1,270 matches
-
schimbă registrele cum alții schimbă cămășile, e sigur pe el și dezinvolt. Interpretează cu aceeași ușurință, ca un actor versat, rolul de reporter și pe cel, infinit mai pretențios, de editorialist. Tocmai pentru că reține esențialul și evită să facă pe moralistul, place în amîndouă ipostazele, asumîndu-și o carte ce se va parcurge, sînt convins, cu nesaț. Ea depune mărturie despre un timp și, în egală măsură, despre un ziarist care a traversat acest timp cu ochii deschiși, cu mintea limpede și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
veac și jumătate de literatură română, chiar dacă ni se pare gravă absența școlii ardelene și latiniste, chiar dacă lipsește acestei opere arhitectura (Maiorescu și Lovinescu nu sunt văzuți în istoricitatea lor), recunoști că frumusețea de Cale Lactee a Compendiului e impresionantă. Moralist, romancier, critic și chiar poet, G. Călinescu este una din marile personalități ale literaturii române. Ion NEGOIȚESCU G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne" - Compendiu, în vol. Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 340, 341-345. G. Călinescu separă literarul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția, deși e realizat cu precădere - folosindu-se ca pretext nunți, botezuri, baluri și „sobraniile dvorenilor” - prin aglomerare întrucâtva mecanică de tipuri, multe pitorești, dar
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
tot felul. S. a avut tăria să treacă frumos prin ele. Nu s-ar putea spune, citindu-i scrierile critice și moralistice, că S. nu a avut opera pe care biografia lui o merita. Între viață și cărți arată un moralist învățat și fin care se folosește de literatură pentru a-și ilustra conceptele. I-a citit pe moraliștii francezi și urmează, în eseistica românească, linia Paul Zarifopol - Mihai Ralea, nu aceea a lui Mircea Eliade - Constantin Noica - Mircea Vulcănescu și
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
scrierile critice și moralistice, că S. nu a avut opera pe care biografia lui o merita. Între viață și cărți arată un moralist învățat și fin care se folosește de literatură pentru a-și ilustra conceptele. I-a citit pe moraliștii francezi și urmează, în eseistica românească, linia Paul Zarifopol - Mihai Ralea, nu aceea a lui Mircea Eliade - Constantin Noica - Mircea Vulcănescu și, în genere, a criterioniștilor. Este prieten cu ei, dar nu face din filosofie o formă de existență, ca
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află și aici un moralist care iubește jocurile lingvistice ale spiritului cărturăresc. Zice „cu osebire”, „filotim”, „povățuitor de neatârnare”, „credințoșenie” sau oprește analiza pentru a face un portret, o referință subiectivă, chiar o rugăciune. Criticii literari sunt, de regulă, „răi”. G. Călinescu spune chiar că
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații extreme; în rest, m-am ținut la un nivel constatativ, moderat, ca să nu zic neutru. Cu severitate de moralist n-am vorbit decît despre slăbiciunile mele. Ca să echilibrez puseele critice și autocritice, printre observații, am inclus propria mea anamneză, care e, aci, în ultimă analiză, „tema autorului”. Mi-am anchetat fără ezitări conștiința. Am reconstituit amintiri, reverii, aspirații, zbateri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crispez, mă amorsez împotriva „lumii”. Așa mi s-a întîmplat și acum, fapt care l-a făcut pe Mișu Sabin să observe, la scurt timp după asta, că „prea despic firu-n patru”. Ca să nu fac figură de filosof sau de moralist („Un filosof la un ospăț e ca un cîine în baie”, scrie Lucian de Samosata), am plecat, nu înainte de a-l felicita pe „bădia Ghiță” pentru norocul de a se retrage din activitate însoțit de bunăvoința generală. Puțini îl au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca pe o impostură faptul că a fost privilegiat, administrîndu-i-se medicamente de import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil moralist în cușca unor rubrici de gazetă județeană! Ros de nemulțumiri, se agită mereu. Dacă s-ar putea, ar vrea să-i conștientizeze pe toți de pericolele în care trăim, de „moartea în rate” pe care ne-o administrează cei ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Călinescu, Perpessicius, Ralea, Cioculescu, Ciopraga, Piru, Marino și interesul pentru ei nu s-a tocit. Îi simt superiori autorilor despre care scriu și asta îmi dă încredere în spusele lor. În spatele judecății fiecăruia descopăr, alături de critic, un memorialist și un moralist. Au, însă, nu numai minte, ci și inimă: se lasă „mișcați” de literatură! Ca să vorbesc în termeni obișnuiți, îmi plac, îi gust, visez încă în marginea cărților lor. De aceea, n-aș vrea să scriu ca A, B, C, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reprezentativă pentru acest deceniu, în care forfanteriile de limbaj ascund realități dintre cele mai dureroase. Or, fotografiind în varii situații „personajul”, eu tocmai asta am încercat să relev: contrastul dintre ceea ce el vrea să pară și ceea ce e în realitate: moralist fără morală, loialist fără loialitate, riguros fără rigoare etc.; contrastul dintre declarațiile sale referitoare la „stilul de muncă” (în aparență acceptabile) și conduita de mic revizor (arendaș, vechil) aflat în inspecție. Pe de o parte bunăvoință ostentativă, pe de alta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune, cu migală și elan, cu „distanțare tactică” și „proximitate tandră”... și mai ales cu romantism: „idealitate și iubire”. Ei, asta de unde să mai găsim astăzi? Are mare dreptate domnul Ciopraga și când spune că, pentru moralistul care sunteți, „nu a exista e criteriul [...] hotărâtor, ci a crea” și mi se pare un mare (chiar dacă meritat) privilegiu să te faci vrednic de astfel de apreciere. Adevărul e că, precum poate vă mai amintiți că vă spuneam și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
