2,953 matches
-
armate!" raportă Soliteraj. "Mă duc să văd ce pot face cu acoperișul." "Înainte să te ocupi de acoperiș, asigură-te că nu rămâne nimeni afară și închide toate ușile. Vorbește să se baricadeze colțurile și intrările. Din acest moment așteptăm musafiri", zisei eu. Ușile aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același lucru. Izolați. Închiși în sicriu. Trecură câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrebai eu, negăsind un alt subiect de discuție și fiindu-mi rușine, într-un fel, să abordez un altul care ne privea mai mult pe noi doi. Da, zise ea, sunt chiar mai... "Corvium, vino repede la intrarea principală, avem musafiri!" se auzi în cască. Era Velail. Chiar era atât de important? De ce era așa de alarmat? "Păi, ocupați-vă de ei! Nu mai avem arme?" " Nu cred că înțelegi, bătrâne. Avem musafiri de ăia mari. Crede-mă că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai... "Corvium, vino repede la intrarea principală, avem musafiri!" se auzi în cască. Era Velail. Chiar era atât de important? De ce era așa de alarmat? "Păi, ocupați-vă de ei! Nu mai avem arme?" " Nu cred că înțelegi, bătrâne. Avem musafiri de ăia mari. Crede-mă că mi-ar place să mă ocup de ei, dar nu cred că e chiar înțelept să-l împușc pe Ministru în acest moment", zise Sergiu. Ministrul la intrarea principală? întrebă Ana chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mică. În spatele său stăteau trei ofițeri, dintre care unul era călăuza mea din noaptea precedentă. Era bine de presupus că și ceilalți doi aveau Rombul Argintiu undeva în garderoba lor. Ana, care stătea într-un colț, părând ușor speriată de musafiri, a fost ultima pe care am văzut-o. În clipa în care pașii mei s-au auzit în spatele său, Vladimir s-a ridicat de pe scaunul pe care stătea, s-a retras onorabil în partea stângă și m-a invitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vin imediat." Se pare că numai timpul va dovedi dacă treaba pe care o fac eu aici e într-adevăr de căcat, domnule... Magrun. ...Magrun. Stăturăm câteva clipe, măsurându-ne din priviri, apoi spusei: Trebuie să plec, Soliteraj. Avem niște musafiri neașteptați. Armele care vor veni duceți-le în cantină, unde le-am găsit și pe celelalte. Pe măsură ce mă îndepărtam, însoțit de eterna mea "umbră", pe cablu începură să alunece diferite arme și ustensile. Magrun se luă după noi. "Soliteraj, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cameră. Poate a fost ceva în tonul malițios cu care am vorbit... În orice caz, Dutrumof se retrase afară. Urmară Magrun, vizibil scârbit, un Perir puțin speriat și Vladimir, care zâmbea. Ultimul din cei cinci, care îi păziseră pe musafiri până să vin eu, închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-și întâmpine primii invitați. Însă până în ultimul moment a sperat că totuși Gallus își va îndeplini și el obligațiile de amfitrion. Noroc că nomenclatorii sunt toți grămătici stilați, obișnuiți cu relațiile sociale. Sigur i-au întâmpinat cum se cuvine pe musafiri. Cineva a luat deja loc pe estradă și citește. Rămânem aici, îi șoptește lui Herius și-l împinge înaintea ei pe o bancă de pe ultimul rând. Locul lor este în față, unde sunt aranjate scaunele cu spătar, dar nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o felicite, să o complimenteze, să-și exprime admirația pentru această recitatio atât de reușită. Se sforțează să găsească un zâmbet și un răspuns potrivit fiecăruia. Îndoiala o cuprinde totuși. Nu a fost irațional din partea ei să-și pedepsească musafirii o zi întreagă cu lecturi? Le vâră pe gât frumuseți care se ofilesc pe măsură ce cresc oboseala și plictisul. S ar putea ca la sfârșit să-i apuce greața, că de indiferență au dat dovadă și până acum. Oftează nefericită. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va fi deloc ușor, că nu mai are nici un alt sclav la fel de in struit ca Athanas, și nici la fel de folositor în orice fel de afacere. Secretarul răspunde cu o plecăciune adâncă. Gallus se în dreaptă către iatacul unde se află musafirul. Aruncă peste umăr: — Îți doresc însănătoșire grabnică... Zâmbește: — Nu numai pentru tine, dar și pentru mine. Face câțiva pași și încremenește. O litieră înflorită cu pietre prețioase îi barează calea. Nu-l mai întreabă pe Athanas ce caută aici. Bănuiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a achitat de obligație, Gallus se duce să se trân tească pe unul dintre paturi și-l invită pe Libo să facă la fel. După ce-și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească din cele două platouri așezate pe masa dintre ei. Se simte mândru de educația pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că improvizezi. Murmură