1,278 matches
-
noi ale romanului (Dostoievski, Proust, Gide) și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales la fenomenul european. Criticul și istoricul literar al publicației avea să fie G. Călinescu. Anii colaborării lui în viața revistei, care au marcat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
clopoței”, RL, 1979, 4; H. Zalis, „Dragoste la a doua vedere”, RL, 1981, 32; Elena Tacciu, Virtuțile umorului, ST, 1982, 6; Virgil Nistor, „Audiență în cer”, ST, 1984, 3; Mircea Constantinescu, „Audiență în cer”, RL, 1984, 19; Laurențiu Cerneț, Un moralist bonom, O, 1984, 41; Mircea Ghițulescu, „Luna de pe cer”, ST, 1986, 8; Lector, „Cercul virtuos”, RL, 1987, 52; Popa, Ist. lit., I, 382, II, 965. C.Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Itaca este o revenire la ordinea firească a lucrurilor. Față de Ariadna, Tezeu se comportă ca un escroc. Morala lui este să se consoleze repede și să fugă de complicațiile sentimentale. Drama Casandrei este fără lumină și fără speranță, căci, explică moralistul, „există dureri în miezul cărora, nemaiavând nimic, putem câștiga totul; dar suferința Casandrei e goală de orice speranță; un zeu sau o fiară ucide timpul înainte de a sosi în inima ei; și nu compasiunea ne poate apăra; compasiunea are nevoie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici cordiale autorul mai amestecă o dată cultura cu existența și reia discuția despre relația dintre morală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cum singur spune, „interzis ca scriitor, șomer ca salariat și suspect ca individ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți de toate culorile politice, îmbogățiții din perioada de tranziție, oamenii vechiului regim care au intrat în afaceri sau în viața parlamentară. Articolele din ultima vreme arată o mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu timpul său, un Don Quijote care nu mai crede în iluzii, dar continuă să se bată cu morile de vânt. Reabilitează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum foile de ceapă, până la miezul esențializat. Măreția simplității. Filmul reprezintă o mărturie a propriilor obsesii ale regizorului, după cum recunoștea într-un interviu. Privit din acest unghi, pare a fi opera unui moralist clasic, presupunând o acută conștiință a eului, dar și practica absolut necesară a introspecției: În personajul principal am încercat să realizez o materializare a ideii de zbucium uman continuu și nedefinit. Stavrache este o stare de neliniște ascunsă în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau benigne. Nu se știe, cu certitudine, dinainte. Dar, mai ales, Alexa Visarion știe că nu trebuie, niciodată, sub nici un pretext ca, dimensiunea etică să lipsească: nici din viața cea obișnuită, nici din cea conținută în operele dramatice. Este un moralist acest maestru al regiei teatrale și cinematografice? Da, Alexa Visarion este, în substanță un antropolog și un moralist, deopotrivă cu cei mai înainte pomeniți. Estetica sa este una subtilă, centrată pe imaginea dramatică și pe tehnici de punere în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sub nici un pretext ca, dimensiunea etică să lipsească: nici din viața cea obișnuită, nici din cea conținută în operele dramatice. Este un moralist acest maestru al regiei teatrale și cinematografice? Da, Alexa Visarion este, în substanță un antropolog și un moralist, deopotrivă cu cei mai înainte pomeniți. Estetica sa este una subtilă, centrată pe imaginea dramatică și pe tehnici de punere în scenă. Finalmente însă, estetica sa întărește ideea fundamentală, anume că, viața nu-i doar apariție și aparență, nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un medic sau un savant. Este conștient că, în tema indiferenței și a cinismului contează două lucruri: să te întrebi de ce există (și unde?) și să le identifici natura și efectele devastatoare asupra oamenilor. Spunem și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de regizor e sufocantă și spectatorul nu mai are timp să respire. [...] Toate acestea sunt idei regizorale interesante și sunt convins că Alexa Visarion ne-a propus o imagine realmente captivantă a talentului său... (Dinu