2,502 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TAINA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Taina Cel ce vii în rugă printre muritori, Pui banuț în palmă unui cerșetor, Celui însetat îi dai să mai bea Apa care-i vie chiar din coasta Ta. Când tăcerea lumii tremură fugar Vii în casa celui ce te cheamă iar, În veșmântul nopții pui o lumânare
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
impune concluzia extremă: speranța trebuie smulsă din sufletul înțeleptului. Numai procedînd astfel, el nu va mai fi condiționat de trecător și va trăi cu adevărat în absolut. Mai există și o altă rațiune pentru care trebuie nimicită speranța din sufletul muritorilor. Așa, bunăoară, averea și persoanele iubite, care constituie în genere, s-ar putea spune, patrimoniul sufletesc al cuiva, sînt în constantă dependență de alți factori. Condiționînd astfel starea sufletească proprie de alte elemente în care ne punem speranța, înseamnă a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
zeul morții, Slăviți-l în cîntare! Nu-i zeu ca el de mare, Căci el doar trage sorții Vieții facla torții La tot ce e suflare. [25] De aici s-ar putea întrucîtva deduce că moartea e de dorit pentru muritori și s-ar putea, deci, stabili un punct de contact cu gîndirea greacă respectivă. Ba chiar, alteori, se afirmă categoric: "negreșit fericirea cea mai mare a omului este moartea" (326, 11); deoarece "nu există leac pentru cei morți" (330, 9
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
beatitudinea copilăriei. Dar omul sacru nu se oprește doar la aceste aspecte ale timpului, el vrea să cunoască altă experiență, a „ieșirii din timp“. Eroul ar fi vrut ca pentru el timpul să se oprească pe loc, în vreme ce pentru restul muritorilor să curgă înainte. El îi spune la e un moment dat d-rei Zissu: „Vreau să trăiesc de-a pururi tânăr, ca în basmul nostru Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“. Aceeași temă a tinereții veșnice o va trata și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acum cincisprezece ani. Autorul nu știe dacă ce a trăit a fost vis sau realitate, el pune sub semnul întrebării atât evenimentele profane, cât și cele sacre. Totuși, încearcă să-și dea o explicație: doctorul Zerlendi este nemulțumit că un muritor i-a aflat taina și probabil determină comportamentul familiei sale de a rupe legătura cu trecutul, de a uita totul. „Fantasticul este aici însăși posibilitatea unui eveniment real, pentru că interpretarea, semnificația lui este neechivocă. În alte nuvele fantasticul reiese din
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
să-ntinză mâna într-altă parte. Nimeni nu zice d-alde Boerescu, d-alde Cogălniceanu, d-alde Vernescu - toți însă în țara aceasta zic Fundeștii, Pătărlăgenii, pentru a arăta că nomen eorum legio, că nu se deosibesc prin nimic de mulțimea muritorilor nici prin talent, nici prin știință, nici prin avere, c-un cuvânt prin nici unul din elementele cari-l fac pe om propriu de a lua asupră-și responsabilitatea intereselor generale. N-avem ce-i face, așa este. Ne pare rău
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
va ținea la căpătâi un discurs cât toate zilele; daca te lovește vreo nenorocire, părerile de rău ale cunoscuților, după cari în genere se ascunde părerea de bine, îți mai îngreuiează încă sarcina vieții. Nu a fost lipsit de isteție muritorul acela care, pentru întîia dată, a observat că soarta nu este numai rea, ci și răutăcioasă: că ea n-aduce numai suferințe, ci te ironizează totdeodată într-un chip oarecare pe când ți le dă. Astfel s-a constatat de cătră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
egală în toate ramurile, rău jurist, rău financiar, rău diplomat, având o mască foarte neînsemnată, din care, fără talentul fiziognomonic al lui {EminescuOpXI 270} {EminescuOpXI 271} Mâni subțiri de fee se întind ca o poveste a trecutului asupra capului tău, muritorule, și ajungi unde nici n-ai visat!... Toate acestea cine le plătește însă? Badea Toader, cetățeanul liber și suveran, care n-are ce mânca și care-și vinde munca pe viața lui toată, ca să poată plăti birurile și lefurile patrioților