încurajator: — Stabilim apelul cât se poate de repede. Sărmanul Libo e nevoit să se mulțumească cu atâta. Se ridică în picioare și se îndreaptă spre ușă. Cufundat în gânduri, Asinius Gallus nici nu bagă de seamă când musafirul părăsește încăperea. Se trezește la un moment dat hoinărind singur prin cameră. Fără să-și dea seama, pașii îl poartă spre un sipet înscrustat cu bare solide. Benzile de metal, asemănătoare sau diferite, formează un desen plăcut privirii. Izbește brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tradiția casei lor, dar nu se aștepta să dea ochii cu el chiar a doua zi după întoarcerea la Roma. N-au trecut nici două săptămâni de când s-au despărțit în Dalmația. Se îmbrățișează cu afecțiune. — Eroule! se apleacă musafirul spre el. Tiberius face involuntar un pas înapoi și-și ține respirația. Pute a usturoi de trăsnește! Plautius se retrage imediat și întreabă cu o afectare teatrală: — Mă comport cumva prea familiar cu șeful meu de pe câm pul de bătaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăștia și o să vorbim pe drum. Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el. — Stai lângă mine, murmură, și o să plecăm împreună. Își plimbă apoi privirea peste musafirii rămași în sală. Îl desco peră pe Seianus, ascuns pe jumătate de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din Tulcea remarca faptul că "în județul Tulcea fiecare comună are școala ei construită din nou în condițiuni higienice, are localul ei de primărie asemenea nou, frumos și higienic, putând oferi adăpost călătorului trudit în două odăi așa-numite de musafiri, curate și bine mobilate"733. În privința bugetelor de venituri și cheltuieli ale localităților din județul Tulcea raportul preciza că "în ce privește comunele urbane, veniturele sunt mai sigure și se pot prevedea cu siguranță (...) dar comunele rurale în mare parte vor avea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Scarlat Vârnav preciza că "acest tip cuprinde, în afară de o intrare acoperită, una odaie pentru arhivă, unde își are notarul cancelaria, un birou al percepției, un arest, una odaie pentru vătășei, două odăi de locuit pentru notar și o odaie de musafiri"2606. În viziunea prefectului județului Constanța, "primăria și școala urmează să fie simple dar curat lucrate, luminoase și suficient de încăpătoare"2607 deoarece "ele sunt menite a servi săteanului ca exemplu de construcțiune"2608, astfel că aceste clădiri nu aveau
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți pe care le putea reda în cuvinte. Flacăra lumânării pâlpâia și din când în când scotea câte sfârâit înfundat. Sosi un musafir. Silueta lui se mișca precum o umbră de pasăre pe peretele pătat de picuri de ploaie. Era Matsuki Chūsaku. Am venit să-mi iau rămas bun. Matsuki se sprijini de perete, ocolind privirile celor doi, așa cum făcuse și mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unor saci lângă care se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dedesubt mai era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar erau bogați. În trecut, Andrews tatăl se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea sa. Ajutat de soția sa, Matilda, obișnuia să invite batalioane de musafiri care să-i țină companie săptămâni Întregi, timp În care aveau loc petreceri spumoase la care musafirii trebuiau să se Îmbrace În costumele localnicilor coloniei pe care o aleseseră ca temă pentru petrecerea din seara respectivă. Peste ani Însă, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se făcuse cunoscut prin farmecul, talentul său incredibil de vorbitor și generozitatea sa. Ajutat de soția sa, Matilda, obișnuia să invite batalioane de musafiri care să-i țină companie săptămâni Întregi, timp În care aveau loc petreceri spumoase la care musafirii trebuiau să se Îmbrace În costumele localnicilor coloniei pe care o aleseseră ca temă pentru petrecerea din seara respectivă. Peste ani Însă, odată cu suma din cont a scăzut și farmecul său. După ce s-a lăsat păcălit să bage bani Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți-mă, dacă mi s-ar da de ales, zmeu aș vrea să fiu! 50 de blonde Miercurea, la televizor, pe Antena 1, este clar pentru orice purtător de nădragi, că merită să te uiți la emisiunea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
iar el nu răspundea în nici un fel. Nu se supăra nimeni și-l acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele de la conac erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dinainte, într-o eclipsă s-a acoperit și s-a descoperit, tulburând culorile de alb și negru lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau sea-ma ce credeau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]