Săraru) ...Pasărea Shakespeare piesa unui moralist, în ultimă instanță, dublat de un justițiar... Interesantă mi s-a părut concepția regizorală în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a teoriei dreptului natural este valoarea să limitat] că etic] practic], în sensul oferirii de legi specifice pentru comportamentul uman. Teoria dreptului natural nu ofer] indicații precise pentru judecată moral]. Acesta este un aspect foarte important de subliniat deoarece mulți moraliști contemporani și, în special, ap]r]tori ai acestei teorii cred c] dreptul natural ofer] tocmai astfel de indicații precise. Mulți moraliști romano-catolici, de exemplu, susțin c] mijloacele de contracepție, homosexualitatea sau masturbarea (pentru a numi doar trei teme populare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
natural nu ofer] indicații precise pentru judecată moral]. Acesta este un aspect foarte important de subliniat deoarece mulți moraliști contemporani și, în special, ap]r]tori ai acestei teorii cred c] dreptul natural ofer] tocmai astfel de indicații precise. Mulți moraliști romano-catolici, de exemplu, susțin c] mijloacele de contracepție, homosexualitatea sau masturbarea (pentru a numi doar trei teme populare analizate din acest punct de vedere) sunt imorale tocmai pentru c] sunt „nenaturale”. Voi analiza aceast] problem] în cele ce urmeaz], dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
theory of Justice (London: Oxford University Press, 1971) Whewell, W.: The Elements of Morality (New York, Harper and Bros, 1845) Bibliografie suplimentar] Hampton, J.: Hobbes and the Social Contract Tradition, (Cambridge; Cambridge University Press, 1986) Held, V.: „The noncontractual society”, Science, Moralist and Feminist Theory, ed. M. Hanen and K. Nielsen (Calgari: University of Clagari Press, 1988) Lessnoff, M.: Social Contract, (London: MacMillan, 1986) Pateman, C.: The Sexual Contract (Oxford Polity Press, 1988) Riley, P.: Will and Political Legimacy: A Critical Exposition
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb]torii de bani din templu și moraliștii creștini de la Pavel la Toma din Aquino și Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnând cu fermitate ceea ce noi onor]m ast]zi ca fiind „lumea afacerilor”. Dar dac] etică afacerilor în forma lor condamnabil] a fost opera filosofiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului” c]utând „dovezi” ale „existenței lui Dumnezeu” sau f]când „observații asupra acțiunilor oamenilor”, „când, dintr-o dat], sunt surprins s] aflu c] în locul asocierilor familiare dintre este și nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter pe care il au lucrurile bune. Aceasta este eroarea naturalist]; o confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oarecare. Chiar și în ceea ce privește cunoștințele exist] o diferenț] de ordin moral, existând un simț al obligației mai puternic în cadrul propriei societ]ți fâț] de cei ce nu fac parte din aceasta. Ins] acest lucru pare a contrazice categoric poziția multor moraliști, printre care se num]r] Peter Singer. El susține c] obligația pe care o avem fâț] de copilul necunoscut care moare de foame în Africa ar trebui s] fie aceeași cu cea pe care o avem fâț] de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
accept]m celelalte puncte de vedere ale lui Marx, atacul s]u asupra moralei ridic] probleme semnificative privind felul în care ar trebui s] percepem morală. îi. Antimoralismul lui Marx Marx nu prea vorbește despre problemele care îi intereseaz] pe moraliști și pe filosofii morali. Dar din ceea ce spune este clar c] aceast] ț]cere nu se datoreaz] unor neglijente favorabile. Atitudinea să este mai degrab] una de ostilitate deschis] fâț] de speculația moral], de valorile morale și chiar de moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
portret în tentă nocturnă, tonic-nocturnă, nonagenarului unic. Iată o frază între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profesionalism: lumea devine un simplu exemplu pentru axiomele deja statornicite de romancier. Ia naștere astfel un repertoriu de prefabricate și de stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]