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căci în crearea unor asemenea oameni natura e estrem de avară. Atins de maiestatea morții, înaintea căreia împăratul și ostașul sânt deopotrivă, nu se va afla mână care să se ridice pentru vro învinuire înaintea strălucitoarei amintiri pe care acest muritor o lasă pe pământ. Deci, ușoară-i va fi țărâna și amintirea neumbrită de aripa uitărei!... [ 10 septembrie 1880] ["ÎNTR-UNUL DIN NUMERELE TRECUTE AM CREZUT... "] Într-unul din numerele trecute am crezut de cuviință a insista asupra religiei moștenitorului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la "Telegraful" dădeau epitete și mai grațioase suveranului României. Dar, pe când presa roșie făcea educația politică a țării cu atâta urbanitate, cu espresii atât de alese pe când vorbea de Domn, ce mai educație va fi dat când vorbea de alți muritori de-a doua mînă? Nu-i {EminescuOpXI 348} sfătuim pe cititori să deschiză colecția "Romînului" din 1875 și 1876. Dar, daca există vrun Toma necredinciosul care să nu-și poată închipui decât văzând cu ochii adâncul degradării stilistice și morale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unui popor mare și liber, în care curenturile opiniei publice cată neapărat să ajungă la putința de-a se realiza, curenturi puternice cari au nevoie de oameni puternici în caracterul și convingerile lor. Asemenea oameni vor avea, ca toți ceilalți muritori, defectele inerente virtuților lor, și defectul principal al unei naturi puternice este o lipsă mai mare ori mai mică de adaptabilitate la împrejurări. Asemenea oameni sânt făcuți ca să schimbe fața universului, nu să se conforme cu ea. Se-nțelege că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
caracterelor roșii nu i-a inspirat sentimentul că acel corectiv al controlului său ar fi o zădărnicie, dacă în fine n-a renunțat de-a spera roade mai bune de la generația actuală. Un principe la poarta memoriei căruia bat atâția muritori e din natură predispus a nu prea crede protestațiile interesate ale oamenilor, dar ce preț va mai pune pe caracterul unui om care, printr-un simplu decret, devine, din antidinastic dinastic, din republican monarhist, din liberal autoritar, din rebel credincios
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși către moarte". Mai tăios versul eminescian: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi ... orice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși către moarte". Mai tăios versul eminescian: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi ... orice ai spune, / peste toate o lopată de țărână se depune" (Scrisoarea I). Temei pentru locuirea omului, pământul (Erde) și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
corespunde la Eminescu un șir de personaje din "proiectele enorme de tinerețe". Ca și în tradiția antică, orbul este acela care are privilegiul (de obicei printr-o pedeapsă) de-a cunoaște realitatea secretă a lumii "la care nu au acces muritorii de rând" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant Dicționar de simboluri, Ed. Artemis, 1995). El nu este resimțit niciodată ca un infirm, ci ca un ales: "el se împărtășește din divinitate, este inspirat, poet, taumaturg, vizionar" (Op.cit., p. 383, vol. II). În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
atinsă de virușii ideologizării sau vulgarizării ce transformau adesea păcatul în virtute, într-un cuvânt științifică, opera sa nu a convins încă pe diriguitorii înaltului for academic, ale căror criterii sau exigențe pot fi doar comentate, nu și judecate, de muritorii de rând. Personal, mărturisesc credința că timpul, atât de grăbit cu omul Leonid Boicu, va fi mai drept cu istoricul omonim și-i va așeza numele și opera acolo unde, de fapt, le este locul, în memoria nestinsă a posterității
