73,760 matches
-
duelul acestuia cu Leon Cantacuzino. O înfruntare impusă de "un schimb de cuvinte" între cei doi protagoniști. Cihak a constatat faptul că "duelul nu se poate evita" și i-a fost teamă că se poate întîmpla "o mare nenorocire" în caz că moare vreunul dintre adversari, fiecare fiind "căsătorit și părinte de familie". Ca atare, în mare taină, doctorul Cihak "a încărcat pistoalele cu niște glonți făcuți dintr-un amalgam de mercur, cari s-au făcut praf la ieșirea din țavă". Astfel, duelul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
în oraș. "Scrie-mi, dragul meu, - îl ruga Pușkin, în 1830 - despre locurile acelea unde te plictisești, dar care au devenit scumpe închipuirii mele, despre malurile Bîcului, despre Ebreia... etc.".21 Cum era de așteptat, pînă la urmă, Pușkin a murit în urma unui duel cu motivații cețoase (Petersburg, 1837). Adversarul său a fost Georges Charles d'Antčs, un tînăr ofițer francez monarhist, care s-a refugiat în Rusia țarului Nicolae I. Peste doar doi ani de la eveniment, vizitînd Petersburgul, marchizul de
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
la mijloc de Cluj și Geneva), un Erewhon distopic sau Babel lingvistic, prilej de speculații ingenioase pe marginea latinei ca limbă adamică pentru brava noastră "geantă" ("suntem, mai suntem încă, vorbitorii unor dialecte ale latinei, ale latinei ce n-a murit de tot...") sau a limbii române ca "lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
morții, orice am face, rămînem superficiali. La crimă, "romancierul" farseur e oarecum părtaș, așa că dă, în amintirea lui Ramses, manuscrisul la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și clinii de hîrtie care-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deși emulatul său Iliescu care cînd apare soarele răsare tocmai s-a întunericit. Și lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii? Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
sus există echilibru, când tentația excesului este controlată și poeta se concentrează pe temă, ca să zic așa, și nu pe jongleria de limbaj, poemele au grație: "Sufletul - pribeagă boare/ necuprindere în trup/ de mă rup, de mă astup/ universul unde moare?/ Energie de sublim/ se pogoară în femeie/ cosmosului să mă-nchin/ sărutând a sa idee?/ Ai născut sau ai iubit/ mult deșert, prea mică oază/ rug nestins, muncit, trudit/ suflete, mă luminează!/ Suflet - biblică fărâmă/ omului firav și mic/ trandafir
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
a-i distra pe oaspeți. Acum noi suntem victimele. Unde ai învățat limba poloneză? - Cu un profesor și citind cărți. - Dar nu arăți a evreică. - Sunt însă evreică. - Desigur, totuși... Sunt aici și am impresia că visez. Parcă aș fi murit. Și în- tr-adevăr am murit, dacă nu trupește, atunci sufletește. Revăzând locurile astea cunoscute, simt că revin puțin la viață. Dar, știu bine că soarele nu va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Acum noi suntem victimele. Unde ai învățat limba poloneză? - Cu un profesor și citind cărți. - Dar nu arăți a evreică. - Sunt însă evreică. - Desigur, totuși... Sunt aici și am impresia că visez. Parcă aș fi murit. Și în- tr-adevăr am murit, dacă nu trupește, atunci sufletește. Revăzând locurile astea cunoscute, simt că revin puțin la viață. Dar, știu bine că soarele nu va mai străluci niciodată pentru noi, pentru mine. - Domnule conte, n-ar trebui să vorbiți așa. Veți mai avea
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
pat se afla o foaie de hârtie, pe care în aceeași după-amiază scrisese o poezie de dragoste pentru Lucian, inspirată de ceea ce părea să fie un dor nestăvilit de el. Cum e cu putință? se întrebă dânsa. Era aproape să mor din dragoste". Deodată, își aminti de femeia din Lublin, care-i spusese: "O să fii nora mea", " Nu, n-am să fiu!, rosti răspicat Miriam-Lieba. Nu sunt o vită legată cu o funie și dusă la piață pentru a fi vândută
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
de la viață. Așa e și cu Ioheved. Lumea din afară este imensă și strălucitoare. Dacă pleacă, va deveni contesă și-l va subjuga pe Lucian, vor locui în Parisul cu bulevarde bogate și cu femei fermecătoare. Mama ei, oricum, va muri. Doctorul nu mai are nici o speranță că se va însănătoși. Pentru Miriam-Lieba era limpede: dacă nu pleacă acum cu Lucian, îi va părea rău toată viața. Ce are ea de făcut în aceste clipe? De ce nu i-a scris Lucian
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
care se potolise în răstimp, o cuprinse din nou. îi va pierde pe toți: pe tatăl ei, pe mama ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a murit de plictiseală trecea un copil pe o bicicletă veche de damă - i se furaseră doar niște accesorii fără importanță - o stare de fapt care altundeva și-ar fi găsit locul într-o poezie unde în rîndul strîmb din mijloc o
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
