4,695 matches
-
E ca și cum ai dormi cu ochii deschiși. Dar nu asta am dorit să-ți spun Habilla. Stăteam cu toții în întuneric unde nu cunoșteai pe nimeni deși toți îți păreau a fi cunoscuți și auzeai o mulțime de șoapte și voci murmurate într-o neînțeleasă amestecare, după cum ți-am mai spus. E un loc unde nu poți înțelege nimic fiindcă nu e nimic de înțeles acolo. Și iată că în acel loc fără speranță, în această noapte, s-a făcut o mare
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
de s-a speriat bietul moș Gheorghe, exclamând și el: „Ha,ha,haa! Așa tatăă! Pe ei, că ne mănâncă sufletul, bă! Grozav, bă, de unde-o știi?” De la marele Eminescu, am spus eu, țanțoș. -„Grozav poet, bă, grozav poet!” a murmurat moșul, cu religiozitate-n glas, semn că-i înțelesese mesajul. Mai târziu am aflat că Ion Creangă, prietenul Marelui Poet, îi spunea ”bădia Mihai”. Bădie!..Ce cuvânt cald, mângâietor, fără consoane scrâșnitoare!..Ca un cuib de păsărele cu puf moale
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
să alerge pe hol ca disperată, oprindu-se în ușa palatului. Da, da, da! Era Mărțișor cu Norocel... Fără să spună un cuvânt se repezi la el și-l îmbrățișă, sărutându-l în neștire pe ochi, pe gură, pe obraji. Murmura: - Spune-mi că este adevărat! Hai, spune-mi! - Este adevărat, draga mea! Am scăpat! Am scăpat! Am scăpat! repeta în neștire Mărțișor. Primăvara îl îmbrățișă și pe Norocel, apoi îi luă de mână și porniră către sala tronului, unde împăratul
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
chiar speriați, pentru că s-au așteptat să fie transformați în gaze. Deși plânseseră, acum, când îi vedeau vii și cu înfățișarea asta strălucitoare, i-a cuprins o spaimă ciudată, ca atunci când mortul ce-l jelești se întoarce de la groapă. - Ooo! murmurară prelung slujitorii. Soare-Împărat rămase mut, impresionat de înfățișarea sclipitoare a celor trei. Un vălmășag de sentimente îl cuprinse: uimire, teamă că nu este adevărat, bucurie și fericire că totuși fiica lui trăiește, ciudă că trăiau și dușmanii lui, frică de
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
că nu este adevărat, bucurie și fericire că totuși fiica lui trăiește, ciudă că trăiau și dușmanii lui, frică de puterea lor că rezistaseră temperaturilor din cuptor, dar și îndoiala și speranța că nu-i sunt totuși dușmani. Se trezi murmurând: - Trăiești, copila mea? Ce bine-mi pare! Vino să te îmbrățișez! - Nu mai înainte să ne ierți! îi spuse zâmbind Primăvara. Acum tu ai dovada că iubirea lui Mărțișor este curată, că nu minte și că nu sunt spionii Iernii
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
necăjit... că vremea trece cu mare viteză. Tempus Fugit! Dinspre pădurea pe care o lăsam în urmă adia un vânt slab ce aducea un miros minunat al naturii pregătite de culcare până la primăvara viitoare. Dar parcă auzeam codrul din spatele meu murmurând și dânsul o poezie tristă: „...Ziua scade, noaptea crește/ Și frunzișul mi-l rărește./ Bate vântul frunza-n dungă/ Cântăreții mi-i alungă;// Bate vântul dintr-o parte/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Și de ce să nu mă plec
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
răpună de pe al Tău altar. Mi-ai dat în dar iubirea adevărată. Mi-ai pus pe cap un coif de nemurire. Și m-ai luat în brațele de Tată, Când trist și părăsit eram în lume. Un glas divin îmi murmură pe buze, Iar versurile-mi cântă: Îndrăzniți! Isus a biruit odată această lume! Crezând în El, pe veci să izbândiți! Baia Mare, 29 decembrie 2016 Adiere Mă lasă o clipă să adiu ca și vântul, Peste umărul tău ce visează cu
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
Articolele Autorului Împlinire Susur blând de viață nouă, Se aude din înalțimi.. Ziua cântă-n flori de rouă, Și prin ochi de viață plini. Parcă-n lume ninge soare, Și din frunze cântă-ncet Taciturn, cu pace-n rugă Râul murmură un sonet. Tandru-și mângâie aripa Porumbelul de pe ram. Ziua parcă toată-i pace Și pe rană e balsam. Asta-i pacea care cântă Chiar de e în miez de noapte Ziua-n suflet îi colindă Universuri printre pleoape. Zarea