păruse stânjenit de Întrebările despre militantismul său de extremă dreaptă din anii ’30-’40. Cioran a fost apărat cu Înflăcărare de Edgar Morin, André Comte-Sponville și François Furet. Cel din urmă scria: „Cioran este un mare scriitor și un mare moralist, indiferent de temporarul său angajament față de Garda de Fier”. În sfârșit, Alain Etchegoyen explica, Într-o emisiune la televiziunea franceză, fără nici o urmă de ironie, că „principalul regret al lui Cioran era exprimat din plin prin tăcerea și pesimismul său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
cadență, marș, până ce totul țăndări va fi. Cum am trăit în epoca nazistă (1933-1945), București, 1990; Malcolm Bradbury, Un om al istoriei, București, 1991. Repere bibliografice: Felea, Secțiuni, 381-386; Valeriu Cristea, Un tânăr romancier, RL, 1975, 23; Lucian Hanu, Un moralist discret, LCF, 1975, 27; Val Condurache, „Lumină pentru cei singuri”, CL, 1975, 7; Victor Atanasiu, Realismul în proza tinerilor, LCF, 1976, 44; Iorgulescu, Scriitori, 204-205; Dana Dumitriu, Un tânăr al zilelor noastre, RL, 1980, 17; Valentin F. Mihăescu, „Iarna e
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
ei până în zilele noastre (1881), Explicarea mecanică modernă a naturei și credința în Dumnezeu (1881), Istoria Bisericii Românești unite cu Roma, de la începutul creștinismului până în zilele noastre (1884) ș.a. Folosindu-se de anumite împrejurări concrete, G., spirit pozitivist și limitat, moralist înverșunat și lipsit de simț estetic, se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile versificatorilor și își
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea, călătorește pe mare (în Grecia), jertfește erosului, e noctambul, copleșit de „doruri” și obsedat de „cântec”. Notabile ca dicțiune, dintre textele de acum
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Poetul de factură clasică, stăpân pe sine, ritmându-și extazul cu luciditate („trec orele prin vise și visele prin ore și toate împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a nopții”), alternează cu moralistul detașat și sceptic, pornit de la Psalmi și Cântarea Cântărilor, trecut prin dezabuzările culturii moderne și reîntors la învățătura iubirii („Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit și speriat de ea
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
până la fractură logică. Pentru că pot proveni dintr-un alt tip de discurs, între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel din Luminile și umbrele sufletului (1995). Portretele morale ale
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
comentat de Petru Creția, ST, 1995, 1-2; Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților formative ale operei, CL, 1997, 6; Alexandru Ruja, Eros și zbucium existențial, O, 1997, 10; Zaciu, Departe, 154-155; Z. Ornea, Legatul învățatului
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
a politicii editoriale practicate de Editura și Librăria Alcalay și de Editura Cartea Românească sau în nota referitoare la F. Aderca, ale cărui cunoștințe de limbă franceză nu l-ar îndreptăți să traducă sau să comenteze texte din Paul Valéry (Moralistul și grebla). Literatura străină este prezentă doar printr-un fragment, într-o tălmăcire semnată M.S., din O seară cu domnul Teste de Paul Valéry. A.-M.B.
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
care se referă la „trăsături” și aspectele diferențiale ale caracterizării. Studiul diferențelor psihologice dintre oameni stă la baza categorizării lor în clase tipologice. Acest fapt a suscitat mereu interesul omeniriii de la tipologiile caracteriologice zodiacal-astrale la cele patru temperamente hipocratice, de la moraliștii francezi la diverse bio-tipologii ale secolului XX. Preocuparea a luat un avânt deosebit la mijlocul secolului trecut, ducând la psihologia „trăsăturilor” și factorilor înscriși în aria problematică a „psihologiei persoanei”. Spre deosebire de tipologiile tradiționale, în secolul XX nu se pornea predominant de la
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al XIX-lea, prelungită în spitalele secolul XX. Problema psihiatrilor a fost de a diferenția această „entitate nosologică” de alte „boli psihice”. Dar modalități excentrice și problematice social de manifestare a personalității au fost descrise mereu de juriști, istoriografi, cronicari, moraliști, romancieri, antropologi, doar cu vagi aluzii la ceea ce într-o sociocultură dată se înțelegea prin „nebunie” (Fabrega, 1994Ă. În prezent, TP sunt obiectul unei preocupări medicale. Ele fac parte din nosologia psihiatrică, sunt incluse în sisteme oficiale de diagnostic, sunt
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă vocație de îndrumător al tinerilor scriitori, căruia i s-a reproșat adesea excesiva îngăduință față de cei protejați, se dovedește un observator atent al devierilor comportamentale ale acestora. Cu un ochi de moralist și psiholog, el înregistrează, pe urmele memorialistului Lovinescu, scene din viața literară și se delimitează pe un ton polemic de manifestările megalomane sau narcisiste care își pun amprenta în cele din urmă și asupra creației literare, dovedindu-se reprobabile nu
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]