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se cu deznădejde de prevederile perimate, conducătorii breslelor fac mari eforturi pentru conservarea situației care le mențineau locul și rolul lor în breaslă. Ei cer păstrarea prețurilor mărfurilor la același nivel în breaslă și în afara ei; pentru a nu deveni „muritori de foame”, ei luptă ca nici o calfă să nu poată „înainti în meșteșug” fără învoirea breslei, pentru ca nimeni să nu practice mai mult decât un meșteșug, pentru care meșteșugarul a primit încuviințarea breslei, și mai ales ca nimeni să nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
scrisori de genul acesteia: „fraților, trebuie să îndeplinim voința sfântă, a Dumnezeului nostru de pe pământ, Nicolae, și să transmitem copii la recrutare”; la începutul anului 1854 circula în părțile baltice o poezie în limba germană care spunea: „Tu, căruia nici un muritor nu-i contestă dreptul de a se numi omul cel mai mare din câți au existat vreodată pe pământ. Francezul ambițios și britanicul mândru se pleacă în fața ta, roși de invidie, și întreaga lume se prosternă la picioarele tale”. Conduita
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Lupasco a ajuns inevitabil la ideea existenței a trei universuri. Îmi spunea adesea: Creierul meu e laboratorul meu". Universul nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa, celelalte două universuri care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
există că. 15 copii ale acestui poem pastoral (aproape toate realizate între 1789-1793, și avînd fiecare cîte 8 plăci), în care Blake povestește călătoria fecioarei Thel simbolizînd pesemne spiritul/sufletul (aprox. Psyche) care încă nu s-a născut în lumea muritorilor în lumea generării. Thel va refuza în cele din urmă experiență acestei lumi fizice, datorită aspectelor privind sacrificarea de sine, inextricabil legate de această lume, si astfel va fugi înapoi în eternitate. Copii tipărite de Blake în jurul anilor 1789-1790. ☼ The
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Devoratorilor, în vreme ce în lumea spirituală guvernează rațiunile spirituale ale ordinii nedeterminate, rațiunile și suprarațiunile/transrațiunile libertății spiritului mintea este în inimă, este de rangul Prolificilor, trăind prin hrană spirituală infinită, adică iubirea infinită (Luvah) și Logosul-Cuvîntul divin infinit (Tharmas-Los)]: "Bowlahoola muritorii o numiră Legea [...] Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."112 Cuvîntul Bowlah-oola credem că Blake l-a format prin analogie cu cuvîntul Beulah (vezi infra). Bowl-ah-oola poate fi astfel înțeles ca fiind derivat din Bowl-ah-hula. Bowl-ah este derivat din "bowel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Foalele puternic sufla, Vii și mișcîndu-se, jelindu-se, -ntristîndu-se și necurmat vuind. Și Bowlahoola simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț al muritorilor ori al nemuritorilor: și dulci alinătoare flaute, În armonie cu grozavnicele trude, cîntă duioase melodii. Și Foalele-s Plămînii cei Însuflețiți: Ciocanele-s Însuflețita Inima: Cuptoarele Stomacul pentru mistuire: cumplită a lor furie. Mii și mii trudesc, mii cîntă la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în lacrimi, Smerindu-se, la pofta să de Stăpînire Renunțînd. "Nicicînd nu vei putea îmbrățișa pe dulcea Enitharmon, groaznice Demon, Pînă cînd Cu Spectrul tău nu fi-vei contopit, trupul acela muritor Prin cazne și durere Mistuindu-l, si revenind prin nimicirea Șinei 207 345 La viață Veșniciei; să fii încredințat, sînt sinea ta aievea, Deși de tine astflel despărțit și sclavul Fiecărei pasiuni A Sufletului tău grozavnic. Deszăvoraște Porțile-Amintirii: uită-te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în cămări. Si totusi chipul sau de stana ramase-n Hăul cel nemărginit, La fel cum față palida rămîne în cearșaful sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]