1,825 matches
-
În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus: "Maria și Jeanne, două fetițe, distincte una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau încă prea anchilozați pentru a-i permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cineva să-i spună ceva. În mod deliberat așteptase până în ultima clipă ca să acționeze. Și acum, poftim! Fata părea că nu-și dă seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rămână în viață. Tare-aș vrea să-i raportez fapta dumitale și să-i cer să-ți aplice sancțiunile de rigoare. Le cunoști: retrogradarea și pierderea dreptului de a candida la cele douăsprezece posturi de comandă eligibile. Se auzi un murmur în rândurile celor pe care Grosvenor îi recunoscu drept partizanii lui Kent. - Hai, Siedel, lasă-te de fleacuri! Spuse unul dintre ei. Un altul se arătă și mai cinic: - Nu uita că există martori în favoarea lui Kent, așa cum există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc impresii senzoriale prin sistemul nervos al făpturii din imagine, iar ea primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă nimic asemănător. Se liniști. Acum nu mai auzea decât murmurul acela monoton și nu mai vedea decât lumina aceea difuză, învăluitoare. Grosvenor se gândi că metoda lui era, poate, destul de bună ca să-i permită, cu timpul, să exercite un anumit control asupra unuia sau chiar a câtorva extratereștri. Dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Cu excepția câtorva paznici postați în centrele-cheie, toată lumea fusese convocată la ședință. Militarii și ofițerii lor, șefii secțiilor științifice și membrii acestora, personalul administrativ și tehnicienii, se aflau cu toții fie în sală, fie pe coridoarele învecinate. Se auzi un clopoțel. Treptat, murmurul conversației conteni. Clopoțelul sună din nou, iar în tăcerea ce se lăsă, căpitanul Leeth vorbi astfel: - Domnilor, precum vedeți, suntem asaltați de probleme. Încep să cred că în trecut, noi, militarii, nu i-am apreciat cum se cuvine pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
despre ea. Kent își recăpătase aplombul. - Domnule Kellie, ce părere ai despre locul către care ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi echivalentul undelor radio care se încrucișează în spațiul propriei noastre galaxii. Ar putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră dintr-o zonă pustie și intrarea într-o regiune populată. Văzând că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altora. Deșerturi arse de sori mai dogoritori decât cel ce ne luminează Pământul au fost înlocuite cu oceane fremătătoare de viață. Până și prezența noastră aici, în această navă uriașă, este expresie a puterii omului, putere mult mai răzbătătoare decât murmurul pe care-l auzim acum. - Scuză-mă, îi întrerupse Gourlay, dar omul nu și-a lăsat în Cosmos o pecete permanentă. Nu înțeleg cum poți s-o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aceea ar putea fi în stare să ne interpreteze simbolurile, eu socot că ar trebui să distrugem hărțile noastre stelare zise Grosvenor. - Eram pe punctul de a propune același lucru, exclamă von Grossen, ațâțat. Continuă, Grosvenor! În sală se auziră murmure aprobatoare. - Acțiunile noastre, urmă Grosvenor, se întemeiază pe convingerea că scutul exterior ne poate apăra. În realitate, nu avem de ales. Dar în momentul când vom debarca pe planetă ar fi poate bine să luăm cu noi câteva encefalostate mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mă fi consultat cu asistenții mei. Pentru McCann, explorarea acestei planete constituia începutul unei anchete menite să ducă la depistarea inamicului. Pentru Grosvenor, însă, această explorare reprezenta veriga finală a unui lanț întreg de descoperiri și raționamente, prima verigă fiind murmurele bizare pe care le auzise nu demult în spațiu. Cunoștea identitatea acelei inteligente monstruoase și bănuia țelul teribil urmărit de ea. De asemenea, analizase cu grijă ceea ce se cuvenea făcut. Problema lui nu mai era să descopere care-i pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trebui sute, sau poate mii de ani, ca să ajungem la ea. Vrem doar să ducem această ființă vrăjmașă într-un loc din spațiu unde va muri de foame. Iar noi vom ști că a murit, dacă nu vom mai auzi murmurul gândurilor sale. Era ceea ce avea să se întâmple, foarte curând. Grosvenor intră în sala de cursuri a secției sale și văzu că numărul cursanților lui crescuse din nou. Toate scaunele erau ocupate; ba, se mai aduseseră scaune și din camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