rocambolesca lor existență. Uitați adesea de familie și de prieteni, condamnații pe viață par a avea sentimentele definitiv tocite. Soțiile tinere au divorțat și s-au recăsătorit, copiii s-au învățat cu ideea, insuflată de mame, că tații lor au murit. Singurele persoane care își mai aduc aminte de ei, chiar și după ce numărul anilor petrecuți în temniță ajunge să fie scris cu două cifre, rămîn propriile mame. Iar dragostea acestora face să tresalte din nou niște inimi în care focul
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
de șampanie, zadarnic am lipit pe geamul toaletei o inimioară verde pe care am imprimat cuvântul Telomerază - o enzimă-proteină cheie în viața celulară-, nici un autocar nu mi-a oferit proprietatea Sanatoriului Universitar și jumătate din împărăție. Nu numai arta a murit, nu doar istoria a luat sfârșit, iar mediului înconjurător i-a bătut ceasul, dar nici fonduri nu sunt. Unde voiajează ele? Deschizi ziarul, te lămurești: le-au înghițit contractele. Un minister cumpără mături, cu toate formele în regulă, dar foarte
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
București, dar cam rări. Agresiuni din acestea se întâmplă și în Canada, deci pentru canadianul din mine întâmplarea nu a constituit o noutate. A constituit numai un șoc, victima fiindu-mi o rudă apropiată sufletește sora tatălui meu, care a murit înainte de căderea comunismului, când eu eram ? trădător de țară ? în Canada. Dar asta este altă poveste. Bătrână mea mătușa a fost operată la spitalul de urgență Floreasca, i s-a implantat o tijă metalică, dar la vârsta de 88 de
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
în jurul căruia stăteau patru femei și o singură fată. Una dintre ele i se adresă: - Ca să știm imediat cum stau lucrurile, ține minte că eu nu sunt duhul străbunicului tău după mamă, darmite să mai fiu vampirul lui. El a murit și nu mai există urmă de el, nici trup nici duh. Dar cum morțile nu mor, de aia sunt eu aici. Eu sunt moartea lui. Iar cea de lîngă mine este moartea străbunicii tale. E tot ce a rămas din
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
știm imediat cum stau lucrurile, ține minte că eu nu sunt duhul străbunicului tău după mamă, darmite să mai fiu vampirul lui. El a murit și nu mai există urmă de el, nici trup nici duh. Dar cum morțile nu mor, de aia sunt eu aici. Eu sunt moartea lui. Iar cea de lîngă mine este moartea străbunicii tale. E tot ce a rămas din ea. Dacă ne înțelegem asupra acestei chestiuni, mergem mai departe. Strămoșii tăi, așadar, au avut fiecare
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Odiseia... precum și celelalte epopei ale omenirii nu au fost mai întâi voci,... oralități cântate de șamanii evurilor primitive până la trubadurii feudali, vecini cu noiî * Invers: Omul este rău de la natură și societatea îl obligă să fie bun... Dreptul de a muri, singurul drept, de fapt, al săracilor. Comunismul, altfel gândit, s-ar putea să fie doar amânat... * Groaza mărește lucrurile impunându-le cu brutalitate spre atenție instinctului de conservare. * Distrugând, copiii învață să construiască. * |mbătrânind, redevii ceea ce, cu multe prefaceri și
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
resortul esențial e sfîrșitul unui sistem, bascularea istoriei o dată cu căderea Zidului și a Cortinei de Fier; în filmul canadian, resortul ține de “generația ’60” (cu iluziile ei, vorba cîntecului, “care le-a avut”) și cu ora bilanțului nerostit. Profesorul care moare, după o viață de “socialist voluptuos”, Rémy (jucat cu un umor suculent de Rémy Girard, unul dintre cei mai iubiți actori canadieni) e convins că intrăm într-o epocă barbară... Iată ce scrie regizorul pe marginea subiectului: “Imperiul american, care
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite în cîmp de război pierdut. În spectacol, raporturile de forță se permută și Iago (Jean-Philippe Lafont) se impune ca atotputernic machiavelic manipulator
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
într-o viitoare mască mortuară: presentiment al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o strangula. Desdemona, „împachetată” ca într-o instalație a celebrului Cristo, moare în alb. Și, în fața aceleiași oglinzi, după un ritual funebru - răspîndirea în cerc a unor pene negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
de viață! - ni-l arată expirînd într-o splendidă noapte cu luna la piciorul unui palmier pe care niciodată nu l-a uitat. El își reintegrează astfel propriul „spațiu mioritic”. Și această moarte o resimțim ca o reconciliere. Otello nu moare în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și ucidă brutal și mediocru soția care, pînă la urmă, i-a descoperit identitatea. Ea îl denunță, el o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov.
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel care, în anii de
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea a lui I. Negoițescu, copilul teribil al Cercului. Relațiile dintre cei doi au fost fluctuante și au sfârșit pentru amândoi dureros. Cu toate astea, memorialistul se străduiește să-și păstreze
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]