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
ești iubit. Cluj Napoca, 21 iulie 2015-07-25 Stai Stai! Am șoptit în urma ta Când hotărât pășeai înainte. Stai! Nu e timpul pierdut printre dorințele noastre care ne despart. Stai! Îngânau ochii cu pleoapele ce băteau la ușa inimii tale. Ai grija! Murmurau buzele mele... Să nu te iîmpiedici de șiretenie și trădare! Să nu te rănești în pustiul acesta de viață! De ce să pleci atât de grăbit? De ce să lași în urmă o dragoste atât de mare? Nici nu ai privit în
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
în pas alergător pe lângă ei, mergând spre o țintă știută doar de ei. - Ei vezi?, râse Lolek. Te-ai speriat degeaba. Ginka se liniști treptat, apoi, dându-și seama deodată de purtarea necuviincioasă, se trase un pas îndărăt: - Scuză-mă, murmură cu ochii în pământ. Părul negru lung îi cădea în zulufi mângâindu-i umerii, iar Lolek abia atunci roși până în vârful urechilor. Inima începu să-i bată nebunește, iar pupilele i se dilatară. Ce fată frumoasă! - Sunt evreică... Nemții vor
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
se întoarce acasă doar cu o franzelă și jumătate în loc de două, cealaltă jumătate mâncând-o pe drum. În aceste condiții, nouă nu ne ajunge pâinea niciodată”. Prezidiul a rămas fără replică, în timp ce întreaga sală s-a deșteptat, ca prin farmec, murmurând aprobator. Spicuiri din luările de poziție În rumoarea creată, pensionarul reangajat s-a ridicat și a început să vorbească, fără a mai așteprta invitația secretarului de partid: „Sunt membru de partid din ilegalitate” - a început omul, pe un ton molcom
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368107_a_369436]
-
rămâne; Când sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară Și ierburile, tot mai fără coasă, De unde pleacă vin mereu acasă, Iar
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară Și ierburile, tot mai fără coasă, De unde pleacă vin mereu acasă, Iar noi, iubito...când o fi să fie Ne vom întoarce-aici, în Poezie... Referință Bibliografică: Mi-
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
dă senzația unei drepte reflectată de un ochi unic ce trece printr-un punct în care crede că nu a mai fost ,,,,,de unde și senzația de viitor o idee existența în sine doar prin memoria anticipației -nici viitor nu există? murmura un suspect prezent în ultimul rând =sigur declama el; totul este o impresie a liniei drepte de a nu mai fi fost niciodata punct și focar într-o altă linie dreaptă -atunci totul este un trecut repetabil a conchis cineva
MEMORIA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362711_a_364040]
-
cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te rog!, mai spuse ea implorându-l
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
minciuna la viața ei! Omisese un aspect esențial: numele clinicii. Dacă verii aveau de gând să facă vreo investigație, cine știe, poate ajungeau și la legătura dintre Costin I... și Artemie. Aveau să afle ori nu?! Era problema lor, își murmură nepăsarea flagrantă Mira. Își luă rămas-bun de la Marieta, îndemnând-o să sune, dacă... Nu-și termină fraza, căci mătuși-sa, întinsă pe pat, deja ațipise... Părăsi camera Marietei, închizând cu grijă ușa și căutând mașinal cheile în poșetă. Când dibui
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
Ion Papuc semnalează în cartea sa „Meditații metafizice” - traducere din limba franceză de data aceasta -, faptul că Noica s-a conformat propriei personalități, a celei care avea să devină creatoarea Rostirii filozofice românești „căci el nu traduce, ci mai degrabă murmură textul cartezian, rostogolindu-și cu voluptate cuvintele, lăsându-se amețit de sonoritatea lor poetică”. În continuare, semnalează: „a existat o predilecție românească pentru filozofia lui Descartes, dovedită de preocuparea lui Nae Ionescu pentru această filozofie și pentru personalitatea autorului ei