membrii Sfântului Sinod s-au adunat în urma unei „invitații primite de la Ministerul Cultelor“. Arhiereul Atanasie Craioveanul a citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie, ierosolie și simonie, făcând să freamăte bărbile și sutanele judecătorilor și să se audă un murmur de spaimă. Procopiu însuși adăugase în paranteză, pentru cititorii ziarului, explicația cuvintelor: iubire excesivă de bani, sacrilegiu și trafic cu obiecte spirituale, se pedepsește cu caterisirea, excomunicarea. S-a admis în unanimitate darea în judecată. „Se numește o locotenență precum și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dans al dervișilor: Marele Maestru, care, de obicei, își leapădă osul propriului eu, ce ne stă în carne ca un cui înroșit, începu să se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu suflarea: „Ce face Maestrul în seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chiar înspre răsărit, constată că peretele devenise elastic și putu să treacă prin el, ca printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce pătrunsese într-o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
135Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin valea desperării - astupă A lui urechi, să n-o audă-n șopot; În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O umbră sboară, pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
STUDIERE A MINȚII ȘI, SENZAȚIILOR O FOLOSISERĂ CA BAZĂ PENTRU TOATE SISTEMELE DE EDUCAȚIE MINTALĂ. ȘEZÎND ACOLO, HEDROCK DEVENI CONȘTIENT DE O PULSAȚIE ENORMĂ CARE-I ZGUDUIA CREIERUL CU BUBUITUL EI. DAR ACEA FAZĂ FIZICĂ, ACELE BĂTĂI ALE INIMII CU MURMURUL FLUXULUI SANGVIN ȘI TOATE ACELE MII DE ÎNCORDĂRI MUSCULARE, FIECARE CU MICILE SALE SUNETE \ ȘI FAZA ACEEA TRECUSE. ERA SINGUR, ÎNSOȚIT DOAR DE CALMUL ȘI PACEA TOTALĂ. APOI, PRIMA LUI IMPRESIE A FOST ACEEA CĂ E AȘEZAT PE UN SCAUN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
da, ai fost unul de-ai noștri, mai înainte ca mintea ta de european să își poată aduce aminte. Da, da, Corto, când vei muri, Ogun Feraille te va adăposti în peștera de sub ape, departe de putreziciune și de moarte... Murmurul vocii lui Bouche Dorée răsuna ca o incantație în urechile lui Corto, în vreme ce trupul Morganei îl învăluia miraculos. Câte zile a petrecut în această strânsoare a Morganei Corto nu-și va aminti niciodată. Memoria acelor ore se confunda cu memoria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă supraveghez. Mă mișc, mă agit, dar sânt o insectă curioasă. Am descoperit gloria și catastrofele memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsîndu-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele nu. Uneori disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sânt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
salută, afară, clipa în care lămpile se aprinseră. Rieux s-a îndreptat spre balcon și Cottard l-a urmat. De prin cartierele învecinate, ca în toate serile în orașul nostru, o briză ușoară aducea șoapte și mirosuri de carne friptă, murmurul vesel și amețitor al libertății care umplea puțin câte puțin strada invadată de un tineret zgomotos. Noaptea, strigătele puternice ale vapoarelor invizibile, rumoarea care urca dinspre mare și dinspre mulțimea care se scurgea, acest ceas pe care Rieux îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în aceasta chestiune. Catedrala orașului nostru, în orice caz, a fost aproape plină de credincioși în timpul întregii săptămâni. În primele zile, mulți locuitori stăteau încă în grădinile de palmieri și rodii care se întindeau în fața arcadelor de la intrare, ca să asculte murmurul crescând de invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
soseau se străduiau vizibil să nu-și rateze efectul apariției lor în sală. La lumina orbitoare din fața cortinei, în timp ce orchestra își acorda discret instrumentele, siluetele se detașau cu precizie, treceau dintr-un rând în altul, se înclinau cu grație. În murmurul de voci al unei conversații alese, oamenii își reluau siguranța de sine care le lipsea cu câteva ceasuri mai înainte pe străzile negre ale orașului. Hainele alungau ciuma. În actul întâi, Orfeu se văita cu ușurință, câteva femei în tunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]