu-și poate da seama pentru ce părinții, rudele, amicii și cunoscuții săi apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și cu falsa credință într-un Dumnezeu, căruia i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom găsi fără excepție două religiuni și două morale, la fiecare popor: una oficială și colectivă zisă "cea adevărată" și alta individuală, având criteriul de existență înfipt în trecutul îndepărtat al tuturor strămoșilor, cari au practicat fel și chipuri de religiuni. Din aceasta deducem că oamenii s-au rătăcit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
citești tu! Ce bine-ar fi să citesc eu Și să zaci tu!..." Se pune întrebarea: Trebuie sau nu exercitată întocmai dorința ultimă a unui muritor? Se răspunde: 1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată întocmai, căci acesta este cel mai desăvârșit omagiu de pietate, de dragoste și recunoștință, pe care noi îl ducem celui mort. 2. Dacă, dimpotrivă ultima dorință este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sus? NU, vom spune noi, pentru că incinerarea deși o noutate în țara noastră există la diferite popoare, din timpuri imemoriale, iar legiuitorii noștri civili au admis-o și încadrat-o în diverse legi, ca una ce nu aduce nici-o atingere moralei și ordinei publice. Rămâne partea sufletească la care și Biserica creștină are un cuvânt de sus, căci și ea își are legile sale și anumite norme de conducere. Dar ce poate face ea și la ce sancțiuni trebuie să se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
explică din punct de vedere sociologic prin condițiilor lor obiective, nici hoțul, nici ucigașul nu sunt responsabili, ei nu mai există pe planul eticii, ei au încetat și unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi înțeleasă ca totalitatea experiențelor date omului, că moralitatea nu se confundă cu starea moravurilor. Nu trebuie oare, dacă vrem să putem vorbi de morală, ca acțiunii să-i fie stabilite niște scopuri, această acțiune nemaifiind una oarecare, ci aceea care are în vedere aceste scopuri și se îndreaptă explicit către ele, într-o voire orientată către valori și primind de la acestea din urmă valoarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
neajuns, iar nu ca o soluție la problemele unui mariaj nefericit. Într-o abordare analoagă, persoanele divorțate erau devalorizate față de cele căsătorite. Un divorț putea semnifica, în plan social, un obstacol privind promovarea în carieră, constituind un indicator al unei morale îndoielnice și chiar motiv de a strica dosarul respectivei persoane. Așa se explică de ce multe cupluri nu ajungeau la divorț, acceptând să conviețuiască pe fondul unor grave neînțelegeri (în anul 1967 nu s-a înregistrat nici un divorț, iar în perioada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sisteme normative de interdependență și de constrângere socială (R. Doron, F. Parot, 1999, p. 100). Autonomia este circumscrisă, prin opoziție, cu eteronomia, situație când acțiunile sunt determinate de influența preponderentă a factorilor exteriori (după J. Piaget, copilul trece de la o morală eteronomă, când regulile de comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față, eteronomia conduce la dependență. Beneficiarii de anumite forme de suport din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]