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor, Sfâșiită-i culmea-n haos când dorința se anină, Făcând cosmosul jăratic, din humă și din amor; Pelerinul meditează sub coroanele-i sublime, Murmurând din buza minții: „Se vărsară, Elohime!” Mădălina Bărbulescu și-a petrecut copilăria pe meleagurile din Satul Cârstănești, Comuna Oteșani, Județul Valcea. Fiind singură la părinți, a experimentat jocul conversând cu cărțile. A cochetat cu poezia înca de la vârsta de 9
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
de rouă Se-nalță spre zări Cu har simt că plouă. Curat este zborul Celui ce plânge... Și-n lacrimi cu dorul În rugă se frânge. Surâsuri ca marea Și flori de lumină Se uită spre zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi... În palmă de astru Fără de temeri... Unduiri de aripi Se-aud în văzduh.. Și clipa se umple De credință și Duh. Cluj Npoca 17 noiembrie 2015 Îmbrățișare M-a îmbrățișat duios Adevărul Strângându-mă tandru
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
șoptit un cântec sublim. Mă îmbracă iar harul în straie De călător și al luminii străjer... În mine iar arde o sfântă văpaie, Și clipele-ntruna o vamă îmi cer. Nu calcă pe urmele serii lumina Ea liberă cântă și murmură lin Departe de suflet astăzi e lumea Ce cupa cu lacrimi mi-o dă ca alin. Sufletu-mi tandru stă-ngenunchiat Și-n clipa de cer aripi parcă are Pe umerii mei simt îmbrățișare Iubirea e veșnica mea alinare. Cluj Napoca, 18
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
exista, astfel, dincolo de strălucirea pe care au avut-o. Moartea invadează totul, până și peisajul, copleșit de tristețe, și el, sub privirile călătorului în toamnă. Toamna de-acum trimite la alte toamne, când mama trăia și se plimba alături de poet, murmurând versuri din Eminescu. Poemele sunt pline de timp, ieri și azi, un azi devenit fărâme ce se scurg printre degete. Mama este timp, trece puțin câte puțin, fiindcă, așa cum ni se spune, “El padre murió en una/ única fecha./ La
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]
-
sărută fiica, apoi pe Mărțișor și pe Ghiocel. Îi luă de mână și se duse cu ei la frumoasa Speranța, zicându-i: - Ți-am adus, draga mea, comoara iubirii noastre! - Îți mulțumesc, Soarele meu! spuse Speranța care îmbrățișă pe Primăvara, murmurând: Copila mea! Copila mea! Apoi se întoarse spre Mărțișor, spunându-i: - Îți mulțumesc și ție, voinicule, pentru bucuria care mi-ai adus! Poftiți cu toții în casă! Să se bucure de voi și mama! În acest timp, afară, pe ulițe, era
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
primele volume - îndeosebi prin 11 elegii (1966), Necuvintele (1969), polidimensionându-se în Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979), Noduri și semne (1982) - până la „postuma“ Invocare («Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, // cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind. // Timp rămas în creiere, / curgător coșciug lăuntric, / kriul-kri, de greiere / nespumos... // Moare-mă, mamă, frumos, / fără de nici un miros...» - Dt, 1), întemeiază în literatura valahă (dacoromână) / universală, în cel mai înalt spirit estetic
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Logosului din temeiul paradoxismului, în care și-a zidit întreaga ființă, își relevă monumentalitatea de ctitorie, aidoma unei Mânăstiri a Argeșului, sublimă Mânăstire-Cuvânt; iar din locul în care aripile lui au izbit pământul, țâșnește gheizerul; și în umbra-curcubeu, Marele Poet murmură: Eu nu sunt altceva decât / o pată de sânge / care vorbește. («Autoportret» - SEM*, 82). ------------------------------------------------------ * Atât „detalierea“ / „radiografierea“ celor „douăzeci și patru“ de trepte ale liricii modernist-paradoxiste stănesciene cât și bibliografia de sub sigle se află pentru Distinsul Receptor în lucrările noastre mai vechi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte Din el
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]